1,480 matches
-
increată așteaptă răspunsul creator al omului, fără de care Dumnezeu însuși nu și-ar valorifica posibilitățile eliberatoare, văzîndu-și astfel mărginită, știrbită întrucîtva propria libertate. Omul capătă astfel un rol decisiv în metabolismul libertății supraabundente a divinului, pe care l-au tematizat mistici contemplativi precum Eckhart sau Angelus Silesius al cărui vers Berdiaev l-a înscris ca motto la Sensul creației. Respingînd orice margini, libertatea aceasta nu se lasă conținută nici măcar de limitele transcendenței, se revarsă dincolo de ele, se dăruiește torențial ființelor capabile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
individului putea fi, în mod paradoxal pentru noi, încadrată, modelată, orientată de autoritatea dogmei. Putea fi chiar apăsată de teoria pedepsei și a răsplății 1, concepție subalternă, de altfel, în ochii Sfîntului Ioan și ai Sfîntului Pavel sau ai unor mistici precum musulmana Rabi'a, care voia să stingă infernul și să incendieze paradisul pentru ca Dumnezeu să fie adorat în deplină libertate. în modernitate, teoria infernului și a paradisului și-a diminuat ori și-a pierdut puterea de a ne ordona
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
catafatic ordinea globală, sensul, legitimitatea, fără ca totuși conștiința distanței să slăbească. Dimpotrivă. Cultura colectivă, în toate aspectele ei, se întemeiază pe schimbul de daruri și de cereri între polii unei distanțe de acum solid instaurate. Dar oamenii dorinței (însingurații, contemplativii, misticii) marchează, în interiorul peisajului social, elanul ascensiunii unitive prezent numai ca ideal, ca orientare, ca speranță eschatologică pentru întreaga comunitate. Pentru cea din urmă, distanța se mărește și se destinde întrucîtva: accesul la Polul superior rămîne pe mai tîrziu, trebuie așteptat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a asimilat ambele modele, în coprezența lor paradoxală pe care, de altfel, crucea o figurează cu simbolismul ei geometric. Evident că, în funcție de tipul lor spiritual, gînditorii creștini vor pune accentul, fără exclusivism, pe un model sau pe altul. Contemplativi și mistici pasionați din toate timpurile Origen, Evagrie, Grigore de Nyssa, Isaac Sirul, isihaștii, Eckhart, Ruusbroec, beghinele, Cusanus, Silesius, Serafim de Sarov, Berdiaev sau Simone Weil, pentru a-i numi doar pe cîțiva dintre cei de inspirație creștină înclină să dea preeminență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mai trebuie spus că ea nu constituie un monopol creștin. Sufiți și adepți ai Cabalei vorbesc cu același realism despre experiența înghițirii, despre o intimitate, realizată și mereu intensificată, între omul dorinței și Dumnezeu. Tot așa, găsim pretutindeni exemple de mistici prea îndrăzneți, condamnați de teologia oficială pentru că au mizat excesiv pe modelul vertical unitiv, tulburînd astfel modelul mai molcom, temporal eschatologic, care permite lumii, comunității și politicii să dureze. în sfîrșit, în perioadele de tradiționalism, distanța e aproape abolită prin
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
o relatare sau alta și descopăr că se spun fel de fel de lucruri, dar desigur că nu acceptați relatări despre demoni, diavoli, și câte altele despre care se vorbește cu aceeași intonație a vocii și cu aceeași convingere. Iar misticul, dacă viziunea sa este veridică este probabil convins de existența Diavolului dar eu nu știu dacă există"208. Pentru Copleston o ființă "contingentă" este o ființă care nu conține în ea însăși rațiunea deplină a existenței sale. O ființă "necesară
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cultură, atât de stăruitor susținută și căreia i-a dedicat o întreagă carte, „”, se manifestă din nou un fel de concepție pan bisericească a universului. în doctrina atât de subliniat cosmică despre Biserică, Nichifor Crainic reactualizează pe marele teolog și mistic al creștinismului răsăritean, pe Dionisie Areopagitul, atât de caracteristic pentru spiritul cosmic al ortodoxiei, dar atât de uitat de teologia românească din ultima sută de ani. Alăturea de Filocalie colecția scrierilor de caracter mistic-ascetic ale răsăritului Dionisie Areopagitul este al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Locul inspirației”). Cei care s-au ridicat însă pe firul harului până la punctul în care îl văd ca lumină negrăită, au atins treapta de sfințenie. Dar experiențele acestea petrecute pe cele mai înalte culmi ale vieții interioare creștine formează domeniul misticii, iar asprele străduințe spre a ajunge la ele pe cel al asceticei. Cu aceasta ne am coborât în interiorul sufletesc, al doilea câmp în care se desfășoară viziunea teologică a lui Nichifor Crainic. Numai când creștinismul își desfășoară puterile vii pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
diminuează din ce în ce mai mult până la dispariția aparentă; iar contribuția harurilor dumnezeiești sporește în măsură tot mai mare până la covârșirea omului prin lumina cerească”. (Citatele referitoare la viața mistică le dăm după Cursul de Teologie mistică, litografiat, București 1936). Temelia dogmatică a misticii ortodoxe o găsește Nichifor Crainic pe drept cuvânt cu deosebire în doctrina lui Dionisie Areopagitul și a Sf. Grigorie Palama, care susțin în același timp deosebirea între ființa și harul sau lumina dumnezeiască, dar și caracterul divin și necreat al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în iubirea și bucuria mea, sunt eu însumi subiectul acestei atențiuni și îmbrățișări, ființa mea rămânând totuși, ca izvor al acestor efuziuni, dincolo de ele. O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul. „Caracteristica izbitoare de la început a misticii ortodoxe, în comparație cu alte varietăți de mistică, este că ea e cristocentrică... Prin Hristos omul la Hristos Dumnezeu, iată metoda vieții creștine și a misticii ortodoxe”. (Curs de teologie mistică, 1936, pg. 60). Unora li s-a părut tocmai dimpotrivă că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
O a doua idee de temelie a misticei sale este cristocentrismul. „Caracteristica izbitoare de la început a misticii ortodoxe, în comparație cu alte varietăți de mistică, este că ea e cristocentrică... Prin Hristos omul la Hristos Dumnezeu, iată metoda vieții creștine și a misticii ortodoxe”. (Curs de teologie mistică, 1936, pg. 60). Unora li s-a părut tocmai dimpotrivă că în tradiția mistică ortodoxă, în trăirea și descrierea etapelor de înălțare spre vederea luminii, lipsește gândul la Iisus Hristos. Și s-au provocat mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Iisus, a cărei esență constă tocmai în permanenta fixare a gândului la Iisus Hristos. Nichifor Crainic dă și dânsul un loc de frunte rugăciunii lui Iisus în mistică. Curios este, de altfel, că acești critici catolici care îi reproșează misticii ortodoxe că lipsește Hristos din ea, o acuză că așteaptă înălțarea spiritului pe culmile vederii luminii dumnezeiești de la o facilă repetare a unei scurte rugăciuni către Iisus. Uită însă că eroismul încordărilor ascetice și al vieții de rugăciune e realizat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o reverberație imaterializată, spiritualizată a celei din urmă” (pg. 226). De altfel concepția panbisericească, areopagitică, asupra căreia Nichifor Crainic stăruie atât de mult în sistemul său de mistică, este cea mai puțin proprie de a se concilia cu izolaționismul unei mistici individualiste. Vom da acum pe scurt o descriere a treptelor vieții mistice, așa cum sunt expuse la Nichifor Crainic. Ele sunt: purificarea, iluminarea și desăvârșirea sau unirea. Faza purificării cuprinde îndeosebi silințele ascetice ale omului. Accentul principal cade pe lucrarea voinței
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Aceasta stă într-o legătură specială cu taina Mirului. Despre taina Mirului Biserica ne învață că ne întărește facultățile spirituale și ne acordă darurile Duhului Sfânt. Dar noi ca creștini de rând nu experimentăm decât poate foarte cenușiu aceste efecte. Misticii însă, cu fina lor sensibilitate spirituală, le sesizează. „Experiența mistică ne spune că întărirea facultăților spirituale, revărsarea darurilor Duhului Sfânt, precum și acordarea de harisme extraordinare, dacă sunt lucruri atribuite mirungerii și despre care noi luăm cunoștință mai mult pe cale teoretic-dogmatică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vederea lui Dumnezeu în lumină. Ființa întreagă este umplută de lumină, este ridicată în oceanul de lumină divină, care se răspândește apoi și pe fața sfântului, pe trupul lui, în toată împrejmuirea lui. Acesta e fenomenul transfigurării propriu-zis, cunoscut numai misticii ortodoxe, e anticipația trupului înviat și a cosmosului de după judecata din urmă, a paradisului. în contemplație, care poate fi socotită și starea de rugăciune cea mai înaltă, Nichifor Crainic, urmând clasificările consacrate, distinge două etape: una nedesăvârșită, mai activă, și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în starea în care a fost surprins. Nunta sau căsătoria spirituală e o unire extatică prelungită; asemenea soților, omul și Dumnezeu formează o singură unitate în două persoane. Lumina dumnezeiască de o frumusețe negrăită, văzută în asemenea stări, este sublimul mistic, sublimul supranatural, față de care sublimul natural, intuit de artiști în extazul artistic e mult inferior, e numai o copie palidă a celui dintâi, așa cum paradisul zugrăvit în artă nu sugerează decât în forme aburite paradisul viitor real. Interesant este punctul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ci mai degrabă prin supraconștient, cunoaște omul în stările mistice. („Locul inspirației”). E adevărat că Nichifor Crainic, în aderență cu mistica unui Eckart și Iakob Böhme, vorbește și de un eu profund, de sinea substanțială a spiritului, de Grund-ul misticii germane, ca loc în care misticul trăiește și vede prezența lui Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei moderne. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omul în stările mistice. („Locul inspirației”). E adevărat că Nichifor Crainic, în aderență cu mistica unui Eckart și Iakob Böhme, vorbește și de un eu profund, de sinea substanțială a spiritului, de Grund-ul misticii germane, ca loc în care misticul trăiește și vede prezența lui Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei moderne. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dă în concesiune exclusivă, pentru veacuri, explicarea și sistematizarea rațională a dogmelor creștine! în materie de asimilare culturală, catolicismul înfățișează acest bizar fenomen de unilateralitate, pe care ortodoxia nu-l cunoaște. În direcția mistică, el e unilateral întrucât toată eflorescenta misticii medievale se inspiră numai din Dionisie Areopagitul. În direcția filosofiei teologice, e unilateral întrucât și-a făcut temelie unică din aristotelism. Nu exagerăm când zicem că aristotelismul e dogma naturală a catolicismului. Fenomenul acesta de unilateralitate se explică prin dureroasa
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aristotelism. Încercarea a fost un moment important, dar în cele din urmă tot aristotelismul a biruit. Astăzi această unilateralitate e consfințită prin decretarea lui Toma de Aquino ca filosof normativ al catolicismului și prin decretarea lui Juan de la Cruz ca mistic normativ. În teologia catolică se poate observa tendința tot mai acuzată de a face abstracție de autorii ecumenici și de a se întemeia numai pe Toma de Aquino și pe Juan de la Cruz, lăsând impresia că filosofia creștină de la ci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e vremea „sfântului imperiu, de-o autoritate absolută și indiscutabilă ca o dogmă. Încadrat în forme definite, omul medieval se simte limitat, anonim și umil, insuficient sieși, insuficiență pe care și-o întregește social în corporație, politic în puterea statului, mistic în credința religioasă. Conștiința limitei omenești dă culoare spiritului creștin din această epocă. Schematizând mai departe realitatea istorică pentru a o putea defini, vom spune că spiritul modern e dimpotrivă. Prin descoperirea noilor continente, hotarele lumii vechi se sparg dintr-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu gelozie viziunile lăuntrice de halucinațiile maladive, distinge în suflet o dedublare internă a celor cinci simțuri externe sau, mai exact, puterile spirituale corespunzătoare lor. Cultivate în aspra disciplină ascetică, aceste puteri devin capabile de percepții fără ajutorul organelor senzoriale. Misticul poate vedea fără să privească și auzi fără să asculte. E vorba de așa numitele percepții interioare sau senzații suprasensibile cum le numește Origen, mulțumită cărora se produc viziunile, audițiile și celelalte revelații interioare de caracter extraordinar. Aceste revelații de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
văzută în idealitatea ei cu ochiul fizic, ci numai cu simțul spiritual corespunzător. Într-o explozie de bucurie, care e un moment de totală uitare de sine și de trăire într-o ordine nemărginită, artistul își contemplă opera, ca și misticul viziunea, printr-o percepție interioară, printr-o senzație suprasensibilă. Fenomenul nu e de natură comună și analogia cu ceea ce îi corespunde în mistică ni-l arată ca pe un fenomen extraordinar. în mistică, aceste fenomene se și numesc „fapte extraordinare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a fost decât prada unei iluzii. Îndeosebi viziunea mistică e un fapt atât de extraordinar, un har atât de rar încât numai cine se învrednicește de el are dreptul să ne vorbească despre asemenea revelații cu totul personale. De la un mistic contemplativ la cercetătorul ateu, care ține totuși să-i disece experiența subiectivă, e o distanță ca de la vultur la buștean. Nu există nici o punte de înțelegere sau de intuiție, care să înlesnească o interpretare justă, sau măcar aproximativă. În cercetarea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
neanalizabil al unei poezii rezultă din elementul emoțional impregnat în strofele ei în momentul inspirației, care e de altă natură decât inteligența logică. Aparatul critic nu prinde această esență poetică, pe care ne-o putem însă lămuri mai bine cu ajutorul misticii. Întâia oară, Bremond a formulat această metodă într-un faimos discurs la Academia franceză, ținut la 24 octombrie 1925. Teza lui, valabilă mai ales pentru un teolog, este că, sub raportul ce ne preocupă, mistica religioasă e mult mai adânc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]