1,182 matches
-
o definește ca „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă, volitivă, axiologică), sau marchează reacția vorbitorului la situația de comunicare, respectiv la una din componentele acesteia [...]”. Aceeași autoare clasifică particulele în: Particulele se deosebesc de adverbe prin faptul că nu pot avea funcție sintactică, ca
Cuvintele funcționale în limba maghiară () [Corola-website/Science/316259_a_317588]
-
sau reflexiv, i se adaugă vocala de legătură "-u-": "ducându-l", "văzându-se". În ceea ce privește alte forme verbale, gerunziul intră în compoziția formei de prezent a modului prezumtiv: "voi/oi fi greșind". Fiind un mod dependent, gerunziul preia de obicei semnificația modală și temporală a verbului regent: Totuși, uneori gerunziul are valori modale sau/și temporale diferite de ale verbului regent: De obicei gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare simultană cu acțiunea verbului regent (a se vedea exemplele de mai sus). Valorile
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
văzându-se". În ceea ce privește alte forme verbale, gerunziul intră în compoziția formei de prezent a modului prezumtiv: "voi/oi fi greșind". Fiind un mod dependent, gerunziul preia de obicei semnificația modală și temporală a verbului regent: Totuși, uneori gerunziul are valori modale sau/și temporale diferite de ale verbului regent: De obicei gerunziul exprimă o acțiune în desfășurare simultană cu acțiunea verbului regent (a se vedea exemplele de mai sus). Valorile verbale ale gerunziului nu sunt concurate de valori nominale. El poate
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
elemente de construcție muzicală. Dihotomiile de tipul: consonanță-disonanță, unu-multipli, continuitate-discontinuitate se regăsesc în opus-urile sale în diferite clase de compoziții cum sunt: Solo-Multipli, Phonologos, Proportions, Actio, Modalis, dar și în lucrările simfonice. Ideea de improvizație și ethos-ul modal sunt, de asemenea, prezente în muzica lui Sorin Lerescu, propensiunea pentru un limbaj muzical impregnat de conotații semantice și filosofice de esență. Se poate observa și o anumită tipologie a gestului componistic, în care utilizarea diferitelor mecanisme de dezvoltare sonoră
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
teoretizate cel mai pe larg datorită complexității modelului acustic presupus (și, prin urmare, a varietății remarcabile de timbre posibile) sunt ale corzilor și ale tuburilor sonore. Afilierea seriilor armonice cu muzica reprezintă baza sistemelor sonore (de înălțimi muzicale) tonal și modal, manifestând însă influențe și în privința sistemelor serial și spectral. Istoria muzicii a fost puternic influențată de percepția diferită asupra spectrului sonor de-a lungul secolelor; există chiar o ipoteză conform căreia istoria esteticii muzicale poate fi comparată cu lecturarea unei
Spectru sonor () [Corola-website/Science/315443_a_316772]
-
gravitaționale. Aceasta organizare este realizată prin progresii de acorduri și cadențe. Astfel, tonalitatea este stabilită prin "acorduri". În contrast, gama este stabilită prin relațiile dintre "notele individuale". Apărută în Europa occidentală în jurul anului 1650, tonalitatea reprezintă o dezvoltare a sistemului modal renascentist în direcția gândirii verticale (armonice). Limbajul tonal a fost utilizat în permanență și perfecționat de-a lungul Barocului (de la data amintită până în jur de 1750), Clasicismului vienez (aprox. 1750-1810) și Romantismului (secolul al XIX-lea). După 1850, compozitori precum
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
ca alternativă la tonalitate, devenit marca a impresionismului muzical. În aceeași perioadă, francezul Erik Satie distruge convenția formală a tonalității prin introducerea muzicii repetitive. În secolul al XX-lea, tonalitatea își pierde treptat susținătorii, pe fondul dezvoltării unor noi abordări modale, a apariției atonalismului și a sistemului serial (culminând cu dodecafonismul, început în anii 1920). De altfel, una din devizele modernismului din muzică (aprox. 1890-1960) este înlocuirea tonalității cu alte soluții generatoare de scări și funcții sonore. În ciuda acestor evoluții, tonalitatea
Tonalitate () [Corola-website/Science/315452_a_316781]
-
composed of an abstract stem to which inflectional and/or derivațional prefixes are added. Every verb must have at least one prefix. The prefixes are affixed to the verb în a specified order. Navajo hâș a large number of aspectual, modal, and tense distinctions that are indicated by verb stem alternations (involving vowel and tonal ablaut and suffixation) often în combination with a range of prefixes. These are divided into seven "modes" and approximately twelve aspects and ten subaspects. (Although the
Limba navajo () [Corola-website/Science/321509_a_322838]
-
depărtarea: "celui-ci „acesta”, "ce garçon-là „băiatul acela”. Concepția că particule sunt toate cuvintele invariabile, adică adverbele, prepozițiile, conjuncțiile și interjecțiile, este veche și cea mai largă despre aceste cuvinte. În sensul cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există diverse viziuni intermediare. Bussmann 1998, de exemplu, menționează și el sensul larg tradițional, cuprinzând și alte cuvinte invariabile care nu sunt niciuna din aceste părți de vorbire
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
diverse viziuni intermediare. Bussmann 1998, de exemplu, menționează și el sensul larg tradițional, cuprinzând și alte cuvinte invariabile care nu sunt niciuna din aceste părți de vorbire. Pentru el, în sens restrâns particule sunt interjecțiile, cuvintele negative, cuvintele numite particule modale, cele numite particule de gradare și conectorii logici. Helbig 1994 menționează de asemenea sensul larg dat mai sus noțiunii de particulă. În sensul restrâns pe care i-l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
În sensul restrâns pe care i-l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de vorbire tradiționale, dar care în anumite contexte nu au funcție sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de vorbire tradiționale, dar care în anumite contexte nu au funcție sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar folosit ca marcă
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală”. Alții nu folosesc un termen aparte, ci le includ în subclasa particulelor modale, iar alții le includ printre particule în general, fără să le dea o denumire aparte. În lingvistica maghiară, modalizatorul a fost considerat parte de vorbire aparte începând cu sfârșitul anilor 1960 și includea și ceea ce mai târziu a fost delimitat
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală). Ea poate avea de asemenea funcția de a exprima reacția vorbitorului la situația de comunicare, de a organiza interacțiunea
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
În lingvistică, particula modală este o specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală). Ea poate avea de asemenea funcția de a exprima reacția vorbitorului la situația de comunicare, de a organiza interacțiunea interlocutorilor (funcție pragmatică). În unele limbi, precum rusa, daneza, germana și olandeza, particulele modale ocupă un loc important în comunicarea orală
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală). Ea poate avea de asemenea funcția de a exprima reacția vorbitorului la situația de comunicare, de a organiza interacțiunea interlocutorilor (funcție pragmatică). În unele limbi, precum rusa, daneza, germana și olandeza, particulele modale ocupă un loc important în comunicarea orală. Alte limbi, bunăoară franceza, sunt mai sărace în asemenea elemente. Nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, particulele modale au fost multă vreme ignorate, ba chiar socotite dubioase din punct de
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
funcție pragmatică). În unele limbi, precum rusa, daneza, germana și olandeza, particulele modale ocupă un loc important în comunicarea orală. Alte limbi, bunăoară franceza, sunt mai sărace în asemenea elemente. Nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, particulele modale au fost multă vreme ignorate, ba chiar socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Abia în anii 1960 au început să fie studiate mai profund de către lingviști ruși și germani, în urma unei orientări tot mai pragmatice în lingvistică
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
germani, în urma unei orientări tot mai pragmatice în lingvistică. Particula în general este tratată ca o parte de vorbire aparte în gramatici ale unor limbi ca germana, maghiara sau cele din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată etc.), iar particula modală este prezentă ca o subclasă a particulei în unele gramatici. În gramatici uzuale ale limbii franceze sau ale limbii române nu se operează cu această noțiune. Totuși, unii lingviști francezi se ocupă în oarecare măsură de ea. Particulele modale provin
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
particula modală este prezentă ca o subclasă a particulei în unele gramatici. În gramatici uzuale ale limbii franceze sau ale limbii române nu se operează cu această noțiune. Totuși, unii lingviști francezi se ocupă în oarecare măsură de ea. Particulele modale provin în general prin conversiune din alte părți de vorbire, care în majoritatea cazurilor se folosesc în continuare și în calitatea lor originară: Unele cuvinte din altă clasă au evoluat într-o formă specifică pentru calitatea de particulă. Este cazul
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
doua singular, "hagyd", are și o formă specializată ca particulă, "hadd": Hadd repüljön el!" „Las’ să zboare!”. Altă particulă, "lám", provine de la verbul "lássam" „să văd”: Lám, hát mégis eljött" „Uite că a venit totuși”. În fine, există și particule modale cărora nu li se cunoaște corespondent în altă clasă. Astfel este, în diasistemul slav de centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
Uite că a venit totuși”. În fine, există și particule modale cărora nu li se cunoaște corespondent în altă clasă. Astfel este, în diasistemul slav de centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot apărea în propoziții interogative, nu pot răspunde la nicio întrebare și nu pot fi negate. Una dintre
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot apărea în propoziții interogative, nu pot răspunde la nicio întrebare și nu pot fi negate. Una dintre categoriile de particule modal-pragmatice este cea a indicatoarelor de valori modale de bază. Acestea sunt: Această categorie de particule poate apărea numai în anumite tipuri de propoziții: interogative (prima subcategorie), respectiv exclamative (ultimele două subcategorii). Cealaltă categorie de particule modal-pragmatice cuprinde unele numite „de nuanțare”, care indică valori modale suplimentare, uneori
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
de valori modale de bază. Acestea sunt: Această categorie de particule poate apărea numai în anumite tipuri de propoziții: interogative (prima subcategorie), respectiv exclamative (ultimele două subcategorii). Cealaltă categorie de particule modal-pragmatice cuprinde unele numite „de nuanțare”, care indică valori modale suplimentare, uneori întrepătrunse: Astfel de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic cu funcția pragmatică, depinzând de situație: Particulele de nuanțare se pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent în interogative, exclamative și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care alți lingviști le numesc modalizatori sau adverbe modale. Într-adevăr, ele au în comun exprimarea atitudinii vorbitorului față de propriul său enunț, dar unii lingviști le delimitează, considerând modalizatorul
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]