1,705 matches
-
că Marele Monstru și-a dat libertatea, că s-a legat la cap, că și-a pierdut puterea precum Samson. Ești de acord?“ „De acord, dar trebuie s-o faci chiar mâine, să n-ai timp să aranjezi o farsă mizerabilă“ „Bine. Mâine mergem la sfat și depunem actele.“ „Bate laba!“ și apoi către Spirache, care se afla și el În cameră: „Taie“. Zis și făcut. Mă ferchezuiesc. Îmi pun „libărcile“ galbene (așa spun eu la pantofii ce i-am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pat de lemn deșălat de atâta Întrebuințare, cu tot felul de văi și dealuri, că mai mult te rostogolești, decât stai În el, așa că e preferabil să te așezi pe jos; Îmi spune: „Pe jos le culc pe englezoaicele astea mizerabile, putrede de bani, dar care vin la mine și preferă să doarmă pe sacul de dormit, Încât calc pe ele când mă duc noaptea la toilette“. Dama, pentru că n-avea ce face, „pictează“. M-a ucis cu atâtea planșe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar fi abandonat corpul agentului de patrulă, dacă în urma vreunei lupte ar fi reușit să-l ucidă. Nu găsi însă nimic concludent, așa că se întoarse alături de Bell la grupul polițiștilor care se opriseră chiar la intrarea pe alee. Ce zi mizerabilă. Doi morți în acea dimineață. Apoi Kara. Și acum lipsea un polițist. Își scoase cu un gest absent telefonul mobil. Era timpul să afle și Rhyme. Doamne, cât își dorea să nu trebuiască să dea acel telefon. Sună în Centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bine să rămână în cameră, care măcar era sigură, deși prost izolată fonic și urât mirositoare. Apoi se destinse. Relaxează-te, își spuse el, probabil e un angajat al hotelului, surprins să vadă o față bisericească ieșind din locul acela mizerabil. În plus, își continuă el raționamentul, era totuși un pastor, lucru care trebuie să asigure un grad de imunitate, chiar și aici, în Sodoma zilelor noastre. Capitolul XXI Cu o secundă în urmă era aici, iar acum dispăruse. Nu, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fie, probabil că Adriana s-ar descurca mai bine cu el, deși n-a editat — probabil nici n-a citit — o carte în viața ei. Gândul ăsta o chinui cât merse pe jos tot drumul până la birou, drum și-așa mizerabil din cauza sandalelor cu tocuri înalte ude leoarcă. În momentul în care intră în clădire, era pregătită să anuleze totul — lucru pe care nici nu i-l ascunse lui Henry. — Eisner, treci încoace, o strigă acesta când ea trecu pe lângă biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru un tată — dar cu omul pe care ea avea obligația să-l editeze...dar Russell...logodnicul ei...ea încă purta frumosul inel pe care el i-l pusese pe deget cu doar cinci luni în urmă. Era o târfă mizerabilă și dezgustătoare, nedemnă de ei. — Arăți de parcă te chinuie un groaznic atac de panică, îi șopti Jesse în ureche. O trase și mai mult lângă el, dar într-un gest protector care n-avea nimic senzual. — Sunt o târfă mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mizerabilă și dezgustătoare, nedemnă de ei. — Arăți de parcă te chinuie un groaznic atac de panică, îi șopti Jesse în ureche. O trase și mai mult lângă el, dar într-un gest protector care n-avea nimic senzual. — Sunt o târfă mizerabilă, dezgustătoare și demnă de dispreț, spuse ea fără să se mai poată abține, dar chiar în clipa aceea regretă ce spusese. Așteptându-se ca Jesse să o contrazică sau, cel puțin, să o îmbrățișeze din nou și să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
răutăcios, aproape aspru. Dar soția ta? Jesse se răsuci într-un cot aplecându-se asupra lui Leigh și o privi direct în ochi. — N-am de gând să-ți țin lecții și să-ți pun placa aia cu cât de mizerabilă e căsnicia noastră, că ea nu mă înțelege și că am de gând s-o părăsesc, fiindcă nu-i adevărat și nu vreau să te mint. Dar asta nu înseamnă că nu există circumstanțe atenuante. Și, desigur, nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Leigh se simți parcă mai agitată și mult mai puțin relaxată. Își puse hainele pe ea — fără să mai facă un duș să se spele de toate uleiurile acelea aromatice — și încercă să se pregătească psihic să facă față situației mizerabile pe care o crease. Nu-și dorea decât să se întoarcă în casa copilăriei, să se cuirăbească sub pături și să se uite în neștire la televizor și era cât pe ce să se îndrepte cu mașina lui Russell spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
neșters. Vreau să ajung la tine, Angela, în limbul de tuburi pe care stai culcată, unde craniotomul îți feliază capul, să-ți povestesc despre femeia aceasta. Am întâlnit-o într-un bar. Unul dintre barurile acelea de periferie, cu cafeaua mizerabilă, ca și mirosul care venea de la ușa întredeschisă a closetului, aflat în spatele unui vechi joc de fotbal distrus de furia clienților care jucau. Era atât de cald, că te sufocai. În ziua aceea, ca în fiecare vineri, mă duceam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mea. Din când în când, ca și sunetul înfundat al sacului care se lovea de trepte murdărindu-se, mirosul ei ajungea până la mine, un amestec cald de cosmeticale care se topeau și de transpirație. I-am auzit foșnetul vocii: — E mizerabil, dar ajungem mai repede, ca și cum mi-ar fi ghicit temerile. Era o voce cu ușoare inflexiuni meridionale, cădea grea pe anumite silabe, altele le avorta, le lăsa să moară în gură. Se opri cu un palier mai sus. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți și nimic altceva. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
un incendiu, îi simțeam încă flăcările pe față. Priveam și încercam să focalizez încetul cu încetul lucrurile. Trebuia să mă reobișnuiesc cu bărbatul pe care credeam că îl cunosc și care se pierduse într-un pahar de vodcă la o mizerabilă chemare, topindu-se ca și cuburile acelea murdare de gheață. Mi-am apropiat mâna de gură să-mi miros răsuflarea. Nu, nu mirosea a alcool. — Ciao, iubitule. Elsa își lăsă mâna pe umărul meu. M-am întors și am sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era foarte slabă în bătaia luminii. Părea unul dintre acele mici nevertebrate, cu exoscheletul anemic, care ies din pământ primăvara. Tot așa și ea părea să-și facă apariția dintr-o trudă. Mergea spre casă într-o zi oarecare a mizerabilei sale vieți, fără uimire. Ce caracter avea? De ce se machia atât de puternic? Sacul din petece colorate i se lovea de picioare. Trebuia să plec. Se oprise într-un con de umbră. Puse jos una din plase și-și atinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam clar, cum aș fi vrut. — Italia, am șoptit, Italia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o pelerină, fixând-o într-un loc, în camera închisă a numelui său, ea și nimeni alta. — Italia, și mângâiam lemnul ușii. Se auzi un chelălăit, o gheară care zgâria și am recunoscut câinele. Începuse să mârâie, bietul animal orb, mizerabil ca stăpâna lui. Un mârâit înăbușit, de câine bătrân, care obosi imediat. Am zâmbit. Se va întoarce, dacă a lăsat câinele înseamnă că se întoarce, iar eu o voi aștepta. Voi face ce vreau cu corpul ei, pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila ei calotă, iar eu puteam s-o privesc așa, fără nici un sentiment, fărâmițându-i lipsa de armonie. Îi simțeam din nou răsuflarea neplăcută... provenea de la un corp macerat, ca răsuflarea bolnavilor atunci când se trezesc după anestezie. Telefonul nu era scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de metal, pe care, poate, cineva l-a lipit, pentru că pe ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și să ne întoarcem cu dezordinea aceea încă înăuntru, cu trupurile zguduite, la lumea din fundul străzii care lucește de la luminile reflectate pe asfalt, de la mașinile în mișcare, de la picioarele grăbite sub umbrele. Suntem încă noi, niște nenorociți, niște amanți mizerabili în mijlocul străzii. Un balon roșu zace pe asfaltul negru, ca o inimă uitată. Italia îl privește. — De ce ți-ai tăiat părul? Nu răspunde, zâmbește în întuneric, dinții ei neregulați apar sub lama minusculă a buzelor. Așa ne întoarcem în mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul prea îngust, devorat de valuri, nu rămânea decât o porțiune de plajă nisipoasă și, imediat lângă ea, calea ferată. Și o mizerabilă înșiruire de blocuri de diferite forme care se înghesuiau de-a lungul șoselei cu coama lor strâmbă de antene, cât vedeai cu ochii. Ar fi trebuit să o înștiințez pe mama ta, uitasem de ea și de tine. Vă împinsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încerca, n-ar mai fi cu putință să se sinucidă. Sărmănuțul, amintindu-și de sentința mea, încerca să-și amâne cât mai mult întoarcerea acasă; dar o atracție misterioasă, un impuls intim, îl târa spre casa lui. Călătoria a fost mizerabilă. În tren număra minutele, dar număra efectiv: unu, doi, trei, patru... Toate nefericirile lui, toată jalnica amăgire a iubirii cu Eugenia și Rosario, toată istoria tragicomică a căsătoriei lui eșuate i se șterseseră din memorie sau mai bine zis i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pacificatoare? Scandal! Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
marginea acțiunii de comemorare a lui Góngora (și chiar față de poezia acestuia), întreprinsă de reprezentanții generației de la 27, în anul 1927, la Ateneo de Sevilla, în încercarea de a se racorda la tendințele avangardei europene. „După judecata mea, nimic mai mizerabil decât să nu ne ocupăm de viața de dincolo (ultra-vida)“, apud Valdés, ed. cit., p. 51. „ În timp ce Augusto și Víctor susțineau această conversație rimanescă, eu, autorul acestui riman, pe care-l ții în mână, cititorule, și-l citești, surâdeam enigmatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și tot ce-ai găsit În Grecia? E vina mea că viața se scurge și că timpul macină totul? E vina mea că murim cu toții câte puțin În fiecare zi? Ce mai vrei de la mine? Fima se ridică, vinovat, umilit, mizerabil, bâigui o scuză fadă, Începu să-și caute paltonul, și deodată zise sfios: —Suntem În februarie, Yael. Acuși e ziua ta. Am uitat. Sau poate a fost deja? Nu țin minte În ce dată suntem. N-am nici măcar un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
n-ar fi vrut să se afle aici. După vizita lui Hackler, nu știa ce ar fi trebuit să facă, se simțea doar strâns cu ușa. — Nu te întorci niciodată la unul care te-a înșelat și te-a tratat mizerabil, spuse mama, oricâte promisiuni ți-ar face. Dar tata credea că oamenii se mai pot și schimba, că ar fi trebuit să-i acordăm din nou încredere lui Hackler, de vreme ce și-a recunoscut greșeala, iar oferta era cu adevărat ispititoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]