11,876 matches
-
pe un deal care privea înspre mormintele regilor și ale reginelor. Fiii ei au înmormântat-o cu colierele și inelele ei. Fiicele ei au pus acolo fusul, vasul ei de alabastru și alte lucruri care îi plăceau. Dar trusa de moașă nu avea ce căuta în cealaltă viață, așa că a rămas la Shif-re, care avea să păstreze cu sfințenie toate lucrurile ei, ca și cum ar fi fost de aur. Am îngropat-o pe Meryt cu cântece și lacrimi, și pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întunecată și amenințătoare, m-a trezit la realitate. - Cine intră în casa mea fără să bată? a mârâit el, ca un câine care simte pericolul, pentru că se vedea bine că nu era vorba de un tată disperat în căutarea unei moașe. - E Iosif, am șoptit. Am aprins o lampă și Benia i-a oferit fratelui meu cel mai bun scaun. Dar Iosif a insistat să vină cu mine în bucătărie, unde i-am turnat o cupă de bere care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bună, Defna. Ea e frumusețea familiei în această generație. Acolo e Hesia, a zis, arătându-mi o femeie cam de vârsta mea. Nevasta lui Issachar, fiul Leei. Hesia e mama a trei fii și a Tolei, care s-a făcut moașă. Dacă Dafna a moștenit frumusețea Rahelei, Tola are mâinile ei de aur. - Cine e Rahela? am întrebat, sperând să aflu mai multe despre mătușa mea. - E mama stăpânului tău, a zis, surprinsă că nu știam. Deși probabil că n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în deschizătura cârlionțată. Apoi încercă să treacă toată mâna, răsucind-o, scormonind, scotocind, cotrobăind, colcăind tot mai adânc. Fata se zbătea, lovind-o, trăgând-o de plete pe maică-sa, devenită dintr-o dată o atât de aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dom Faliboga la înmormântare. Erau cam certați pă chestia cu doamna Combinata. Nu se face, totuși, să te afișezi cu una care e așa cum e femeia asta. Nu numai bunică-sa a fost ce-a fost, dar și mă-sa, moașa, ce credeți că făcea? Dacă vă spun...Se târnosea cu caralii în colonia din Baltă și o dăduse la bucătărie. Apoi, când a venit șef acolo căpitanul Brandaburlea, vărul lui dom Cangurașu, cu ecologia, a trecut-o la afișe. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dat-o roită, i-a fost frică să mai țină plodul lui, că ce mai făcea, cine o mai lua, copilul dușmanului devenea cu tac-su fugitul și atuncea l-a scos, nu la Wintris, ci la Angopata, era o moașă, a murit, tot din neamul lui Brandaburlea, lucrase Andropata pă vremurile de dinainte de război la casa de dame cu felinar și perdeluță roșie, știa să facă și chestii de-astea cu fusul, cu ventuza, cu pana de gâscă, discreție mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Amanda se plângea constant de greșelile de design ale sarcinii. El crezuse că se referea la haine. În continuare, Lotti a arătat clasei un patrulater cu găuri de diverse dimensiuni. Arăta ca un aparat gigantic de măsurat pastele. Asta până când moașa le-a explicat că gaura cea mai mică, de fapt abia vizibilă, reprezenta dimensiunea normală a deschiderii cervixului. — Iar aici, a adăugat ea, rotindu-și degetul arătător în cadrul celui mai mare cerc, sunt cei zece centimetri de dilatare necesari pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
naște? Cum să-i schimbăm scutecele și chestii din astea? La auzul acestor vorbe, un murmur de voci care își exprimau acordul s-a ridicat în sală. Cu toate acestea, expresia de pe chipul lui Lotti era una de completă incomprehensiune. —Moașele vă arată lucrurile astea, a spus ea. Dar tu nu ești moașă? a întrebat-o Martha. —Ba da. Atunci de ce nu ne arăți tu? — Pentru că acesta e un curs prenatal, i-a explicat Lotti cu desăvârșită răbdare. Aici ne ocupăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acestor vorbe, un murmur de voci care își exprimau acordul s-a ridicat în sală. Cu toate acestea, expresia de pe chipul lui Lotti era una de completă incomprehensiune. —Moașele vă arată lucrurile astea, a spus ea. Dar tu nu ești moașă? a întrebat-o Martha. —Ba da. Atunci de ce nu ne arăți tu? — Pentru că acesta e un curs prenatal, i-a explicat Lotti cu desăvârșită răbdare. Aici ne ocupăm numai de naștere. Chestiile la care te referi tu țin de postnatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ridicat din umeri. Hugo a pus mâna pe telefon - pe care sendvișul cu șuncă aterizase parțial - și a format numărul spitalului. A durat ceva până când i s-a făcut legătura la departamentul necesar. Până la urmă, i-a răspuns o moașă, care a spus c-o să verifice, apoi a pus receptorul jos. Hugo i-a auzit pașii stingându-se în depărtare. După ceea ce lui i s-au părut ore, timp în care decojise roșia de pe receptor, femeia s-a întors. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prânz. Pe cale să nască. — Dar copilul nu trebuia încă să se nască, s-a văitat Hugo. Atunci, de la celălalt capăt al firului, s-a auzit ceva care semăna cu un chicotit răutăcios. — Copiii nu fac întotdeauna ceea ce trebuie, a spus moașa. Așa cum probabil că sunteți pe punctul să aflați. —Au, a mugit Amanda. Au. Au. AU! Durerea pe care o simțea era incredibilă. Nimeni n-o avertizase că avea să fie așa de rău. Trebuise să renunțe să mai ia notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cataclismice i-a sfâșiat pelvisul. Era ca și când ar fi avut cel mai groaznic ciclu menstrual din lume sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lume sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
centimetri. Până acum n-ai decât trei. —TREI? a zbierat Amanda. Dar mă lupt de ore întregi. Mă rupe în două. Ce naiba ești tu? Vreo sadică? Nu putem să facem rahie înainte ca tu să dilați patru centimetri, a spus moașa al cărei nume, conform ecusonului, era Una. —Ei, se poate ca acum să am patru, a mugit Amanda cuprinsă de un nou spasm. Dac-ai vrea să te deranjezi să te uiți. Una s-a uitat la ceas. — Eu uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți face griji... —Ai chemat moașele? a gâfâit ea. Cred că ar fi timpul să vină încoace. Jake a sărit în picioare și s-a repezit la telefon. În ochi i se citea îngrijorarea. Între timp, Alice a încercat să-și mai înmoaie durerile făcând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curgea nici un pic de apă caldă. Groaza a pus stăpânire pe ea. Boilerul se hotărâse să se strice din nou tocmai în dimineața asta. Era imposibil așa ceva. Oare el nu era conștient că aveau de umplut o cadă de naștere? —Moașele or să ne sune înapoi, a anunțat Jake când Alice s-a întors în sufragerie. Jake stătea în genunchi, printre bucățile căzii de naștere. Alice s-a cutremurat, imaginându-și cada construită și umplută cu apă rece ca gheața. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake părea oripilat. —De ce nu? Vrei să asculți altceva? — N-o să am nevoie de ea pentru că mă duc la spital. Jake a tras aer în piept cu un gest șfichiuitor și indignat. —Dar, Al, am căzut de acord. Naștere acasă. Moașele vin aici. O să-ți ascultăm trupul și de aici o să decurgă totul. Dar trupul meu, a gemut Alice, spune că trebuie să fie într-un spital. Acum. În planul nostru de naștere nu există nici un spital, a zis Jake încăpățânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seama că a fi rezonabilă, în timp ce durerile atinseseră gradul celor dintr-o cameră de tortură, era mai presus de puterile ei. A închis ochii ca să nu mai vadă expresia șocată de pe chipul lui Jake. —Spitalul nu poate să trimită nici o moașă, a adăugat ea pe un ton de scuză. Fața lui Jake s-a întunecat din cauza furiei. Cum adică nu pot să trimită nici o nenorocită de moașă? Doar e un spital, nu? Jake a sărit să ia telefonul care odihnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai vadă expresia șocată de pe chipul lui Jake. —Spitalul nu poate să trimită nici o moașă, a adăugat ea pe un ton de scuză. Fața lui Jake s-a întunecat din cauza furiei. Cum adică nu pot să trimită nici o nenorocită de moașă? Doar e un spital, nu? Jake a sărit să ia telefonul care odihnea în poala lui Alice. Mâna lui Alice s-a strâns în jurul receptorului. —Uite ce e! Nu are nici un rost să te cerți cu ei, a bolborosit ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a strâns în jurul receptorului. —Uite ce e! Nu are nici un rost să te cerți cu ei, a bolborosit ea simțind cum transpirația începe să-i curgă pe frunte. Problema e că pentru o naștere acasă e nevoie de două moașe, iar spitalul nu ne poate trimite două în noaptea asta. Sunt prea ocupați. Așa că merg eu la spital. —La Spitalul de Vest? — Aș putea să merg acolo, dar n-o să fac asta, a gâfâit Alice în timp ce agonia o cuprindea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dacă începi să-i dai lui Ro un biberon cu lapte praf, foarte curând o să se ajungă la cinci pe zi. Surprinsă, Alice a izbucnit într-un hohot de râs. — Sigur că n-o să se ajungă la asta. Una dintre moașe a zis că e o idee bună ca după patru săptămâni să introduci biberonul. Dacă mai așteptăm, riscăm ca Rosa să-l respingă. —Moașele! a exclamat Jake batjocoritor. Toate sunt plătite de companiile care produc lapte praf pentru copii. —Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
izbucnit într-un hohot de râs. — Sigur că n-o să se ajungă la asta. Una dintre moașe a zis că e o idee bună ca după patru săptămâni să introduci biberonul. Dacă mai așteptăm, riscăm ca Rosa să-l respingă. —Moașele! a exclamat Jake batjocoritor. Toate sunt plătite de companiile care produc lapte praf pentru copii. —Of, Jake. Sunt sigură că nu-i adevărat. Și sunt la fel de sigură că un biberon, din când în când, nu i-ar face nici un rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu capacitatea de a alege între bine și rău. adevărat și neadevărat..!”. Ochii ei foarte mari, luceau ca o cerneală neagră. Și, așa, discuțiile continuau cu o curiozitate tot mai mare a fetei și calmul și îngăduința mătușii. Ea, ca moașă de plasă, care se izbise de indiferența societății, ca de un zid, simțea mai mult ca oricine, prețul pe care i-l arăta, oricât de superficial ar fi fost el. Vasilica a crescut... Nu mai era fetița romanțioasă și răsfățată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
el fiind singurul copil. Toate le-au fost luate de comuniști când i-au obligat să se treacă în CAP. Geta și Nicolae s-au căsătorit și l-au avut mai întâi pe George, apoi o fetiță care, din neatenția moașei cu care a născut, a murit imediat, sufocându-se cu cordonul ombilical. A fost o mare tragedie și de atunci, nu a mai făcut copii. -Sina, haide să trecem întâi pe la noi și apoi te duc eu acasă, spuse George
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lamé, a eleganților strânși în ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]