1,595 matches
-
număr de bicicliști. Tata, mama burghezi mari ș-între ei bicicletele mici ale copiilor. Alt lucru pe care nu-l vezi în altă parte a Europei. Copii cu ochelari mari în ramă neagră, 10-12 ani fumând țigări mari de foi. Moară în valea Prahovei, între munți, lângă Sinaia: La moara mea cine vine Tot anul îi merge bine. Amintiri despre călătorie în valea Prahovei, pe Omul și Caraiman, Colții Babei și Peștera Ialomicioarei: contrast între o țară cu natură primitivă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și până la țărmul mării. Marea albastră; insule mici, unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara instalată. Printre munții ninși, până aproape de Dubrovnic, nu se putea bănui înflorirea de aici. Uniunea Interparlamentară Moară mare Umblă tare; Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân. Le grand moulin marche avec force, mais on ne voit que peu de farine. Alors ce n'est pas de la force, c'est plutôt de la farce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cântec Căzăcesc Se cânta la Pașcani acum 60 de ani* În pădurea fără soare Și fără izvoare Plin de rane dureroase Bietul Cazac moare. Rândunică, fie-ți milă La maica mea zboară; Spune-i că până în sară Fiul o să-i moară. Spune-i, spune-i, rândunea Că mi-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sălașul său. La 3 aprilie 1453, domnul dăruia mânăstirii două sălașe din tătarii domnești de la Neamț. La 2 iunie <1458-1459>, se dă un privilegiu pentru satul Ciulinești și Verejani. La 8 iunie 1458, Onica de la Jijia dăruia mânăstirii satul cu moara, unde era casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Petre Ungureanul i se întăreau patru sate, unele aflându-se acolo „unde a fost curtea Neatedului”. La 20 august 1455, Petru Aron îi întărea lui Trifu Borzescul satele, anume: Bețești, unde este casa lui, în Câmpul lui Dragoș, unde este moara, pe care le-a răscumpărat de la Bețea, și Bolcești și jumătate din Mărișești. Se poate presupune că satele aflate în Câmpul lui Dragoș au format cândva o uniune de sate obștești, aflate sub conducerea unui cneaz. Prin analogie cu ceea ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe Marin Sorescu? Ce amintiri esențiale ți-au rămas de la întâlnirile cu el? Din micul tău rezumat al relațiilor mele cu Marin Sorescu lipsește un episod, cel neplăcut: n-aș vrea cumva să-l eludăm, astfel încât să dăm apă la moară neprietenilor ce ne-ar putea acuza că ne comportăm ca-n Orwell, rescriem trecutul numai cu faptele care ne convin, care ne favorizează. Așadar: e adevărat că Marin Sorescu a pariat pe mine, e adevărat că am venit după el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vorbească fără minte Acum tu ce poți arată! De pe Cruce coboară-Te Îndată! Tu huleai pe Dumnezeu, Ziceai că ești Fiul Său Și-L numeau pe Dânsul Tată Coboară-Te dar Îndată! Dar Iisus nu se coboară El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate Pentru Veșnica dreptate Iar ei nu Înțelegeau Și mai mult Îl hulea Dar Iisus Mielușel blând Așa zise suspinând: O, Preadulce-al meu Părinte Rogu-Te cu glas fierbinte Nu scrie faptele lor În cartea păcatelor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
militară la Iași și București. La izbucnirea războiului îl găsim avansat locotenent în Regimentul 15 Infanterie, comandantul Companiei a III-a din Batalionul 2. A luptat în zona Mărășeștilor, oprind cu unitatea sa ofensiva inamicului în iulie 1917, în zona Moara Roșie - Doaga și pe linia ferată Mărășești-Cozmești. Inamicul s-a retras în dezordine. Prin spiritul de sacrificiu al acestui brav ofițer, ca și al miilor de ostași români, s-au salvat țara și neamul. O stradă din Huși îi poartă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu risipea nici un ban pe mîncare. Arăta ca și cum s-ar fi aflat În fazele terminale ale unei boli ucigătoare. CÎnd l-am aprovizionat pe Marvin, am plecat Înainte să-și facă injecția. Știam că mai devreme sau mai tîrziu o să moară din cauza drogului și nu voiam să fiu prin preajmă cînd avea să se-ntîmple. Pe deasupra, abia o scoteam la capăt. Țepele la cîntar pe care le luam mereu de la angrosist, datul pe datorie și clienții care ciupeau cîte douăș’cinci, cincizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
avea niciodată bani pentru mai mult de o capsulă și cea mai mare parte din banii pe care-i avea veneau de la sora lui. Pat mi-a zis că Don e bolnav de cancer. - Păi atunci Îmi Închipui c-o să moară curînd, am zis eu. Așa a și făcut. A căzut la pat, a vomitat o săptămînă și a murit. „Seltzer Willy” avea un camion și un traseu pe care livra apă Seltzer. Afacerea asta-i aducea cît să-și ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
formulă pe care n-o mai cultivase: aceea a poemului aluvionar, de vaste cuprinderi, discursiv cu intenție, astfel cum se configurează în ciclul amintit al Aventurilor lirice. Încă purtătoare ale unei figurații care aparținea epocii anterioare („macaralele“, „șantierul“, „cărbunele“, „turbinele“, „moara de lumină“ ș.a.), acele poeme au produs totuși, la apariție, senzația că înlătură niște canoane, măcar în plan formal, prin renunțarea mai peste tot la rimă, prin colocvialitate și debit torențial. Iar Câinele de lângă pod rămâne o piesă care nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
iarnă la celula numită „Alba” sau „Frigiderul”, la temperatura de minus 20 de grade Celsius. O celulă fără geamuri, numai gunoaie, umezeală și mucegai, îngheț peste tot. El, împreună cu un medic, poet, probabil cu Vasile Voiculescu, amândoi incomozi, destinați ca să moară. După ce gardienii le-au ferecat ușile, până la împlinirea celor 8 zile cât dura recluziunea totală, Daniil și-a privit tovarășul, s-a scufundat în rugăciune, după care s-a așezat pe burtă, cu mâinile întinse, în semn de sfânta cruce
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
sfârșit din răsputeri Codreanu. El a pus capac la toate. Voi iștilalți nu mai plătiți o ceapă degerată. Și fiindcă a dat Dumnezeu de a înviat după ce l-au ospătat urșii, apoi să bem în sanatatea lui ca să nu mai moară a doua oară! Povestea lui Catrințaș a mers din gură în gură; a făcut ocolul Slănicului și, pot zice, a țărei întregi. De atunci, ca mai ba, vânătorii noștri să istorisească că au văzut lupi pe jumătate jupiți fugind prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
prin fața lui luminată, prin ținuta demnă și civilizată, cu un păr mare, îngrijit și frumos ondulat. Atunci mi-a spus amicul meu: „Îl vezi pe ospătarul de acolo? Este venit din Grecia și este Doctor în Filozofie, dar ca să nu moară de foame aici în Germania, lucrează ca ospătar, chelner cum se zice în România și trebuie să fie serviabil și prietenos cu toți bețivii”. În problema activității ideale, hotărâtor este principiul de bază al Marketing-ului. Acesta spune așa: „nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
vorba ceea, generozitatea e un experiment. Aud tot mai mulți oameni spunând cum că ei or aparține unei minorități pe cale de dispariție. Minoritatea celor care citesc. Ei susțin că știu că se vor stinge ca specie, dar vor ca măcar să moară cu fruntea sus. Și abia asta mi se pare nociv, faptul că s-au resemnat prematur. Nu mă mai recunosc deloc în ceea ce se petrece în jur. Și asemenea mie sunt destul de mulți care refuză prostia porcească. Asta s-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-mi mai apoi raporturile cu opulența și cu averile nemăsurate, rotunjite prin jaf, am băgat de seamă că superbogații noștri sunt majoritatea obezi, cu guși și fălci de neamuri proaste și împlătoșați în osânză, fapt care le dă apă la moară lihniților: „Săracii bogați! Or să plesnească și nu se îndură nimeni să-i oprească din îmbuibare! Cum intră unul la închisoare, cum îl răzbesc toate bolile grăsimii!“. Săracilor le e milă sincer de bogătani. Săracii știu că și chiaburii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atmosfera e un depozit central de praf în care, mai ales noaptea, crabii aleargă de colo-colo cu lupi în gură. Pe Strada Cocoșilor, casele sunt toate de chirpici. Cine s-a născut în ele și știe că tot aici o să moară simte uneori nevoia să se spânzure preventiv. Dar n-are de ce să se atârne și, în plus, atinge călcâiele pardoseala de lut, care ține răcoare vara și cald iarna. Asta, bineînțeles, cât timp ești încă viu. Acum, ultimul strat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
câteva zile, datorită relațiilor lui Ticki în cadrul „Mafiei Albe“, sosiră și vești suplimentare: se spânzurase, cu fâșii rupte dintr-un crac de izmană, de rotița regulatoare a caloriferului din celulă. Bineînțeles, nu avusese la dispoziție cele cinci minute necesare ca să moară sufocat, ci, reperat prin vizetă, fusese transportat în stare de comă la spitalul închisorii Văcărești și depus probabil în aceeași unică rezervă în care am stat și eu. Organele de Securitate care îl aduseră au cerut doctorilor să fie salvat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Cuvântul „König“ șregeț sună catifelat. și deseori sunt întrebată de ce în textele mele apare atât de des frizerul. Frizerul îți măsoară părul, și părul măsoară viața. În romanul Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, un copil întreabă frizerul: „Când o să moară bărbatul care a aruncat pisica? Frizerul își vârî un pumn de bomboane în gură, când tund atâta păr de la un bărbat ca să pot umple un sac cu el, un sac plin ochi. Când sacul e la fel de greu cât bărbatul, atunci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de covoare. „Copile, tu tremuri, ți-e frică... Ce ai?/ Nu vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai?“ sau „Scăpatu-m-ai, Zeus, din mâini de tâlhar,/ Trecutu-m-ai peste al apei hotar./ De setea acum mă doboară,/ Prietenul meu o să moară!“. Încă mai rău era cu poeziile rimate dedicate Partidului: „Cu pieptul plin de bucurie,/ Pe tot cuprinsul românesc,/ Voioși îți cântă slavă ție,/ Partid al celor ce muncesc!“. Aici rima se împiedica, nu reușeai nici măcar să-ți intri în ritmul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ca orice țărăncuță. Motivele pentru care te rădeau în cap alternau, povestea mama. Existau două, dar ea o pățea mereu, indiferent din care. Când erau păduchii motivul, când faptul că furase de pe câmp câțiva cartofi sau sfeclă furajeră ca să nu moară de foame. Se-ntâmpla, uneori, să fi fost deja tunsă chilug din pricina păduchilor și, pe deasupra, să o mai și prindă furând. Atunci, gardienilor tare le părea rău că cineva ras în cap nu poate fi ras încă o dată, spre deosebire de o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
devastată. Nu bombardarea Dresdei sau a Hiroshimei, apărarea Leningradului sau a Insulei Iwo Jima, ci gândul la ce pui pe masă unor copii. Copii care știu că vine iarna și trebuie să caute vreascuri și balegă uscată (plăcintele) ca să nu moară de frig. Personajele, bunici sau copii, sunt memorabile. Portrete în culori tari. În alb și negru. "Domiciliu Obligatoriu" al lui Victor Aciocîrlănoaiei are toate virtuțile unor frumoase pagini de mare literatură. Concizie, fluență a narării, acuratețe stilistică. Și o anume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
albul și negrul, focul și apa. Nino este din Milano, Silvio din Napoli. Primul este tăcut și eficace, rezolvă clientul în maxim 20 de minute. Silvio gesticulează intens, cu pieptenele într-o mână și foarfeca în cealaltă, fiind o veritablă moară de cuvinte. Ceea ce-i unește sunt pasiunea pentru meserie și pasiunea pentru fumat. Sunt două locomotive umane. Toate obiectele din frizerie au căpătat o culoare galben pai, ca și foița țigării Gauloise. Chiar și plantele din vitrină sunt bolnave, parcă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aflam la Paris în timpul mișcărilor studențești. Pe peretele din fața hotelului meu, cineva a scris: „Dumnezeu a murit. Semnat: Nietzsche“. A doua zi, a apărut dedesubt: „Nietzsche a murit. Semnat: Dumnezeu“. Așadar, în ceea ce privește profeția legată de moartea literaturii, cred că o să moară profeția. A.R. Vă mulțumesc pentru stoicismul și bunăvoința cu care mi-ați răspuns și vă doresc ca de la Premiul Ovidius să zburați, fără escală, la Premiul Nobel. (Interviu reprodus din revista România literară nr. 39, 2004) Antoaneta Ralian așa cum
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]