1,916 matches
-
copilăria și o parte din adolescență îi sunt influențate de evenimentele războiului. Un alt episod major al vieții personajului, urmărind, de altfel, un traseu autobiografic pe care C. îl transpune în carte etapă cu etapă, va fi călătoria spre București - miraj către care adolescentul își îndreaptă toate aspirațiile. Dar aici se simte un dezrădăcinat și un neadaptat. ÎI miră și apoi îl dezgustă fățărnicia oamenilor și adânca discrepanță între categoriile sociale. Buiumaș încearcă să găsească o supapă în mișcarea socialistă, dar
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
panourile superioare, privind În jos la linia de asamblare de la River Rouge, unde lucrau muncitorii din industria automobilelor, cu corpurile armonizate de efort. Diverse alte panouri mai mici Înfățișau „celula embrionară“ a unui copil Învelită Într-un bulb de plantă, mirajul și spaima medicinei, fructele și semințele indigene ale statului Michigan și departe, Într-un colț, pe Henry Ford Însuși, bățos și cu un chip Încruntat, uitându-se peste registre. Tramvaiul trecu pe lângă McDougal, Jos. Campau și Chene, iar apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o mamă împlinită și o soție fericită. Ce baftă pe Germanicus! Privește cu invidie și tristețe către tovarășul său și-l vede strângând din pleoape, ca orbit de atâta bogăție de culori. Alături de el, romanul se lasă pradă unui dulce miraj. De-ar fi cu putință ca înaintea lui să se afle Mariamne, înveșmântată în țesătura asta lucioasă, asemănătoare unui fagure de miere, scânteind în mii de nuanțe...! Deschide ochii și oftează. Se scutură înciudat, încercând să alunge năluca unei fericiri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
școală nu studiase limba engleză) la care a fost admis în anul 1974. Anii de studenție i-au dat șansa debutului în presă prin colaborarea la revista ieșeană „Opinia studențească”, alte ziare și reviste, dar mai ales, să guste din mirajul pasiunii sale de redactor la Radio Iași, în urma concursului din 17 noiembrie 1974, în calitate de colaborator extern. Fiind chiar realizator al unor emisiuni, între care și „Actualitatea sportivă” s-a dedicat întru totul acestei munci. Pentru aparițiile sale pe post și-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dar mai ales dezamăgirea pentru un vis, o pasiune, o dragoste egală cu propria-i ființă. Or fi înțeles vreodată cei de atunci că hotărârea lor a rănit pentru totdeauna sufletul unui om care ar fi renunțat la tot pentru mirajul microfonului?!... Pasiunea pentru scris nu a încetat niciodată. Cei doi copii ai săi au constituit motivul creației unor povestiri consacrate inocenței și inefabilului vârstei pe care le-a grupat sub două titluri generice „Sorin și Sorina” (numele copiilor), carte apărută
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-n lumina aurie, uit de dor și lacrimi grele, De necaz, de bucurie și de multe zile rele. Luna blândă mă îmbie, să mă scald în marea albă Și la braț cu infinitul, să-mi pun stelele în salbă. Un miraj ne ține alături, până zorii se revarsă, Cu balsam pentru tristețe, îmi găsesc drumul spre casă. Noapte-adâncă, noapte-albastră și tu lună solitară, Stăm de vorbă pe-ndelete, oare pentru-a câta oară?
?n taina nop?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83240_a_84565]
-
a oprit În fața unei cocioabe cu o singură cameră. Mort de foame, Bennie a declarat că această oază e demnă de trecut În revista Travel & Leisure. Scaunele contorsionate și masa joasă cu mușamaua de plastic străveche Întruchipau dintr-odată un miraj al ospățului câmpenesc... Cu toții coborîră din autocar, Își dădură gecile jos și se dezmorțiră. Moff și Rupert se Îndreptară spre primul pâlc de copaci. Ceilalți se așezară la masă. Bennie Își scoase blocul de desen, Wendy avea la Îndemână jurnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să spuie: "Desigur!" Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire, care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. De altfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău), aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Irina nu mai putea, la fiecare pas mă amenința plângător că rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
simțeam astfel. În urmă însă o întîmplare a venit să arunce o îndoială, dacă nu asupra sentimentelor mele, în tot cazul asupra trăiniciei lor. Trebuia să plecăm într-o zi fixată de înainte. Ne trăisem descoperirile noastre în viața comună, mirajul acelei vieți și regretul sfârșitului. Emoțiile evoluează. Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A fost o noapte miraculoasă, pe ape, sub seninul complect, iar noi între vis și viață, confundând mirajul visului cu al realității. Am ajuns la începutul dimineții acasă. Portul Cavarnei era mai puțin pustiu de cum ne așteptasem, căci aci oamenii se scoală devreme. Pe ponton, domnul Jianu stă de vorbă cu madame Pitpalac. Cum ne-a văzut, domnul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exprimată chiar de către autor: "Mă recitesc. Așa găsesc de identice unele motive cu ale lui Proust, că mi se pare inutilă această povestire care nu poate fi decât o copie palidă a unui original magistral. Dealtfel, nici nu știu dacă mirajul lui Proust nu mă face, din cauza unor asemănări exterioare, să-mi complic starea sufletească. Poate că dacă n-aș fi citit Albertine disparue, în altfel (mai bine sau mai rău) aș fi suportat dispariția Irinei. Proust ne îmbracă în o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a scris Borges Grainha. Lojile masonice sunt prezente în orice încercare de critică și înlăturare a instituțiilor tradiționale. Și, firește, o serie de oameni convertiți la idealurile Revoluției Franceze, convinși de necesitatea abolirii monarhiei și a religiei catolice, orbiți de mirajul unei libertăți absolute și al unui individualism abstract, au colaborat în permanentă, conștient sau inconștient, la opera aceasta de surpare a instituțiilor și de preschimbare spirituală a națiunii. Fapt este că, în Portugalia, masoneria a fost de la început alături de revoluție
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
elemente izolate ale armatei, generalul Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE SPIRITUALĂ " Răul vine de departe!...", ar fi putut spune Salazar, întocmai cum exclamase cândva Don Carlos. Dar era un rău care, cel puțin, nu mai exercita nici un miraj. Optzeci de ani de liberalism și douăzeci de ani de demagogie republicană promovaseră o serie de concepții și creaseră o seamă de instituții care, prin simpla lor durată, își secătuiseră substanța și își consumaseră prestigiul. Mișcarea de la 28 mai, ca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cunoștea destul de bine virulența cu care se exprima sufletul unui hun pentru a se simți de două ori îngrijorat cu privire la o asemenea dezvăluire neprevăzută: pentru fată, expusă la o vânătoare necruțătoare din partea acelui asasin, și pentru că - i se părea lui - mirajul acelui cuceriri reprezenta pentru Balamber un stimul nicidecum fără însemnătate pentru a continua să se extindă în toată regiunea. însă primul dintre motive îi dădea cea mai mare îngrijorare. Strângând din pumni și scuturând din cap în întuneric, fierbea, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
conducători. Așadar, iată-l pe drumul spre miazănoapte, cu sufletul neliniștit și cu multe păreri de rău, una mai vie decât cealaltă, de vreme ce fiecare pas al calului îl îndepărta de femeia care în tot acest timp fusese pentru el un miraj constant și irezistibil. Da, asta era cel mai rău. în acel moment de neagră disperare, și-ar fi dat un braț ca să o regăsească, să-i audă din nou vocea, să afle din nou adâncimea tulburătoare a ochilor săi. Frediana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic care hrănește coroana. 20. Hm! Amor platonic?.... Trubaduresc? Comuniune între suflete? (,,Androgin și ginandru?"). Autosofisticare! Ipocrizie! Strugurii acri! Ori (sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Vasile în centrul ei, cerul, minunea supremă a naturii, de un albastru dens, dur - concret. Munții Văraticului, din stânga, creșteau în măsura în care suiam dealul, ca să descrească din nou când coboram spre Târgu-Neamțului. Căldura se întețea. Aerul începea să joace deasupra câmpiei, încercînd miraje abia conturate. ... Adela! La ora asta era desigur în cerdac, pe scaunul ei pliant, cu șalul împletit pe umerii largi, pe brațele rotunde, pe bustul înalt, cu ochii pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ca și el, nu are numai un singur client. Atunci? Atunci rămâne să fac o tranzacție cu natura sau, mai exact, s-o mistific. Voința de a nu muri, geniul speciei sau elementul imperceptibil a creat în individ iluzii și miraje. E amorul: arbust în primăvară, când frunzele și florile, pe care cântă păsări și se opresc fluturi, acoperă trunchiul inestetic, care hrănește coroana. Voi mistifica la rândul meu geniul speciei, elementul primordial, voința de a nu muri, voi păstra numai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
are de făcut natura cu toate aceste halucinații și fantome, pe care și le creează omul, ca se le opună sie însuși?!.. Dar fără aceste fantome, fără acest fum pe creier, ți-ar fi ea atât de prețioasă? Intangibilitatea ei, mirajul în care o vezi, unicitatea ei, toate aceste "fantome" ți-o fac scumpă și o deosebesc de toate femeile din lume! A nega legitimitatea "fantomelor" este un sofism grosolan. Tot ce există e real, s-a născut din necesitățile vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
indubitabile". Pentru Emil, existența Adelei suferă un proces de concretizare, fiind, simultan și alternativ, o "iluzie paradisiacă" și o "realitate indubitabilă". E conștient de faptul că este victima unei "mistificări a naturii", că are în față propriile-i "iluzii și miraje". Dar tocmai această existență fantomatică o fac să-i fie "scumpă", "unică". Prin apariția ei iluzorie, Adela îi aparține. Realizată, concretizată o va pierde. * Vezi în acest sens și articolul semnat de Al. Călinescu în "Convorbiri literare", nr. 7/1976
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]