17,356 matches
-
mi ridică părul de pe mâini. Mufid pornește radioul și-mi spune că am ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să mă înveselească și să-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ajuns. Nasul lui ca ciocul unui pelican vrea să mă înveselească și să-mi dea speranță. Coborâm. Aș vrea să nu urc dealul din fața mea. Ninge, iar mirosul îngrozitor de viu al tinerei bipede blonde mi-a rămas întipărit în minte. Mirosul morții, par să gândească fulgii care mi se topesc necontenit pe față. Alunec și cad de două ori până la poartă. În cabină, un paznic cu ochi mici și mototoliți se încălzește la un reșou și ascultă teatru radiofonic, pe undele
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de formele colorate apărute brusc în fața mea. Deschid ochii încet, ceața se împrăștie doar dintr-unul. Îmi curăț urdorile, mă așez pe marginea patului și îmi cufund fața în palme, ca să mai iau o porție de întuneric. De la bucătărie vine miros de scorțișoară. O fi făcut mama orez cu lapte? Pentru că viața e tâmpită și surprinzătoare, mai ales dimineața, memoria îmi dezgroapă amintiri din copilărie. Dintr-odată, mă văd la Eforie Nord, undeva pe la începutul anilor ’90. Vârsta: patru sau cinci
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Mă ridic ca să merg la baie, dar mă ia amețeala imediat, de parcă mi-aș fi băut și mințile, și sufletul azi-noapte. Calc pe un ștecher uitat cu colții în sus, îl înjur în gând, apoi cu voce tare. Deschid ușa. Mirosul de scorțișoară mă lovește în plin. Pornesc spre baie șchiopătând, de la ștecher, și cocoșat, de la starea mea naturală de dimineață. Aproape că nu-mi doresc să fiu în pielea mea. Ajung în dreptul ușii de la bucătărie: părinții și fratele meu stau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spital la altul, până ce moartea îi pier duse urma. Automobilul lăsa dâre de fum în noapte. Când ai în spate un bătrân surd și pișat pe el, nu pierzi vremea cu descrieri ample. Te gândești cum dracu’ faci să uiți mirosul ăla. Asta făceam și eu. Conduceam plin de îndoieli. Îmi amorțiseră degetele pe volan. Juju trăgea dintr-un joint. Mi-era imposibil să mă concentrez la drum stând pe spate într-o barcă pe râu privind un cer din care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întors ușor capul și zâmbește spre mine. Știe. O artistă. Dana Verescu trece pe lângă ușor pe alee, departe. O bunică și nici o pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prin noapte. Când am sosit în București, după zece jumate, nu mai aveam cum să prindem nici o mașină și a trebuit să pornim spre acasă pe jos. În oraș se desfășura un exercițiu de camuflaj. Am cotit spre Buzești. Simțind mirosul de carne, câțiva câini s-au luat după noi lătrând cu obidă. Am rupt-o la fugă pe străzile înguste și la un moment dat m-am des părțit de Anca cu un „la revedere“ schițat. Ajuns pe Calea Victoriei lângă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un suspin. "Frumos e, Doamne!" își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
își spuse. Își trecu încet palmele peste sâni și își șterse monturile transpirate ale palmelor de coapse. După ce se mai obișnui, desluși în umbrele pomilor adierea vântului în crengi. Prinse să soarbă cu nările dilatate mirosurile grele, dospite-n beznă; mirosurile acelea de paragină, de ziduri coșcovite și de vreme hapsână strecurată în crăpăturile pământului, în țărâna ce-i scrâșnea strivită sub tălpile bocancilor. Cu senzația că pașii ei trezesc glasurile grădinii și picioarele ei încălțate în bocancii omului ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din munți, și prin tot locul pe unde trecuseră luaseră cu ele chipurile zilelor și-al nopților, încărcându-se de polenul albastru înveninat al pelinului, de parfumul pătrunzător și iute al frunzelor de stejar, lepădând acum din lăbuțele vlăguite, alături de mirosul viu al sângelui scurs din ghearele tocite, aromele macerate de ghindă, ferigi și ciuperci cărnoase, adierea amară a pelinului veșted și cea uscată și-necăcioasă de praf și cenușă înăbușită în izul bâhlit al bălților căptușite cu blana zbârlită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ascuțite ca niște colți, zgrepțănînd și scormonind pământul, săltând centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care acum îl sorbea parcă pentru prima oară -, adierea aceea excitantă de trupuri tinere, care răpândeau o mireasmă dulce de eleatrop, de muguri de salcie și de ceva fără nume care-l pătrunse până în stomac. Camera o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce nu le încăpea în grohotișurile gurilor, striveau și aruncau pe jos, călcând în picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ivi în ușă. Umbra se clătină și se lungi pe podele. Cum stătea chircită la pământ, aplecată, cu picioarele sub ea, bătrâna ridică fața. Rămase cu cârpa udă în mână, simțind cum îi alunecă printre degete picurii uleioși, grei, cu miros pătrunzător. Soarele lumina din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
triere, și din prima zi au luat-o pe Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare. Nu pot să știu nimic, văd numai coșul înalt de la crematoriu, care fumegă ziua și noaptea, și mirosul, când bate vântul și ne-aruncă mirosul în piept, îmi face atât de rău că pic jos plângând și-ncep să vărs. Doamne, mamă, și asta o să țină până s-o termina tot războiul lui Hitler cu întreaga Europă, scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-o pe Astrid și-au dus-o în altă parte, poate chiar la camera de gazare. Nu pot să știu nimic, văd numai coșul înalt de la crematoriu, care fumegă ziua și noaptea, și mirosul, când bate vântul și ne-aruncă mirosul în piept, îmi face atât de rău că pic jos plângând și-ncep să vărs. Doamne, mamă, și asta o să țină până s-o termina tot războiul lui Hitler cu întreaga Europă, scria Alexandru. Suntem la aproape patruzeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din toate părțile. Cântă-ne ceva! Nu pleci de-aici până nu ne cânți și nu ne dansezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
miră Miluță, și dădu din umeri. De mâncare îmi arde mie, când sunt pe urmele mele? Intră cu Ghiță Todireanu într-un local ferit, știut numai de mecanic, și-i izbi nările, gata să-l dea jos de pe picioare, un miros puternic de costiță afumată, cu varză. Câte-o holercă și ceva să-și astâmpere foamea flăcăul ista, spuse mecanicul femeii trupeșe, bălană și-ncă frumoasă, care ieși în întâmpinarea lor. Se așezară la o măsuță în fund, mai retrasă, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ogorului era o zvârlitură de băț, dar ele se părea că nu vor mai străbate niciodată distanța aceea. Chircit la pământ, cu fața-n miriște, c-un umăr întors și-un picior răsucit, necunoscutul gemea de parcă-și dădea duhul. Un miros acru și înțepător de sudoare și sânge le năpădi când se apropiară. Parcă luară în brațe un sac cu pleavă dospită. Omul se agăță de brațele tinerei femei, cu ochii holbați, cu gura strâmbă, horcăind zgomotos. Te doare ceva? Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați? Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe taică-tu, vru să spună, dar îi pieri vocea. Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei, i se scurgea pe umeri în minusculele explozii solare, și toată beția aceea lâncedă în care se legăna și era și nu era, cu ceva dureros, nesigur și înșelător, ca-n vis, neted și mângâios și-adânc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
așteaptă decât dojana delicată și blândă a mamei, închise ochii, văzu niște pete negre printr-o vâlvoare incandescentă ce cădeau zvâcnind ca niște mogâldețe împușcate într-un panopticum de tir. După adierea molatecă de salcâm înflorit, o recunoscu pe Irina. Mirosurile celelalte, persistente și neplăcute ale spitalului, năvăliră din toate părțile, ca un vânt amestecat cu praf înecăcios și fum de smoală clocotită și-i șterse din nări savoarea Irinei, dar el știa că-i acolo, după răsunetul trezit în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să se subțieze și să se clatine cu masă cu tot. Te iubesc, șopti speriat și se lipi în derută de trupul Irinei, simțindu-i amețitoarele forme, prelungi, rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]