2,515 matches
-
din sens invers: folosirea sensului literal nu i-a împiedicat să utilizeze și sensul metaforic mai potrivit pentru a vorbi despre ceea ce se putea întâmpla înainte sfârșitul timpurilor, adică de reîntoarcerea din exil sau marea restaurare. În mod surprinzător, uzul metaforic a dispărut efectiv fără urmă în prima fază a creștinismului, cu o unică excepție într-un verset din Rm 11,15, ce ar putea fi un ecou al său. Locul său, începând cu Paul și trecând prin tradiția creștină de la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
prima fază a creștinismului, cu o unică excepție într-un verset din Rm 11,15, ce ar putea fi un ecou al său. Locul său, începând cu Paul și trecând prin tradiția creștină de la început, este luat de o întrebuințare metaforică diferită a limbajului învierii la care se recurge pentru a descrie botezul și sfințenia. Acest sens metaforic specific nu dăuna sensului literal deplin, deoarece primii creștini credeau literalmente în învierea finală, pe baza învierii literalmente trupești a lui Isus. În afară de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
un anumit tip de spiritualitate. Faptul că este un sens metaforic nu-l împiedică să se refere la evenimente concrete: în definitiv, botezul și sfințenia survin în mod concret în trupul nostru. În acest fel a avut loc transformarea limbajului metaforic ebraic cu privire la înviere. A șasea modificare a crezului ebraic despre înviere privește legătura sa cu concepția mesianică. Pe atunci nimeni nu se aștepta ca Mesia să învie din morți, pentru simplul motiv că nimeni nu se aștepta ca Mesia să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îl revendică. În felul acesta, tot ce se întâmplă în universul real contează cu adevărat. Dacă cineva iese în stradă și-l acuză pe trezorierul bisericii că a fugit cu banii, oare i-am cere explicația: „Te referi în sens metaforic?”. Mai degrabă am vrea să știm dacă într-adevăr a fugit cu banii sau nu. Când învățăm să citim Scriptura e foarte important de știut, că atunci când ne aflăm în fața unei parabole, trebuie să o tratăm ca o parabolă. „Adevărul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
întâmplat în realitate, noi să nu tratăm relatarea lor ca o parabolă. „Adevărul” relatării răstignirii ar fi total subminat dacă s-ar putea dovedi că Isus a murit de pneumonie în Galileea, deși, desigur, răstignirea permite tot felul de rezonanțe metaforice în mintea oamenilor antici și moderni. „Adevărul” povestirii învierii este asemănător: dacă învierea nu a avut loc, nu este adevărată. Faptul că adevărul învierii lui Isus produce o serie de rezonanțe în universul metaforei și al simbolului nu înseamnă că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și Marcel, dar o vom folosi cu toată libertatea. Omul aflat în tensiunea dintre logică și existență configurează urgențele existențiale (ale existenței singulare sau colective, private sau cu relevanță istorică) folosindu-se de o creație complexă de simboluri și elaborări metaforice, de metafore «vii», adică ce au tendința să conducă spre necunoscut decât să îmbogățească ceea ce se cunoaște. Omul discursului semantic, ce continuă să facă posibilă viața semnificativă, întrucât nu acceptă să-și reducă expresivitatea la nivelul unui discurs apofantic sau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se topește în spațiu într-o șoaptă de sunet pur, ca o limbă subțire, subțire de clopot ce tremură în adierea brizei. Ah, mai ai multe de făcut - uneori îmi spun că abia te apropii. Sfaturile domnului Hanway, adeseori extrem de metaforice, erau întotdeauna acompaniate de o mimică adecvată. — Și acum, băiete dragă, haide să facem câteva exerciții și apoi să trecem la Magnificat de Bach, vreau să-ți ascult frumosul Esurientes... După lecție, când Emrna ieși din nou în lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în demersul său sociologic este trăsătura de unire între sociologia profană a vieții, trăită de ființa socială într-o infinită inventivitate, și sociologia savantă (chiar sociologia sa este încărcată de concepte și teze, este drept, cele mai multe formulate sub forma "conceptelor metaforice"). Nu trebuie să vedem în recunoașterea acestei înrudiri simbiotice o depreciere a sociologiei savante, ci mai curând înțelegerea comunicării dintre structura antropologică a experienței trăite de umanitatea vie, ca sursă a noilor forme de sociabilitate și de legătură socială, și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și de humus de umbre și lumini, de bine și demoniac. Înclinația autorului spre paradox ca mod de gândire înrudit cu acela al marilor moraliști francezi din secolul al XVII-lea (cum se vede din formularea precedentă) și abundența conceptelor metaforice în scrierile sale nu trebuie interpretate ca o fugă de scientificitate, ci ca un mod de a face știință în acord cu natura experiențială, creatoare și polivalentă a înălțărilor și extinderilor supraadăugate în timp în edificiul catedralelor societale. Reluând o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru a relativiza Adevărul cu scopul de a înțelege adevărurile trăite. Pentru a vedea cum referința la Umanitate maschează, foarte des, oamenii concreți. Într-atât este adevărat că adevărul obiectiv, științific, cel care își reprezintă lumea, trebuie completat cu adevărul metaforic care se mulțumește să o prezinte. Această întoarcere, acest recurs la prezentarea empirică se face cu calm. Este propriu unui spirit tragic care știe că nu există mântuire și că poate deci atinge serenitatea. Departe de războiul pe care îl
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care celebrează în diferite domenii localismul, pentru a înțelege că miza este acest etos care unește cu celălalt social sau natural. Venele profunde ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună înrădăcinat. Iată deci "participarea magică" sau "mistică", care, dincolo de separarea rațională, va "antropomorfiza" spațiul în care trăim, produsele specifice pe care le mâncăm, specialitățile culinare ale locului, pentru a face
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Poate că aici este, de altfel, principala cheie pentru a înțelege bine postmodernitatea: reafirmarea complexului, heterogenizarea tuturor aspectelor vieții. Pluralizare a persoanei, fragmentare tribală, poli-culturalism galopant, iată tot atâtea caracteristici ale vieții sociale. Dacă luăm acești termeni în sensul lor metaforic, avem de-a face, într-adevăr, cu politeismul, cu panteismul chiar. Și este exact ceea ce șochează. Căci substratul cultural pe care s-a fondat modernitatea este chiar marea "fantasmă" a unicului. Și i-am uimi pe unii, agnostici declarați, dacă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
drum. Adică a elabora o metodă care să fie pertinentă în raport cu ceea ce se vede. A repera redundanțele, "rezonanțele semantice" (G. Durand). Pe scurt, a face un comparatism ce ia în serios aceste curioase consonanțe. A pune în funcțiune o investigație metaforică, analogică, toate lucrurile permițând a-i reda titlul de noblețe a ceea ce Gabriel Tarde numea "o înțelegere alegorică"97. Durata lungă a mitului, în ceea ce are el "arhaic", adică principial, fundamental, poate astfel să ne informeze despre misterioasa cunoaștere ordinară
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în contrariul ei. Devine perversă. Și nu este de mirare că puterea pedagogică devine "pedofilie". Prin antifrază, bineînțeles. Căci ceea ce numim astfel este, de fapt, o ură față de copil. Copil pe care trebuie să-l înțelegem aici într-un mod metaforic: non-adultul, femeia, poporul, naturalul... De fapt, ceea ce numim pedofilie este revelarea urii profunde ce animă, încă de la origine, pedagogul adult față de idealul rațional pe care și l-a fabricat. Față de ceea ce el nu este. Față de o substanță ontologică. Există, întotdeauna
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
bipolar: o parte este luminoasă, așa cum transpare din Rujul de buze, și una obscură, aferentă perioadei în care în Basarabia, la unison cu România, se instaurează plenar dictatura, totalitarismul. Inspirată ni se pare alegerea, în textul amintit, a unui filon metaforic legând inocența copiilor în fața frumuseții (în postura a cinci heruvimi, cărora li se adaugă și colegii de suferință Michi Bobancu și Gelu Popa, copiii sunt desemnați să cânte, la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
desenată cu înfățișări estetice diverse, familială (Nașu), cultivare a personalităților politice încadrate în evenimentele sportive (Jiji). Din excesul de prestări, servicii, furnizori utilizați de către reporteri: “echipa... a furnizat o mare surpriză”, și beneficiari se poate reconstitui un sistem de concepte metaforice ale vieții cotidiene și o ciudată apariție reflexivă a verbului a întrebuința, al cărei efect este obiectualizarea jucătorului, produs economic. În limbajul scris al reporterilor sportivi se adaugă și sugestia disciplinei militare, știrea sportivă (care ar trebui să fie alertă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Eddie!" la ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă. Edwards, cu ai săi ochelari rotunzi și uriași, a fost primul săritor britanic care s-a calificat la Jocuri. În limbajul comentariului sportiv, jocul e interpretat de multe ori prin intermediul modelelor metaforice care evocă alte domenii: în primul rând, desigur, războiul (luptă, atac, eroi...); destul de des artă (scenă, spectacol, protagoniști, regizor...), apoi tehnica, mecanica (motoare) etc. În parte, analogiile sunt conservate în clișee și în cuvinte împrumutate domeniului care servește de model
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
prin ceremonii referitoare la relația cu ființele supranaturale, cu moartea, cu politețea, cu visul și competiția istorică (în ceremonia-paradă de începere a Jocurilor Olimpice, de iarnă de la Vancouver, în Canada, o țară cu tradiții eterogene). Sportul își dezvăluie sensul prin asociere metaforică și revelația apare o dată cu numele-cheie al ceremoniei sau la stadionului, al oricăror întâmplări din realitate vizibile în pregătirea sistemului de poveste din paradă (porți totemice în narațiunea de început, devenite porți reale sau din vis). Caracterul iluzoriu al vieții închide
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de pelotă, teren de tenis, teren de baschet, teren de baschet, masă de tenis, sală de gimnastică, sală de fit ness, bazin de înot. . 5. CLASIFICARE SOCIALĂ DUPĂ TIMPUL ACORDAT JOCULUI SPORTIV La origine, motricitatea sportivă este în marea majoritate metaforică, se realizează prin alternarea unor serii de reprezentări referitoare la expresia motricității cu rezonanțe estetice, se creează un transfer, ce se ascunde în conștiința deosebirii dintre ins și grupul de oameni supuși puterii și beneficiari ai PUTERII. Cauza reală a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de la sine că neștiința devine dăunătoare. Din celălalt punct de vedere, însă, lucrurile nu par a fi chiar atât de grave. Importantă este imaginea finală. Concluzia, mai precis spus. Prin adaosul fabulației la adevărul istoric, imaginea reală capătă dimensiuni artistice, metaforice, cu o mare influență asupra părții emotive a ființei umane. Unul este, să zicem, portretul lui Mihai Viteazul realizat de istorici și altul cel creat de George Coșbuc. Nu atât în esența lui, cît mai ales în imaginea exterioară. Procedeul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
oficială este, în Réunion, franceza. Localnicii se înțeleg între dânșii, însă, în creolă. Creola este un amestec între limba veche a băștinașilor și franceza, tot veche, vorbită. Populară, cum i se mai spune. A rezultat o limbă foarte savuroasă, imaginativă, metaforică. Iată un foarte succint dicționar, trilingv, care poate, fie și într-o mică măsură, confirma acest adevăr. Toponimicele Am văzut deja de unde derivă numele depresiunii Mafate. Denumirea depresiunii Cilaos provine tot din malgașă (Tsylaosy). Ceea ce înseamnă locul care nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
emisii poate nu neapărat să exprime o anumită filozofie. Ci, pur și simplu daimonisme personale, native. Parcă nu aș prefera o grădină cu o singură specie de flori, îl acuz pe Ilarion, filozof-poet (el își scrie opera numai în truisme metaforice) de partizanat, de adept al unui curent la modă în vremea lui, nazismul, fascismul, naționalismul mistic și ortodoxismul exacerbat (A se vedea doctrina legionară). Să militezi pentru o ideologie care a stăpânit Evul Mediu, și care a făcut atâtea victime
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
niște fapte (greutăți). Pe celălalt talger, al credibilității și acceptării argumentației de către cititori - las realitatea să vorbească. Dar să începem cu începutul. Cine este Ion N.Oprea, de-i compar eu viața cu pedeapsa lui Sisif? Fac, cumva, un exces metaforic? Pun în pagină un portret literar bine cosmeticizat, de dragul prieteniei și a colaborării noastre din timpurile faste și nefaste? Cititorul să mă judece! Și să mă judece ca pe un impostor creator de zeități pământene, chiar dacă eu le-ași numi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
Mareșalul, aceștia și alții nenumiți: chiromanții, astrologii, gematricienii, cristalografii, zugravii de subțire, masalagii, calfe și zidari, consilierii Primarului, obedienți din teamă dar contra în sinea lor, onomatologie inventată de autor pentru originalitate, dar și pentru a-și exprima bogatul tezaur metaforic ce a coborât din sonete în proză, cât și vasta cultură clasică și universală ce și-a asimilat-o. Autorul reușește să-și portretizeze excelent personajele, în acea atmosferă medievală, ca spațiu geografic și ontologic absurd, înzestrându-le cu o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
rând. Așa ceva s-a scris de când e lumea și se va mai scrie. Nu! Emilian Marcu practică un stil personal, aici ermetic, alunecând peste și printre lumea reală, aici încărcat de trimiteri la supranatural, dar niciodată lipsit de obligatoria exprimare metaforică. Am putea spune că această calitate imprimată romanului, respectiv construcția sa halucinantă și avalanșa metaforică transformă cartea într-un poem dedicat cititorului avid de o proză densă. Închizând cartea, după parcurgerea ultimei file, conținutul ei ideatic nu pleacă în neant
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]