2,951 matches
-
Premiul Uniunii Scriitorilor (1998), Premiul Asociației Scriitorilor din Sibiu (2002, 2003) ș. a. Congener prin formație cu optzeciștii, iar prin manifestare cu nouăzeciștii, V. sfidează atât livrescul programatic al primilor, cât și directețea brutală a celorlalți. Fără a cunoaște rupturi sau metamorfoze majore, formula sa lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
cu trecutul de care se rupsese, în goana după „viață fără moarte” îmbătrânește brusc și devine cenușă. Prins în jocul ielelor, el fusese avertizat de drăgaica Tania Mitrofan, cea care îi desăvârșise transformarea: „Dacă te întorci, o să suferi cumplit”. În metamorfoza sa ireversibilă, dinspre ieri către azi - nu invers -, protagonistul repetă parcă istoria lui Gavrilescu din La țigănci sau a lui Viziru din Noaptea de Sânziene, prozele lui Mircea Eliade. Din nou există o teamă de propria viață și de schimbare
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
1941), 811-812, Ist. lit. (1982), 896-897; Vianu, Arta, II, 226-231; Felea, Dialoguri, 250-260; Streinu, Pagini, III, 28-30; Mihail Petroveanu, Studii literare, București, 1966, 139-148; Streinu, Versificația, 193-194, 197; Călinescu, Eseuri, 86-104; Georgescu, Polivalența, 241, 243-246; Arghezi, Scrieri, XXVII, 440-441; Manolescu, Metamorfozele, 58-60; Tomuș, 15 poeți, 200-209; Vinea - 5 ani - Remember, TR, 1969, 30 (semnează Ștefan Aug. Doinaș, Ion Oarcăsu, Ovidiu Papadima, Dumitru Micu, V. Fanache); Ardeleanu, Proza, 215-226; Cubleșan, Miniaturi, 232-238; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 160-171; Ion Vinea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
despre dispariția istorică a micului burghez și se micșorează el însuși până la dispariție. Soluțiile narative sunt, evident, fantastice, dar trecerea dinspre real spre acest nivel se face firesc, cu un discurs epic bine articulat, încât, în absența vreunui semnal asupra metamorfozei, cele două dimensiuni se unifică. Caracterul polemic și cel de amuzament riscă să așeze aceste schițe la un nivel artistic minor. Sensurile desprinse din parabole sunt însă deseori grave. Individul este prins într-o rețea de posibile pericole, iar formele
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Istoric literar cu vocația paradigmaticului metodologic și teoretician sedus de plasticitatea formelor concrete, Z. își construiește demersul analitic pornind de la formula aparent paradoxală a „stilisticii diacronice”, definită, în prefața volumului Cealaltă față a prozei (1988), drept operația de urmărire a metamorfozelor și evoluției „seriilor literare” nu în succesiune linear-istorică, „ci ca suite formate din elemente retorice devenite funcții, adică încadrabile într-un sistem”. Concepută ca alternativă la istorismul și pozitivismul veacului al XIX-lea, stilistica diacronică pune în valoare schimbarea fundamentală
ZAMFIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290694_a_292023]
-
ș.a.m.d.). Se adaugă o seamă de profiluri de autor (Alexandru Antemireanu, Ion C. Bacalbașa, Eugeniu Carada, Sofia Cocea, Alexandru D. Xenopol ș.a.). Sunt cuprinse, în aceste recuperări, o mulțime de mărturii inedite privind împrejurările apariției, fluctuațiile, fuziunile și metamorfozele unor periodice, cum și informații despre numeroșii redactori și colaboratori care au populat scena „mediatică” a vremii. Personalități cu identitate definită ori figurine de plan secund, campioni ai scrisului zilnic și poligrafi excentrici formează o lume complexă, colorată și fără
ZASTROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290716_a_292045]
-
scrie și a fi, acompaniate, chiar dacă nu întotdeauna în chip mărturisit, și de o conștiință „modernistă” a formei: dovadă frecventele tentative imnice și incantatorii de poet „inspirat” și „spontan”, dar și de meșteșugar (neo)baroc și manierist, fascinat de spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
literară”, 1947, 8; Luc Decaunes, Ilarie Voronca ou l’Ami des hommes, „Cahiers France-Roumanie”, 1948; Jean Rousselot, „Poèmes choisis”, „Europe”, 1956, august-septembrie; Denys-Paul Bouloc, Ilarie Voronca, Paris, 1961; Homages à Ilarie Voronca, „Le Pont de l’Épée”, 1965, 27; Manolescu, Metamorfozele, 48-50; Ilarie Voronca, ALR, 518-531; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969, 172-191; Sașa Pană, Ilarie Voronca - amintiri, „Albina”, 1970, 43; Caraion, Duelul, 236-247; Piru, Varia, II, 365-368; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 175-177; Zaciu, Ordinea, 273-287; Constandina
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Voronca, L, 1992, 45; Gheorghe Grigurcu, Avangarda ca ariergardă, VR, 1993, 10-11; Arșavir Acterian, Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iași, 1993, 210-211; Lovinescu, Sburătorul, I, 118, passim - V, 11, passim; Ion Pop, A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei, București, 1993; Ion Pop, Ilarie Voronca, le milliardaire en images, „Euresis”, 1994, 1-2; Marin Sorescu, Ilarie Voronca, L, 1995, 39; Papahagi, Interpretări, 43-47; Pop, Recapitulări, 142-159; Ștefan Baciu, Însemnările unui om fără cancelarie, București, 1996, 90-95; Dicț. esențial, 899-901
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
Teodorescu-Braniște, Emisiunile de altădată, „Presa noastră”, 1967, 8; Martin, Poeți, I, 12-19; Leon Baconsky, Modul vizionar. Dimensiuni interioare. În marginea poeziilor lui V. Voiculescu, ST, 1968, 4; Al. Andriescu, „Poezii”, CRC, 1968, 19; Dumitru Micu, „Poezii”, GL, 1968, 25; Manolescu, Metamorfozele, 31-32; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 12-20; Tomuș, 15 poeți, 153-164; Ion Voiculescu, Vasile Voiculescu. 85 de ani de la naștere. Scurtă evocare, ST, 1969, 2; Ardeleanu, Proza, 227-301; Romulus Dianu, Despre V. Voiculescu, R, 1970, 2; George Muntean, V.
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
existență trimite la o ipostază mitică, dar textul e hibrid, în pofida marilor lui ambiții. Ca poet, S. aduce în versurile din Cuvântul cuvânt (1994) și Purtătorul de cuvânt (1996) variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc de măduvă se umplu cu aer / iată mâna mea se preschimbă în aripă”), are har demiurgic („singur cuvântul le leagă / cu o funie străvezie le leagă / dacă
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
și aspirații în poezia tânără, RFR, 1945, 4; G. Călinescu, Istoria literaturii române (compendiu), București, 1945, 436-438; Negoițescu, Scriitori, 384-387; Valeriu Cristea, „Zeii prind șoareci”, GL, 1968, 18; Constantin Călin, „Zeii prind șoareci”, TMS, 1968, 9; Felea, Reflexii, 122-127; Manolescu, Metamorfozele, 121-122; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 107-112; Piru, Panorama, 133-138; Cubleșan, Miniaturi, 157-164; Mincu, Critice, I, 184-185; Geo Bogza, Stelaru, CNT, 1971, 49; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 467-474; Constantin, Despre poeți, 38-41; Martin, Poeți, II, 90-96
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Ștefan George la Enzensberger), I-II, îngr și pref. trad., București, 1967 (în colaborare); ed. București, 1999; Georg Trakl, 59 poeme, pref. trad., București, 1967, Tânguirea mierlei, pref. trad., Timișoara, 1983, Sebastian im Traum-Sebastian în vis, ed. bilingvă, București, 1998, Metamorfoza răului, pref. trad., București, 2000; Poezia nordică modernă, I-II, îngr. Veronica Porumbacu și Tașcu Gheorghiu, pref. Veronica Porumbacu, București, 1968 (în colaborare cu Tașcu Gheorghiu și Veronica Porumbacu); Poezia austriacă modernă (De la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre), îngr
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
1930; Curs de cinematograf, București, [1930]; Amica mea Europa, București, 1939; Marlene Dietrich, București, 1966; Vedetele filmului de odinioară, București, 1968; Erich von Stroheim, București, 1970; Filme de neuitat (în colaborare cu Constantin Popescu), vol. I, București, 1972, vol. II: Metamorfoze cinematografice sau Arta ecranizării, București, 1975, vol. III: Shakespeare pe ecran, București, 1976, vol. IV: Drumuri, destine, climate, București, 1977; Cinematograful, acest necunoscut, vol. I: Funcțiile cuvântului în film, Cluj-Napoca, 1973; Foste adevăruri viitoare, București, 1978; Nestemate cinematografice, București, 1980
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
București, 1959, 88-108; Silvian Iosifescu, În jurul romanului, București, 1961, 218-235; Ivașcu, Confruntări, III, 115-123, 195-217; Damian, Direcții, 223-298; Georgescu, Păreri, 251-255; Micu-Manolescu, Literatura, 171-181; Simion, Orientări, 238-249; Dimisianu, Schițe, 14-20; Ardeleanu, Însemnări, 43-53; Râpeanu, Noi, 204-208; Oprea, Mișcarea, 51-68; Manolescu, Metamorfozele, 35-36; Piru, Panorama, 288-299; Balotă, Labirint, 388-396; Cristea, Interpretări, 32-40; Damian, Intrarea, 67-70; Dimisianu, Prozatori, 47-59; Râpeanu, Interferențe, 176-181; Zaciu, Glose, 192-198; Ardeleanu, „A urî”, 11-14; Bugariu, Incursiuni, 94-98, 193-204; Felea, Poezie, 126-132; Martin, Poeți, 46-57; Adrian Păunescu, Sub semnul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
În primele cărți - Ieșirea din apă, apoi Cinci cântece pentru eroii civilizatori (1983), Lumină de la foc (1990) -, deși vocea poetului se exersează în diverse game și arpegii optzeciste, poate fi recunoscut un stil unitar. S. optează pentru o lirică a metamorfozelor, poemele constituind în genere amalgamuri textuale, construite după o logică absconsă: jumătate barbian-ermetică, jumătate absurd-jucăușă, în spiritul ludicului cu schepsis abisal din poezia lui Nichita Stănescu. Abia cu versurile din Lux (1992) lirismul metafizic, discursiv se mai scutură de măștile
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
muncii eficiente caracteristică liberalismului economic și politic: proprietatea privată, individul, libera concurență, economia de piață, societatea civilă, separația puterilor - adică marile valori liberale susținute de Locke, Hume, Montesquieu, Tocqueville (Tănase, 1995, p. 3). Perioada de înflorire a acestor principii, de metamorfoză a lor în practici sociale a fost relativ scurtă, de circa trei decenii. Ea coincide cu începuturile „erei burgheze” în România, de la 1828 la 1866 (Zeletin, 1925/1991, p. 48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
întreprinsă de dramaturg cu privire la activitatea sa dinainte de apariția comediei Mielul turbat, piesă care îi anunță tematica dominantă din următorul sfert de veac. Răspunzând unor preocupări didactice, T. reunește în volumul Proiecte universitare (2001) rezumatele unor cursuri susținute în fața studenților, despre metamorfozele personajelor în artă, retorica negației și a contestației, anatomia dramaticului în sensul abordării teatrului ca spectacol sau ca literatură și despre „manierele de altădată”. Acest din urmă subiect vizează fizionomia unei colectivități așa cum reiese dintr-o incursiune printre cărți românești
TANASESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
garanții” și „futuriștii” 261 14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat” 266 14.6. Atacurile „perfidului Albion” asupra curriculumului american 268 14.7. Seismul instituțiilor și decesul curriculumului modern 270 Note și referințe bibliografice 273 Capitolul XV. Stenochoria și metamorfozele curriculumului educațional în era postmodernă 277 15.1. Despre un realism halucinant 278 15.1.1. Un alt mod de a gândi 278 15.1.2. De la realismul practic la hiperrealitate 280 15.1.2.1. Teorema de incompletitudine 281
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează istoria civilizației euroatlantice prin metamorfoze complexe și polimorfisme uimitoare este fie ignorată, fie considerată un propadeutikón, a cărui simplă rațiune ar fi aceea de a pregăti triumful vremurilor noastre. Actualizante și nu de puține ori magnilocvente, cercetările transversaliste celebrează tacit infailibilitatea științei moderne și admit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pentru această condiție eudemică postthanatică. Cele mai multe mimau dramatic și orgiastic însămânțarea boabelor de grâu (asimilată mistic probabil cu actul sexual), încolțirea și ieșirea lor la lumină, precum Persefona. Misterele eleusine par să fi evoluat de-a lungul timpului, dar despre metamorfozele interne ale acestei școli-confrerii nu s-a aflat niciodată ceva cert. Doar calendarul, fatalmente exoteric, era cunoscut. Micile Mistere erau sărbătorite în luna Antesterion (februarie), când se pare că erau inițiați noi membri; nou-venitul devenea misti (inițiat în mistere) cu ajutorul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
î.Hr. (data urcării pe tron a lui Alexandru) și 529 d.Hr. (data închiderii Școlii de filosofie de la Atena de către împăratul Iustinian), enkyklios paideia era, de fapt, o dogmă pedagogică, pe care nu au afectat-o nici măcar năvălirile barbare; doar metamorfoze ale conținuturilor care influențau nesemnificativ idealul „formării integrale” pot fi semnalate în activitatea școlilor de pe întreg cuprinsul Imperiului Roman. Ce era enkyklios paideia?3 Nu trebuie să confundăm această expresie elină din secolul al IV-lea î.Hr. cu „enciclopedia”, termen
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
III-lea d.Hr. pentru repudierea marii culturi elene? Poate. Altfel avem de a face cu o transformare istorică, de proporții aproape mitice, la care au contribuit multe generații. Dar două personalități geniale - una pedagogică, alta politică - au marcat profund metamorfoza creștină și pragmatică a lui enkyklios paideia: Alcuin și Carol cel Mare. 8.2. Alcuin și Carol cel Maretc "8.2. Alcuin și Carol cel Mare" Mai întâi, cine era acest Albinus Flaccus (730-804) supranumit Alcuin din York1 și ce
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Inchiziția a intrat în acțiune căutând vinovații în locurile cele mai propice apariției ereziilor: școlile și universitățile - structurate în trivium și quadrivium, reînviau vechea enkyklios paideia, deși într-o formă sfâșiată, acordând prioritate fie triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au transformat chiar în înfruntări sângeroase. Mai ales în Europa Occidentală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acord cu înalt-luminata Fraternitate a rozicrucienilor 17. Grupul de la Oxford nu numai că se scindase de „invizibili”; trecuse în cealaltă tabără, fiind gata să declanșeze o vânătoare de vrăjitoare. Doar John Heydon a îndrăznit să-și bată joc de această metamorfoză cameleonică. După întemeierea Societății Regale, în anii Restaurației, îndrăznețul astrolog și alchimist a scris The Voyage to the Land of Rozicrucians (Călătoria în țara rozicrucienilor), în care dezvăluia similitudinile majore dintre „casa lui Solomon” - descrisă de Bacon în Noua Atlantidă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]