KorAP: Find »[drukola/base=milițian & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...87 >

2,151 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779

ales, știa exact pe ce stradă să ne ducă și unde să ne lase, adică la ce număr. Străzile erau numerotate cu cifre arabe începând cu strada numărul 1, iar casele, la rândul lor, de asemenea. Omul în uniformă de milițian s-a proțăpit în fața ușii deschise a vagonului și-a strigat: Hei, voi de-aici! Ieșiți pe interval! Mai repede! Mișcați-vă! Mai întâi femeia cu copiii! Mama l-a luat pe Bebi în brațe, iar noi ne-am aliniat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
familia Butu, aliniați-vă! Moș Butu a ieșit primul la interval, urmat de soție și de copii. Ultimul era Țile, care o ținea în brațe pe bunica lui. Ce are, mă? Ce-o ții în brațe? Ai? E bolnavă, domnule milițian. E bătrână și bolnavă, e tare slăbită, a răspuns Țile. Fiți atenți la ce vă spun: prima va urca femeia cu copiii, apoi veți urca voi. Luați-vă tot calabalâcul, nu lăsați nimic în vagon, s-a înțeles? Să nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
stângă, iar încheierea rugăciunii, "amin", în partea dreaptă, acolo unde noi, ortodocși, cu degetele împreunate pentru semnul divin, atingând partea laterală dreaptă a corpului, spunem "Sfântul Duh". De undeva, din străfundurile ființei lui de biped irațional, un beculeț îi semnala milițianului, cu intermitențe alarmante, riscul iminent al unei catastrofe pe circuitul sanguin. Prin urmare, a renunțat la acest efort sisific, ce-i depășea cu mult anemicele sale potențe intelectuale, și a recurs la mijloacele de exprimare specifice mârlănimii și care-i

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
înlemnise, ca și noi, asistând neputincios și perplex la această izbucnire virulentă și cu nimic justificată. Însă când a văzut că încearcă insistent să scoată pistolul din toc, militarul a strigat deodată, cu toată forța de care era capabil: Tovarășe milițian, opriți-vă! Ce faceți?! Ce vreți să faceți?! Ca și cum cineva i-ar fi tuflit o căldare de apă rece în figura sa cu vădite similitudini porcine, individul și-a revenit din criza prelungită, și-a scos batista mare în carouri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
fața purpurie, apoi s-a dat la o parte făcând semn șoferului militar să tragă cu spatele. Acesta a coborât din mașină, a lăsat jos oblonul din spate și a tras fix până la ușa vagonului. Apoi a coborât și, împreună cu milițianul, se uitau la ceea ce făceam noi. Eu nu înțelegeam, totuși, de ce trebuia să urcăm noi primii în mașină. De ce? Poate pentru faptul că "bunurile" de care dispuneam noi erau mai puțin numeroase decât cele ale familiei Butu? Dragii mei, luați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
sărăcie lucie ca a noastră. Ambele familii părăsiserăm vagonul și acum așteptam cu sufletul la gură să vedem ce va urma. De-a lungul întregii garnituri se efectua aceeași operație: îmbarcarea în mașinile militare. Fiecare vagon era strict supravegheat de milițianul care avea ordin să-i ducă pe deportați exact pe strada și la numărul care le fusese indicat. Șoferul, când a văzut că transferul de bunuri și persoane s-a încheiat, a urcat la volan și a tras mașina mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Șoferul, când a văzut că transferul de bunuri și persoane s-a încheiat, a urcat la volan și a tras mașina mai în față cu vreo doi metri. A coborât apoi și a închis oblonul din spate. Ascultați aici! zise milițianul. În timpul mersului toată lumea stă jos. Clar? Nu stă nimeni în picioare, nimeni! S-a urcat în mașină și am pornit. Acum aveam un alt mijloc de transport. Oare cât timp vom merge? Era de-a dreptul incomod și dureros să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina a încetinit și s-a oprit. Șoferul a coborât și a dat drumul oblonului din spate. Milițianul a venit și el în spatele mașinii. Familia Butu coboară. Executarea! Moș Butu a coborât primul. Însă operațiunea nu a fost tocmai reușită. A sărit din mașină, dar s-a dezechilibrat și, la contactul cu solul, s-a prăvălit într-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun cuvânt: nici militarul, nici milițianul. S-a ridicat cu anevoie, ținându-se cu mâna de șoldul drept. A făcut un pas spre mașină, ridicând ambele brațe, sprijinindu-și fata și soția să coboare. Apoi, Țile s-a așezat în genunchi și a depus-o în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
în fiecare zi, "pâinea noastră cea de toate zilele", era strivit cu nepăsare de sutele de mașini și agregate, de miile de picioare ale noilor veniți. Reflecțiile mele cu tentă filozofico-socială au fost brutal întrerupte de vocea stridentă a domnului milițian. Fiți atenți la mine! Este strict interzis să vă deplasați pe o distanță mai mare de 15 kilometri. Se aude? Nu vă spun de două ori. Știți prea bine pentru ce ați fost aduși aici. Purtați-vă frumos, că altfel

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
și severă supraveghere. Din capul locului ni s-au făcut două precizări de importanță istorică: nu aveam voie să ne deplasăm în exteriorul localității mai mult de 15 kilometri, iar cuvântul de adresare către oamenii în uniformă va fi "domnule milițian", și nu "tovarășe", acesta fiind rezervat doar clasei muncitoare, proletariatului, țărănimii cooperatiste colectivizate, și nu hoților, ticăloșilor, chiaburilor și criminalilor care se opuneau cu înverșunare construirii "mărețului viitor al socialismului victorios la sate și orașe". În perimetrul construibil al viitoarei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Totuși, chiar dacă nu am avut un regim celular sever și nu făceam parte din rândul celor destinați morții în mod explicit, eram într-un lagăr în aer liber, cu o suprafață de 15 kilometri pătrați, păziți permanent de 20 de milițieni cu câini-lupi de urmărire, cu domiciliu obligatoriu pe buletin, nevoiți să suportăm un mod de viață mult mai aspru decât cel de acasă și să ne supunem unor norme de conduită impuse de un guvern pro-bolșevic. Se mai impune o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
a făcut parte din segmentul social persecutat sistematic și diabolic de bandiții comuniști pe toată perioada cât s-au aflat la putere. Închisori și lagăre. Muncă forțată. Deportări. Ce era comuna Bumbăcari decât un lagăr în aer liber?! Douăzeci de milițieni și câini-lupi de urmărire...! Babica era deosebit de credincioasă. Ortodoxă practicantă ferventă, respecta cu strictețe toate posturile de peste an, iar duminicile și în toate sărbătorile era la biserică, plătind liturghiile cu pioșenie. Se ruga Bunului Dumnezeu pentru sănătatea ei și a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
cameleonică a acestei reptile comuniste, metamorfozată într-o monstruoasă creatură acvatică prevăzută cu opt brațe, tulburând cu un jet negru și otrăvitor viața noastră de zi cu zi. În timpane îmi răsună și astăzi vocea zgâriată și stridentă a "domnului milițian": Bă, ascultă aici: ai semnat?! Poate nu te găsesc mâine pe șantier, că dracu' te-a luat! Clar?! La șapte fix să fii acolo! Se aude?! Gunoaiele dracului ce sunteți! Stârpiturile pământului! Cine întârzie, primește douăzeci de bastoane în cap

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
se scoale mai devreme. S-a înțeles?!! Bestii reacționare ce sunteți! Romantismul s-a destrămat în vânt ca puful de păpădie... Cine ar fi avut curajul să absenteze de la "muncă voluntară" după ce semnase convocatorul în fața delegatului primăriei și a domnului milițian? Cine?? Gura!!... Și vâjâia fioros cu bastonul cauciucat, tăind aerul în sus și-n jos într-o sfântă și dumnezeiască mânie proletară. Iar pentru a ne convinge definitiv că atacul de schizofrenie paranoică s-ar putea materializa în orice moment

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
de baston. Păi, cum?! Eu să nu fiu ascultat?! Mie să mi se opună ăștia... Ăștia...??? Reprezentantul forței publice era atât de tulburat, încât derapase într-o tranzitorie criză lexicală, nemaigăsindu-și cuvintele adecvate în liliputanul său vocabular de "dom' milițian". Să-ndrăznească! Să-ndrăznească numai, că le-arăt eu cine sunt! Da, da! Vă arăt eu vouă, la toți, la toți! Și plecă bombându-și pectoralii "a la Schwarzenegger" în fața unor dușmani invizibili, pătruns de nobila sa misiune cu rezonanță

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
mai aline foamea îngerașilor ei, toți mărunței și fără vlagă pentru a fi folosiți la munci mai grele. Se duceau totuși la o distanță destul de mare, ca să aducă apă pentru nevoile gospodăriei. Cel mai greu suportau bădărănia și brutalitatea unor milițieni care îi amenințau tot timpul cu bătaia și chiar cu moartea. "Măi, zbiera unul la ei, Dumnezeul vostru a murit, au sunt Dumnezeul vostru!" În rândul deportaților exista totuși un filon ascuns de solidaritate. Se încurajau reciproc când le era

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401

am fost informați. S. B.: S-au răspândit manifeste semnate de "Frontul Popular", au fost arestări. Stația de tramvai din centrul Iașului a fost desființată, s-au pus mașini de pompieri în colțurile Pieței Unirii, cu tunuri de apă, iar milițienii interziceau staționarea în Piață și circulația după orele 22.00. Toate măsurile erau luate pentru a evita aglomerările. Și Piața a fost pustiită, pratic. N-aveai voie să staționezi și să mergi în grupuri. Au fost arestați unii dintre cei

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
În noaptea de 23-24 decembrie, când eu eram pe Divizion și când am auzit că au tras cei de la Bateria I, se întâmplase diversiunea cu "libienii din Pantelimon", pe care o prezintă Cartianu 30 în lucrarea sa. Vreo 60 de milițieni și securiști au fost trimiși spre Brănești cu misiunea de a opri teroriștii aciuați în pădure să vină spre Capitală. La Neferal au fost opriți de militari ai armatei și tratați ca teroriști. Fiind puși în legătură cu Miliția Capitalei, care preluase

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
Miliția Capitalei, care preluase ordinul de la Militaru, aceștia primesc ordin să se prezinte la Miliția Pantelimon. Acolo, li se spune că teroriștii sunt în cimitirul Pantelimon, care se învecina cu unitatea noastră, exact în dreptul poziției Bateriei I. A început tragerea. Milițienii au scăpat cu viață ca prin minune, retrăgându-se pe burtă până au intrat între case, la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
la adăpost de foc. M. M.: Informația cu teroriștii libieni mi-a dat-o și Vasile, că în pădurea Brănești erau niște libieni parașutați și că el nu mai avea oameni. S. B.: În declarația celui care îi conducea pe milițieni se arată că la Neferal au fost opriți de un baraj de tancuri ale armatei. M. M.: De unde tancuri ale armatei? Noi eram plecați. S. B.: Mi-a duc aminte că un TAB a stat în stația de autobuz de la

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi fost? Eu la regiment aveam TAB-uri, de cercetare, de ălea mici. S. B.: În fine. Deci, vă dați seama, milițienii au fost trimiși aproape de miezul nopții la gardul unde era poziția Bateriei I. M. M.: Unde voi apărați cazarma. S. B.: Și unde erau tunurile de calibrul 50 ale lui Preda, unde erau locașurile de tragere, cum aveam noi pe

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
ne mai încărcăm capul cu treburi care nu ne interesează". Apoi eu am plecat, eram răspunzător de ceea ce fac acolo, el a rămas, era răspunzător de ce face în unitate. S. B.: Am mai participat la o operațiune în urma diversiunii cu milițienii, din noaptea de 23 spre 24 decembrie. A doua zi, noi am fost trimiși să-i căutăm. M. M.: În pădure? S. B.: Nu, prin cimitir și în comună, prin case la oameni. M. M.: Cine v-a trimis? La

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
capturați la Târgoviște, e vorba de capturarea lor, nu de plecarea cu elicopterul. M. M.: Cine i-a capturat? S. B.: Păi, au fost predați la Inspectoratul Județean de Protecție a Plantelor din Târgoviște și de acolo au venit doi milițieni și i-au dus la unitatea lui Kemenici. Este un întreg traseu refăcut și într-un film documentar 31, realizat imediat, la începutul lui '90. Nu i-au dus la Inspectoratul de Miliție, fiindcă ar fi fost linșați. Ei i-

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
toate unitățile făceau parte din Tratat. M. M.: De la Târgoviște erau toate. Mai era Regimentul de Tancuri al Diviziei. S-a nimerit, pentru că acum nu vreau să fiu rău, nu am de ce. S. B.: Este o întrebare. M. M.: Pentru că milițienii știau că peste drum de ei e o unitate. S. B.: Și ca să scape, probabil au zis: "Domnule, Miliția oricum era urâtă de populație, să-i dăm la Armată!" M. M.: Stați un pic, că erau două unități: era Divizionul

Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]