1,344 matches
-
francmasonic, cele câteva monede de aur găsite de zidari se transformă În tezaurul Îngropat aici de supraviețuitorii Ordinului Templierilor, decimat de regele Filip cel Frumos, sau În comoara „bunilor creștini”, cunoscuți sub numele de catari, iar cuviosul abate Saunière se metamorfozează, la rându-i, Într-un membru de vază al consiliului unui ordin rozacrucian care cochetează cu cultul luciferic și care ar putea fi, ai ghicit, misterioasa La Prieuré de Sion, societatea supersecretă Întemeiată la finele primului secol al mileniului II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum mi se părea că era același lucru și dacă mergeam drept Înainte, și dacă ne Învârteam În cerc. Itinerarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de fiecare dată când reciteam acel pasaj În timp ce corectam șpalturile la diverse ediții, până ce, În cele din urmă, făcând un mare efort, ochelarii aleși În mod arbitrar (de care ar fi avut nevoie Mnemosina mai mult decât oricine) s-au metamorfozat Într-o tabacheră În formă de carapace de stridie, pe care mi-o aminteam foarte clar, licărind În iarba umedă, sub un plop, pe Le Chemin du Pendu, unde am găsit, În acea zi a anului 1907, un fluture de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a fălcii. Când nu mai erau muzee și cinematografe care să ne găzduiască și abia se lăsase noaptea, nu ne mai rămânea decât să explorăm pustietatea celui mai mohorât și mai enigmatic oraș din lume. Umezeala glacială de pe genele noastre metamorfoza felinarele solitare de pe stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că am gândit vreodată. Un somn pe care îl străbați ca să saluți regretul și adevărurile lui nemiloase. * ...toate și-au recăpătat violența în momentul în care această emoție, dispărând, s-a dovedit că nu venea de pe pământ... * Înainte să se metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc visele în confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu tocuri Înalte, decupați În față, care-i lăsau la vedere unghiile date cu ojă roșie, și cu o bluză din mătase neagră, cu o fundă uriașă la gât. Arăta exact ca În secvența din filmul Grease, când se produce metamorfoza Oliviei Newton John, doar că era de-adevăratelea. —Marci, am Întrebat-o, ți-e bine? Mă simt incredibil de bine, replică ea. Scolioza a dispărut complet. Îmi vine mărimea zero. Întotdeauna purta mărimea zero, iar scolioză nu avusese niciodată, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
țipă când vrei să le depășești. Zănatecul Don Quijote se află pe drumul dintre iluzie și luciditatea amăruie. Nu să-ți scrii biografia e greu, ci să descifrezi câte ceva din ea. Dacă nu ajunge la marile esențe, setea de absolut se metamorfozează în dezamăgiri. Suntem niște tunele paralele. Nu știm, cu adevărat, de unde venim. Și nici dacă vrem să ajungem undeva. Și totuși care e scopul vieții? Adică pentru ca să ce? Nu știm dacă oamenii de geniu sunt soli ai viitorului, ori relicve
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să spulbere mitul hegemoniei iubirii. Cadoul - un drum modernizat spre iubire. O mare iubire mai accesibilizează parcă absolutul. Iubirea - această pată de sublim a condiției umane. Când este moderată, gelozia condimentează iubirea. Iubirile împlinite se banalizează. Cele nefericite se pot metamorfoza în artă. În iubire, farmecul ține loc de frumusețe. Mă tem că, în materie de iubire, vom deveni clienți, nu parteneri. Plecarea lui Venus din viața unui bărbat poate însemna venirea lui Bacchus. Se pare că în iubirea tinerilor de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai este inevitabilă. Pictura încearcă să decodeze nodurile privirii. Cultura este rezultantă, nu însumare. În artă nu contează numai adevărul, ci și intensitatea trăirii. Artistul contemporan e tot zeu, dar unul ignorat. Capodoperele cochetează cu absolutul. Arta și iubirea pot metamorfoza banalul în sublim. Un avertisment de tipul : „ arta dăunează grav sănătății ” ar stârni poate curiozitatea unora. Arta - acest imperiu al sensibilității și al subtilității. Uneori, în poezie incultura trece drept originalitate. Și în artă, îndrăzneala este pândită de insolență. Cine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
salahor al inefabilului. Rezistă creațiile artistice care sunt ceva mai profunde decât tăcerea. Fără artă, libertatea interioară se circumscrie banalului. Arta - o ofrandă tot mai năzuroasă. Poezia actuală își cam ține fanii în genunchi, pe coji de nucă. Arta poate metamorfoza veninul în leac. Marii creatori topesc particularul în etern omenesc. Arta bruiază marele cântec de sirenă al indiferenței și al monotoniei umane. Artiștii sunt martirii unor cauze eterne. Spiritual, popoarele trăiesc din respirația elitelor. Vocația artistică poate fi mai devastatoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un cuvânt înnobilat inițial în artă, apoi compromis în morală. Plăcerile nelimitate ne - ar transforma , în scurtă vreme, în asceți. Uneori, nu te iartă nici cei care te înțeleg. Lingușitorii pot face un dictator din cel mai blând conducător. Umilința metamorfozează coloana vertebrală într-o salcie plângătoare. Conjunctural, unii creatori de artă au îngurgitat fecale cu pumnul. Alții - cu lingurița de argint. Răzbunarea nu înseamnă eliberare, ci o reîmprospătare a urii. Când crezi că ești înconjurat doar de dușmani, începi să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
forma în care, după umilele mele puteri creatoare, luminate miraculos de o inspirație neașteptată, le-am așternut aici de față, netăgăduind că acestea ar putea fi atinse, totuși, și de un pic de... fantezie. septembrie, 2012 Istorisiri nesănătoase fericirii 21 Metamorfoză divină iecare om se naște orb în sufletul său. Puțini sunt, însă, cei cărora li se luminează calea... Marius nu era un tânăr urât. Avea chiar o înfățișare plăcută vederii și un corp bine clădit, atletic și foarte intens lucrat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă în haine femeiești. De atunci Dionysos e divinitatea travestită, are puterea de a metamorfoza animale, iar dansul său se definește prin, rețineți: eliberarea de sine, descărnarea în timpul dansului. De aceea nu numai actorul care interpretează rolul, dar chiar și personajul de teatru trebuie să știe să se elibereze total de sine. Eliberare pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lună de zile; umbra lui mă ajuta ca, în clipe de singurătate, să-i pedepsesc crunt și măcar imaginativ, pe cei care-mi stăteau împotrivă, așa cum proceda Dionysos însuși, fie luându-le mințile, ca lui Lycursus, Pentheus sau Agave, fie metamorfozându-i în rechini, ca pe pirații care voiau să-l ucidă pe Naxos. Măcar atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
împotrivă, așa cum proceda Dionysos însuși, fie luându-le mințile, ca lui Lycursus, Pentheus sau Agave, fie metamorfozându-i în rechini, ca pe pirații care voiau să-l ucidă pe Naxos. Măcar atât. Să fi avut și eu puterea de a metamorfoza pe cine aș fi dorit... Regizorul se oprește din vorbit aproape transpirat și cu țigara în colțul gurii, ca și cum ar fi obosit. Când vorbea, din grabă uita să-și înghită saliva și, după un număr oarecare de cuvinte pronunțate rapid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la procedeul de juxtapunere a punctelor, folosit de neoimpresioniști. . Ultima dintre cele cinci cărți ale lui Moise. . Titus Oates (1649-1705), conspirator și aventurier englez. . Damien (1840-1889), misionar belgian care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să ne ostenim Să-i căutăm vreun alt nume. O dată pentru totdeauna, Orfeu e Orfeu cînd cîntă...“ (Rainer Maria Rilke) . Semnale care indicau apropierea avioanelor inamice. FILENAME \p D:\carti\Ministerul groazei\Surse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Manu Chao ori lecturile din Chomsky n-au reușit să ne transforme În antiglobaliști ori extremiști de stânga. Anarhismul ne-a atras la Început ca morală individuală, nu ca proiect politic. După cum nici grija pentru cei mizeri nu ne-a metamorfozat În comuniști. De fapt, chiar dacă, tot aducându-le În discuție, aceste chestiuni ajunseseră să ne preocupe cu adevărat, nici unul dintre noi nu suferise vreo transformare radicală. Poate doar eu, Însă eu eram oricum un tip zbuciumat. Ceea ce ne interesa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
foarte mult și doar dacă aveam timp liber, de bântuit prin cartiere cu tramvaiul. În rest, compuneam scrisori pe care le trimiteam politicienilor și funcționarilor importanți din oraș. Am Început cu polițiștii, cărora le trimiteam false denunțuri. Spătarul Milea se metamorfozase În detectiv particular, aproape un super-erou a cărui permanentă misiune era salvarea Doamnei Leopard. Concepeam scurtissime povestiri polițiste În care denunțul era sugerat doar de scenografie, nu de aventura propriu-zisă a Spătarului Milea. De pildă, dacă, Într-o noapte ploioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Vrăjitoarea o făcuse deja, lăsându-mă pradă presupunerilor. Dar Cristina? Ce presupuneri puteam face În privința ei? Fiindcă nici nu putea fi vorba să-i cer explicații. Nu aveam calitatea. Dar de la supoziții nu mă puteam abține. Oare cum se produsese metamorfoza? Să fi fost de vină senzualitatea ei clocotitoare, cea care o recomanda ca fiind cea mai bună amantă din viața lui Cătă și care mă stârnise oarecum și pe mine? Oare senzualitatea asta o Împinsese să experimenteze? Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
eu eram pe jumătate gol, aveam Însă camera video Încă legată de Încheietura mâinii. Desfăcând curelușa, mi-am adus aminte de tot, de data asta fără fior. Probabil că delirul Îmi consumase spaimele, mă sleise. Eram limpede acum, panica se metamorfozase În simplă Îngrijorare, dublată de o oarecare scârbă. O scârbă care mă făcea să mă simt Întrucâtva absent de la evenimente. Ca să dau un exemplu: așezând camera video pe noptieră, mi-a trecut prin cap că Sergiu Nicolaescu e senator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
misiunea ce li se încredințase. Mi-a fost dat să văd securiști de 120 de kg stilizați până la a aduce cu o gravidă în luna a patra, sau cu un canceros numai piele și oase. Securistele, cel mai adesea, se metamorfozau până la a întruchipa imaginea unei neveste sleită de spălat-gătit, cu un ochi învinețit și fustă cu tivul deșirat. În postcomunism, stilurile își pierduseră limpezimea: puteai oricând să iei țeapă confundând un parlamentar cu un hoț de buzunare, ori un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moale ca visul: / pluteau dealurile legănându-se / rândunica oua în părul bunicului / turmele se scăldau în laptele Lunii / nunțile durau trei-patru veșnicii / pomii erau din albine de aur / fulgera și tuna cu colinde în vară...) și acum, sinele s-a metamorfozat, noua identitatea pe care și-a durat-o fiind eu cel fără-de-tine, dar fără a avea sentimentul scindării sufletești, chiar dacă, retoric, își strigă iubita și timpul care nu mai e: Unde ești?, fiindcă presentimentul iernii - de care mă tem - nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cea de a doua parte a cărții, este o privire din pisc, retrospectivă, încărcată de satisfacție, eul contemplându-și opera, femeia, egalul meu de zbor, cu încrederea că, la fel ca și până acum, iubirea are toate resursele pentru a metamorfoza vidul, privind fără de margini / pustiul pe care va trebui să-l rodești, deși întrebarea ultimă - Tu unde ești?!... - pare a-și desfășura ecoul peste zări, amplificându-se încât să cuprindă și să topească Universul de la început și până la final. Ion
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mică) spre a-și uni rănile, încât suferințele omului să fie un mărunțiș sau o nouă naștere ce nu va cunoaște durerea, fiindcă, preocupat până la obsesie de bătrânețe, el îi constată și-i analizează simptomele, manifestările, efectele, forța de a metamorfoza ființa: Cum le mai schimbă bătrânețea pe toate / (...) / viața nu mai e acum decât un mușuroi... Tematic, în volum, se poate decela, de asemenea, perceperea omului-palimpsest, mai ales la confluența dintre viața de până atunci și senectute, când caută, fără
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de G. Genette, oralitate la nivelul expresiei etc.), fără a dezavua, de exemplu, temele consacrate ale literaturii, a căror tratare e străbătută de o tristețe profundă, incurabilă a insului hipersensibil, care ia totul în serios și-și sporește astfel singurătatea, metamorfozată în poezie: am visat mult am tăcut mult am călătorit mult. / Din mine n-a rămas decât această singurătate / care se-așterne aproape fără voia mea pe foile albe. Privind panoramic lumea în care trăiește - de pildă, în Nopți cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]