3,411 matches
-
ajută cu nimic să-ți fie frică. Ce facem acum? PĂi, aș zice să așteptăm să se facă Întuneric și după aia să gătim. De ce nu mai vrei acum? Noaptea n-are cum s-ajungă aici. Nu poate trece prin mlaștină. Dimineața devreme, seara și noaptea nu trebuie să ne facem griji În privința lui. Trebuie să facem precum căprioarele și să ieșim doar atunci. Ziua o să ne odihnim. Poate că n-o s-apară niciodată. — Sigur. Poate că nu. — Da’ pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vă iubiți.“ — Ți-e foame, Piticot? Nu prea. MĂnîncă niște ciocolată. Eu mă duc să aduc apă. Nu mi-e foame. Se uitară la norii mari și albi, aduși de vîntul de la ora unșpe, care treceau peste dealurile de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
uitară la norii mari și albi, aduși de vîntul de la ora unșpe, care treceau peste dealurile de dincolo de mlaștină. Cerul era limpede, iar norii albi veneau din spatele dealurilor și se mișcau purtați de vîntul proaspăt; umbrele lor se mișcau deasupra mlaștinii și a dealurilor. VÎntul bătea printre copaci și, cum stăteau la umbră, li se făcuse răcoare. Apa era rece și proaspătĂ și ciocolata nu era chiar amară, dar era tare și crocantă. — E la fel de bună ca apa de la izvorul Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spate, ca și copacii pe lîngă care trecea. Motorul aruncă o trîmbă de abur alb și atunci am auzit un fluier, după care altă trîmbă și Încă un fluier. Era Încă devreme și trenul trecea de cealaltă parte a unei mlaștini cu lamariță. De ambele părți ale șinei curgeau două rîuri limpezi, cu fundul mîlos, și deasupra apei, În mijloc, plutea un abur. Copacii care arseseră În incendiu erau gri, subțiri și morți, Însă aburul nu era cețos. Era rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
urcaserăm pe scară, apoi sări și el În tren din mers. Fred rămase pe peron și mă uitai un timp la el, cum stătea acolo, apoi cum se Îndepărta, vedeam apa zvîrlită prin țeavă În lumina soarelui și pe urmă mlaștina și gara, tot mai mică, lacul care arăta altfel din unghiul Ăsta și după aia toate dispărură, iar noi traversam rîul Bear și erau doar nodurile de cale ferată, șinele alergînd În spate, bălĂrii care creșteau pe lîngă ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la fel, dar nu era așa. Nu mă atrăgea ceea ce vedeam. Și cu dealurile era chiar mai rău decît cu pădurile. Probabil că toate dealurile din Michigan arată la fel, dar, cum mă uitam pe fereastra vagonului, vedeam păduri și mlaștini sau treceam peste un rîu, și totul era foarte interesant, apoi treceam pe lîngă cîte o fermă așezată pe un deal, cu pădurea În spate, și deși erau aceleași dealuri, erau diferite și totul era puțin diferit. BĂnuiesc, sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și petice Împădurite, ferme frumoase și drumuri bune. Nu semăna totuși cu Michigan. Așa cum mergeam, toate locurile părau să fie legate Între ele de drumuri - În Michigan, dacă ești Într-o zonă, n-ai nici o legătură cu oricare alta. Nici mlaștini nu erau pe aici, și nici păduri arse. Arătau ca și cum ar fi fost ale cuiva, Însă erau frumoase, iar fagii și arțarii erau răsuciți; și mai erau mulți stejari pitici cu frunzele frumos colorate, iar În tufișuri erau o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă Înveselesc și eu. Pe cuvînt. Uitîndu-se În față, pe drumul Ăla pe care condusese de atîtea ori În viața sa, văzÎndu-l cum i se Întinde Înainte, realizînd că e același drum, cu șanțurile de pe margini și pădurea și mlaștinile, realizînd că doar mașina diferă, că numai cine e cu el diferă, Roger simțea cum crește din nou În el acel gol pe care trebuia să-l oprească. Te iubesc, fata mea, spuse. Nu credea ce zice. Însă suna bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
distrăm. Tu să fii cum ai chef și o să fiu eu destul de veselă pentru amîndoi. Nu știu ce-am azi, nu mă pot abține. Uitîndu-se În față, văzu locul unde șoseaua făcea o curbă la dreapta și o lua printre mlaștini. Asta era ceva bun. Lucrurile Începeau să arate mult mai bine. Curînd o să ajungă la locul În care Își fac egretele cuib, printre chiparoșii veștejiți. Tocmai trecuseră pe lîngă locul acela, În care omorîse șarpele cu clopoței, În iarna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
n-o să mai facem asta, da? — Da. Serios. — Nici nu știi ce mă bucur. Și-acum ne-nveselim? — Sigur că da. Uite, spuse. PĂsările, uite-le. Astea-s primele. Treceau albe printre chiparoșii care se Înălțau ca o insulă din mlaștina din stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
stînga și străluceau În soarele care-și arunca razele printre copacii negri și, pe măsură ce soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul văzură ibișii bătÎnd ritmic din aripi și aterizînd pe altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul văzură ibișii bătÎnd ritmic din aripi și aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte se opreau mult mai aproape. — Poate-i mai vedem mîine-dimineață. Vrei să pregătesc ceva de băut, dacă tot ne-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
război. Atunci am Început să-i spunem așa. — Uriașii n-ar fi la locul lor În pădurea asta. — Cred că i-au curățat pe toți demult. Probabil că-i vînau cu cabriolete din alea mari, cu cauciucuri uriașe, bune pentru mlaștină. — Tre’ să fi fost ceva foarte bine plănuit. Merge mai ușor cu o ceașcă de email. — E și mai bun din cești de tinichea. Acu’ nu zic de omorît uriași. Zic de cînd e mai bun. Însă ai nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ajungă să facem și o prăjitură mică? — Da, sînt convins. — Mai bine nu mai vorbim de asta. Mi se face tare foame. Mai avem de mers cam de Încă o ceașcă și ajungem. Conduceau prin Întuneric pe drumul mărginit de mlaștina neagră și luminat de farurile puternice. BĂutura gonea trecutul așa cum farurile tăiau Întunericul și Roger spuse: Fata mea, aș mai bea una dacă vrei să-mi faci. Nu vrei să ți-o țin eu și să ți-o dau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ne-am luat bătaie de ne-a sunat apa. Pe opinii, adică. Nu ți-ar plăcea să fii politician? — Nu. Eu vreau să fiu scriitor. — Asta vreau și eu pentru tine. Șoseaua trecea acum printre copaci răsfirați, apoi pe lîngă mlaștini de chiparoși și păduri de buciniș și la un moment dat dădură peste un pod de fier care trecea peste un rîu limpede, Închis la culoare, frumos și lin, mărginit de stejari, și pe pod era prinsă o plăcuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos, puturosule! Mișcă-te! Ce-nseamnă asta?! Mort-nemort, marș afară, la muncă, trântore! Ciofleicea! Hai! Valea...! Sculă Mică geme tulburat, dar n-are de ales. Ca o răsuflare pripită sau ca un abur de mlaștină, acesta se înalță și se prelinge în decor, prin deschizătura îngustă a ușii! Șobolanul se îndreaptă hotărât, către adormitul de Crocodil, care n-are habar ce-l pândește. "Să moară mama!" face un gest fulgerător, de casap, din încheietura mâinii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
frontiera de est a țării pentru a supraveghea infiltrarea nomazilor proveniți din peninsula Sinai sau fuga sclavilor scăpați din Egipt. În acest raport, oficialul spune că unii sclavi au reușit să scape de supraveghere ascunzându-se noaptea între trestiile din mlaștinile din regiune. Trebuie să amintim că, înainte de construirea Canalului de Suez, istmul care separa Marea Mediterană de Marea Roșie era în parte o regiune lagunară și mlăștinoasă. Alte texte antice egiptene documentează fuga sclavilor care părăseau Egiptul pentru a se întoarce să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mele, care era străbătută acum în toate direcțiile de razele apoase, luminoase ca o apoteoză, ale răsăritului. Nici n-am putut deschide ochii în primul moment de atâta lumină, am mai întîrziat câteva minute în văile cu turbă, gaze de mlaștină și roua-cerului ale viselor întortocheate dinspre zori. Am alunecat o vreme pe un tobogan umed, de o mucozitate roșcată, cu mari excrescențe albastru-transparente, am înotat cu mișcări de delfin printr-un lichid gros ca gelatina, care se densifica din loc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stadioane s-a căutat păstrarea unui climat al luminii naturale prin tipul de acoperiș. . Sigur îndeplinit toate legile sociale, care trimit spre contextul de tip dominant, idealul tău este de a fi conducător! Romanii au realizat Colosseumul prin asanarea unei mlaștini, prin sistemul de muncă similar construirii prefabricatelor de astăzi, întrucât muncitorii erau specializași în arcade ce se micșorau odată cu sistemul de înălțare, au trecut de la pietrele grele spre un amestec ce anunță tipul de cărămizi de azi cu un amestec
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
statutul artei și de tot ce vine în atingere cu ea, poetul mărturisește: Aceasta e gloria cea mare a / unui vers: / să-l citești pietrelor - / deasupra lor nu mai e decât / limbajul lui Dumnezeu. Și, chiar dacă, uneori, scrisul e o mlaștină, arta e lumea la care se poate ajunge după înțelegerea existenței pietrelor, a fulgerului, a îngerilor, așadar, spațiul demnității, ceea ce-l determină pe poet să clameze: Să nu te târăști când scrii!... Un sacerdot al poeziei -Horia Zilieru: Astralia Ieșeanul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Domeniul regal al Versailles este situat în partea sud-vestică a Parisului, într-o vale deosebit de spectaculoasă. Zona a fost dintotdeauna o țară a pădurilor, a bălților și a mlaștinilor, care au început să fie asanate încă de prin secolul al XIII-lea. Originea numelui Versailles a fost multă vreme controversată. Se pare că aburul de legendă mai încântă încă imaginația oamenilor și se mai insinuează pe cărările istoriei. Dacă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92341]
-
corpul cu greutăți și oboseli, și în același timp să învețe să cunoască natura locurilor, să știe cum se înaltă munții, cum se deschid văile, cum se întind șesurile și să-și dea seama care este natura fluviilor și a mlaștinilor, privind cu multă grijă totul în jurul său. Toate aceste cunoștințe sunt folositoare în două sensuri: întâi, ele te învață să-ți cunoști țara și astfel îți vei da seama mai bine de cum trebuie apărată; apoi, întrucât ai cunoscut locurile și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
bine de cum trebuie apărată; apoi, întrucât ai cunoscut locurile și le-ai străbătut de multe ori, vei putea să înțelegi cu ușurință poziția oricărui alt loc pe care ar trebui să-l iei în cercetare. Dealurile, văile, șesurile, fluviile și mlaștinile care se găsesc, spre pildă, în Toscana, seamănă într-o anumită măsură cu acelea care există în celelalte provincii; așa încât cel care cunoaște aspectul locurilor unei provincii poate să cunoască ușor aceleași lucruri și în ceea ce privește celelalte provincii. În schimb, principele
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ia suflarea, sângele, oasele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile. Și suflarea Fiului cel păcătos al Omului devine scurtă și înăbușită, plină de durere și rău mirositoare, ca suflarea fiarelor necurate. Și sângele lui devine gros și rău mirositor, ca apa mlaștinilor; se năclăiește și se înnegrește ca noaptea morții. Și oasele lui devin tari și înnodate; se topesc înăuntru și se rup în bucăți ca o piatră care cade de pe o stâncă. Și carnea sa devine grasă și apoasă, putrezește, acoperită
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
putea să-mi fie mamă. ...Dar o mamă nu face cu ochiul copilului său, și nu uneltește chei Întru sălbăticirea frunții sale. Mi-a prins privirea poeta bătrînă, privirea mi- a prins-o În apele inelului său gros, În mica mlaștină portabilă de pe inelul său. Mă joacă acolo-n smîrcuri, mă foarfecă prin tehnici numai de ea știute, mă țintuiește pe o masă de jad... Știe bătrîna poetă cum se face neomul dintr-un om. Mestecă-n ceașca de cafea, ca și cum
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]