3,438 matches
-
Sunt mai fragezi decât floarea Răsărită în grădină. Sunt mai dulci decât vioara Care cântă în surdină. Sunt a versului dulceață Retrăită-n zori de suflet. S-au ivit duios și sincer Într-o lume nebunindă Aducând lumină lumii Și mireasmă-n orice suflet, Licărind precum speranța Pe o mare viforândă. ÎNGER HOINAR Fiului meu Ioan - Adrian Născutu-s-a din grai străbun Și glas de ciocârlie, Cu străluciri de rază-n suflet, Cu mângâieri de înger în privire, Cu privegheri de plai
TINERAŞTRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365378_a_366707]
-
peste câmpiile cu maci aprinși de senzualitatea buzelor ce-ți ard chemări înveșmântate în săruturi Te aș dezgoli de toate veșmintele ce îți ascund în pântec fiorul mocnit în taina unei vechi atingeri și mi-aș topi în palme toate miresmele cu care dragostea te-a zămislit la nașterea dintăi Rămâi așa nu îți mișca ochii să pot ascuns sub geana ta gustul petalelor ce-ți cresc la umbra sânilor să iau cu mine și să-l împart ca hrană a
TE AŞ DEZGOLI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365411_a_366740]
-
fie cât mai romantic. M-a condus într-un loc anume, pe o pajiște, în apropierea unui tei înflorit. Am simțit o oarecare nervozitate în atitudinea lui dar am pus-o pe seama emoțiilor, pe care le aveam și eu, pe seama miresmelor nopții. Așteptam momentul. M-a cuprins și a început să mă sărute cu patimă, cu sălbăticie chiar. Atunci am intuit că momentul nu va avea loc. Mai mult energic decât tandru m-a culcat în iarbă. Mi-a pus-o
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
dumnezeiești, care își face loc unde vrea... Și a vrut să se așeze mai întâi în casa sufletului românesc, acolo unde frumusețea cântă. Frumusețea nu vine nici prea târziu, nici prea devreme, ci doar atunci când sufletul îți este încărcat de mireasmă divină. Frumusețea rodește dorurile în piept doar atunci când nemărginirea a odrăslit în inimă, când graiul se toarce în fuiorul mierii și crucea Cuvântului e aurită de grâul spicelor mănoase. Frumusețea este un drum senin al Primăverii, care așteaptă în prag
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
nu are ziduri, nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește, făptura omului cântă cu întreg alaiul bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
altfel de cum au fost: totul și toate sunt pline de negrăită frumusețe. Doamne, păstrează-mă în această nesfârșită Clipă să pot zbura spre acel înalt plin de rod și frumusețe, ca Cerul Tău, ce bucură Sfinții și Aleșii pământului. Vine mireasma Cântării, mlădioasă ca o vestală a Frumuseții Cuvântului. Îmi strâng clipele și-mi împletesc anii. Ferestrele inimii surâd înflorite. Cine-mi păzește clipa? Cine-mi adună anii? Cine-mi hotărăște destinul? Sublimul Hristic! Frumusețea Dacică a Neamului! Frumusețea umblă împodobită
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
aleargă, nădejdea cheamă, bucuria alege, fericirea cântă, Frumusețea iubește. Frumusețea nu are poveri și nici povârnișuri, și doar urcușuri minunate, celeste. Numai Frumusețea divină are Chipul lui Dumnezeu și al Omului ales. Simt cum îmi înflorește sufletul, se răsfiră în miresme calde pe roua inimii. O Frumusețe cu ochi de cicoare se apropie de fereastra cerului meu. Luminile se aprind în gânduri albe, slăvind măreția Cuvântului în cutele de argint ale dimineții. Viața își întinde pașii spre cer. Frumusețea mă urcă
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
divină deschide noua lume a Ortodoxiei, dincolo și aproape de noi. Clipele în zbor, pe aripile timpului ne cheamă să întâmpinăm Frumusețea lui Hristos, Frumusețea Cerului și a Pământului. Anii trăiți frumos își deschid înțelesurile vieții. Timpul curge plăcut, liturgic... Așează mireasma pe prispa inimii mele. Mă grăbesc să-l cuprind, mă prinde în nimburile frumuseții sale. Crucea sufletului creștin păzește casa dreptului mărturisitor. Crucea ortodoxă a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
taină. Privirile adânci ale Îngerilor, ale Sfinților alungă înserarea de pe chipul stelelor, asemeni monahilor de la poalele Schiturilor. E ceasul Vecerniei, când inima rugătorului se frânge, ca o pâine, dăruindu-se într-o viață nouă tuturor. Aburul ei se înalță, cu mireasma veșniciei către alte zări, către alte tărâmuri, către alte împliniri. Doar nucii mai dorm în foșnetul lor verde, aruncându-și umbrele pe cer ca niște chipuri de îngeri. Sub streașina nucului, Omul frumos simte Fiorul tainic al legăturii cu Dumnezeu
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
îmbobocit al Rândunelelor, în bobul de grâu încolțit în azurul Martirilor, în mugurul înflorit al Eroilor, în Ciorchinele Jertfei, plin de lumină ca un candelabru de aur, în care ard Sfinții cerului, în mărgăritarul de rouă divin din care țâșnește mireasma de trandafir a Strămoșilor, în suspinul suav de iasomiei al Preamilostivei Fecioare, în sublimul florilor de Salcâm din care se prelinge mierea Duhului Sfânt, în dorul Potirului cel sfânt al mântuirii. În cerdacul Frumuseții simți în gânduri aromate, parfumul zărilor
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
fără nepăsări, cu tainice chemări... De sub scoarța străbună, picături grele de apă și sânge se revarsă spre aura Cerului în psalmi de mulțumire. E cântecul și ruga Neamului nostru frumos care nu a încetat. Lumina lui învăluie vălul vieții, apropiind miresmele cerului de pământ ca să se zămislească menirile divine. Frumusețea și-a deschis cerurile sale ca să pună cunună albă pământului din care odrăslește țărâna sfântă a Neamului. Trupul Crucii sale hristice, E mustit din Via lui Dumnezeu, ca sens al credinței
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
fiecărui mărturisitor, în fiecare Dacoromân frumos. Lumina Frumuseții divine țese Marama Cerului sfânt, pe borangicul de stele al Îngerilor, brodând continuu Aleșii Neamului nostru: de atunci, dintru-nceput, de ieri, de azi și mereu, înflorind sufletele celor de demult în mireasma aleșilor de acum. Este muzica unei chemări dumnezeiești... Este cântecul unei alegeri binecuvântate. Făptura aceea Albă, cu ochii de heruvim în care joacă toate apele albastre ale Cerului, cu cântecul ei de pasăre măiastră... Cântă toată splendoarea Primăverii pământului, cu
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
ale poeților în care se țese cerdacul Zilei, cu brâul de Azur al filosofilor, tivit din surâsul serafic al serii, cu brocardul ei verde, sacerdotal, podoabă a demnității nemuritoare, cu mersul ei regal al devenirii, ce calcă senin și-mprăștie miresme... Sub pașii căreia cresc majestos firicelul de iarbă și trilul privighetorii... Făptura aceea Albă este Frumoasa Națiune Creștin Ortodoxă a Dacoromânilor. Oamenii o întâlnesc și se minunează, i se închină, pământul se întoarce din drum spre sărbătoare, cerul se înfrumusețează
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
spre sărbătoare, cerul se înfrumusețează. E Frumusețea Neamului dacoromân. E Cântecul de taină al Gliei strămoșești. E Lumina Străbună ca la Marele Început. E împlinirea unei Prietenii în care Frumusețea cântă. Frumusețea dacică aduce sublimul din adânc, îl răspândește în mireasma ortodoxă a acestei lumi, tălmăcindu-ne dumnezeirea. Vine ca o Mireasă frumoasă, prinsă în voalul veșniciei ... Se aud foșnetele străbune ale Dochiei noastre, în Doine și Balade. Ochii ei mari, frumoși, albaștrii la fel ca prima poruncă a cerului, cu
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DE DRAGUL TĂU Autor: Oana Adriana Alexandrescu Publicat în: Ediția nr. 2356 din 13 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată Când plecai de lângă mine?!.. Mă topeam de dragul tău... Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu Nu
DE DRAGUL TĂU de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365427_a_366756]
-
Toate Articolele Autorului Fiind poet tăceri cureieram și mă opream ades lângă cuvânt și tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Și mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365440_a_366769]
-
de neguri violete, pajiști terestre și preerii subacvatice, reale ori visate, cu regiuni hiperboreene sub zapezi, primind reflexele aurorelor boreale ghicite, si cu regiuni tropicale, luxuriant populate de păduri virgine cu flori carnivore și păsări multicolore, în văzduhul greu de miresme, de efluvii și zumzete.Dacă pictură este sinestezie, adică producere a unor complexe de senzații, venite pe calea tuturor simțurilor, printr-un excitant doar optic, - semnalul cromatic, - artă acestei artiste este intr-adevar pictură, de vreme ce trezește atâtea asociații și senzații
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
câteva zeci de case țărănești. Este satul Liveni-Vârnav. Casa pe care o căutăm este oarecum detașată de sat. Ajungi la ea coborând. Intrarea îi este străjuită de trei nuci bătrâni. În fund, o grădină. Pretutindeni salcâmi, care te întâmpină cu mireasma lor suavă. Casa bătrânească, modestă, de om cu posibilități mijlocii. În fața ei, tradiționalul cerdac făcut din scânduri și unit prin stâlpi cu strașina”... Mai târziu, pe la cinci ani, după ce avusese o vioară adevărată și-și demonstrase potențele, tatăl său, Costache
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
Primăvara din tine... S-au așezat în ram flori albe de cireș cu care ți-ai înmănușat brațele lungi ale șoaptelor. Șalul lor ți-acoperă umerii încărcați de enigmele vieții. Te respir, mă respiri iar plămânii ți se umplu de mireasma florilor răsturnată în aer. Te-ating și simt cum mă ucizi cu... primăvara din tine... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Primăvara din tine... / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright
PRIMĂVARA DIN TINE... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365187_a_366516]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SPERANȚĂ ÎN TĂCERE Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Tăcerile se-adună în nori argintii deasupra valurilor gândului și miresme de arțar se îmbulzesc în inima întunericului. Mi-agăț o speranță de gheara cerului și-mi pare că lumina izvorăște din sufletul pădurii, ființând peste trupuri de lut. Viv Referință Bibliografică: Speranță în tăcere / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPERANȚĂ ÎN TĂCERE de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365215_a_366544]
-
Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului FLORI DE CÂMP Ce dor îmi e de orele când cerul Ne-nvăluia-n visare, iar un vânt Se-auzea-ntre ierburi ca un cânt, Când stelele își deslușeau misterul. Îmi amintesc mireasma înserării, A ploaie-amestecată cu parfum De flori de câmp... O am în nări și-acum, Și-n minte-o am, nu pot s-o dau uitării. Dar nici n-aș vrea...E ca și cum te-aș scoate Din sufletul ce,-n
FLORI DE CÂMP de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365211_a_366540]
-
Acasa > Poezie > Imagini > O CLIPĂ DE ALIN ÎN SUFLETUL GOL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2048 din 09 august 2016 Toate Articolele Autorului Zâmbesc încântat, dincolo de orice dimineață mă scald în soarele îmbrăcat în miresme, și florile, o oază de stele sclipitoare, înflorite, o boltă de pământ prin adevăr ispite. Mă îmbrac cu solemnitate, și spun: vino soare prietene bun și mângâie fața mea bătrână cu o vorbă bună, adună ridurile în miros de floare
O CLIPĂ DE ALIN ÎN SUFLETUL GOL de PETRU JIPA în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365228_a_366557]
-
piatră, divers colorate: alb, roșu, galben, portocaliu, mov. O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
văd, mă simt, mă ciupesc să văd dacă este real și iată este cât se poate de real, sunt aici, sunt pentru că Tatăl Sfânt a îngăduit să fiu la nunta Iubirii. Aici în acest peisaj pot să mă îmbăt, cu miresme fine sau cu parfumul din vântul cenușii. Alegerea este a mea, startul a fost dat atunci când m-am născut. Eu aleg ce gust de la masa bogată, însă nu vreau să uit că la sfârșitul acestei frumoase întâlniri cu lumea, trebuie
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
care Isus, Fiul Domnului, a plătit cu viața Sa de om. Dacă nu voi sfârși acum, prin îngăduința Domnului, voi trece de la viață la Viață, dar până una alta, nu uit că plec de la o întâlnire care este plină de miresme pe care le imprim în spiritul meu, la fel cum se impregnează rochia mea de gală cu diverse mirosuri atunci când vin de la peteceri lumești. Este singurul colet pe care îl iau cu mine, el va arăta ce am făcut prin
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]