1,363 matches
-
diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul cu un limbaj Îngrozitor. Era duminică, ultima zi a celei de-a doua săptămâni, de când criminalul năvălise În magerniță , o zi mohorâtă, umedă, tristă. Antoniu dormise ca de obicei iepurește, dârdâind de frig pe priciul improvizat. Aproape de ivirea zorilor, ațipise din nou ostenit; visa o grotă În care se ascunsese de teama unei poteri, când a simțit peste el o greutate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
afla situat Într-o zonă mărginașă, având puține case și dintre acestea, doar câteva mai răsărite. Străzile dau o senzație stranie de pustiu. Cei care locuiesc aici sunt mai ales bătrâni, care arar ies la plimbare. Din acest peisaj șters, mohorât, nu lipsește, nici biserica, nici cimitirul. „Străina” a ieșit să facă primele cumpărături. Cu sufletul abătut și pasul nehotărât, Își aruncă privirea de la o casă la alta, căutând „Fornaia” (așa se numesc magazinele din Italia, care vând pâine. A traversat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
promis că voi aduce la lumină o altă antologie, dar nu vă mai spun nimic.” „Cum ar fi viața fără cultură?” George Nechita) Și cât de frumos și adevărat o spune! Viața fără cultură este ca o zi fără soare; mohorâtă, searbădă. Este ca o fântână fără un strop de apă lângă care te prăbușești. “Literatura este ca ziua: are o dimineață, o amiază, o seară și o noapte. Aurora este de preferat crepusculului? Dar oare lăsarea serii nu-și are
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gândesc la toate păcatele strămoșești, la fratele meu drag, Ionel, la tatăl meu, amândoi plecați spre cele veșnice, și cum aș fi putut uita de toate nefericirile mele!? Cât de greu imi era sufletul Încărcat de lacrimi, asemenea unor ploi mohorâte, În care s-au cuibărit Înfinite tristeți. Am plâns o vreme, cu lacrimi fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și mă gândesc la ce-ar spune prietenii mei dacă m-ar putea vedea acum. Cu toate că a trecut mai puțin de o săptămână, știu că m-aș putea obișnui cu asta. Cum să mă întorc acolo, înapoi în vechea și mohorâta Londră, când Los Angelesul e atât de cald, de interesant și de îmbietor? Apoi nu mă pot abține să mă gândesc la Ben. Interesant cum apare în cele mai ciudate momente. Poate să treacă mult timp fără să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând după aerul lui mohorât, nu mă așteptam să sară pe mine și să zică „Hai să dăm jos repede hainele astea ude!“ și apoi să mi le scoată una câte una cu mâinile sale de expert, așa cum făcea de obicei. Cu toate astea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dau seama cât de norocoasă eram. Dar după puțin timp, mă trezeam holbându-mă uluită la toți bărbații ăia între două vârste, la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
c-o urăsc, dar acum știam c-o urăsc cu-adevărat. Vacă fascistă, m-am gândit. Cunoșteam genul. Era membră a Mamelor Catolice de Dreapta împotriva Plăcerii sau cum naiba își numeau ele organizația. La scurt timp, într-o tăcere mohorâtă, Chaquie a stins lumina și s-a băgat în pat. Din fericire, fiindcă eram epuizată, am reușit și eu să adorm. 20tc "20" Duminică! Ziua de vizite! Nu și pentru mine. Mi-ar fi plăcut să iau contact cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
muzică! Doar nu vrei să creadă lumea că suntem la priveghi! Un priveghi ar fi mult mai distractiv! Mai spune-mi o dată cine a avut ideea asta. Tocmai atunci s-a auzit sunetul ascuțit al soneriei, care ne-a întrerupt mohorâta dispută. Slavă Domnului! m-am gândit eu fericită. Dar nu era decât Cuban Heel și alți câțiva pitici, prieteni de-ai lui. Care s-au uitat destul de nedumeriți la baloane, la chipsuri și la camera goală, tăcută, luminată în roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea să stea toată ziua. —Și, Rachel, iubito, mi-a spus mama cu o voce de-ai fi zis că stă să izbucnească în plâns, n-o să fim răi. Nu vrem decât să te ajutăm. Foarte bine, am spus eu mohorâtă. — Totul e în negulă? m-a întrebat Barry Grant cu niște ochi sfredelitori când am pus receptorul în furcă. Am dat aprobator din cap. Situația era sub control, iar eu eram în negulă. Oricum, mi-am reamintit singură. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cerul și cu pământul de tipu’ ăla să înceteze... Vocea lui Shake a scăzut până când a tăcut de tot. îl văzuse pe Joey care se încrunta violent în direcția lui. —O să se întoarcă să-l termine, a mai spus Joey mohorât. A venit acasă numai ca să se odihnească un pic. Nu mă mai întorc acolo! a izbucnit Gaz, făcând o criză de nervi pe podea. Nu mă obligați, nu mă obligați, a fost îngrozitor! Vă zic: am rezistat cât am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
telefonul, nu e nevoie să mă umilești fiindcă nu simt ce trebuie pentru Luke. Dacă arată ca o rață, merge ca o rață, măcăne ca o rață, atunci sunt șanse mari să fie chiar o rață, mi-a replicat ea mohorâtă. Am privit-o fără nici o expresie. Oare îl făcea rață pe Josie? —Vreau să zic, a oftat ea, că-ți place de Luke, ești atrasă de el, îți tot cumperi sutiene noi și nu poți să te dezlipești de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
s-au așezat pe scaune. Când l-am văzut pe Luke, m-am bucurat puțin. Așa cum mă bucurasem și de dimineață. Era așa de sexy și de frumos, așa de masiv și de al meu. Apoi i-am văzut expresia mohorâtă și rece și mi-am amintit că acum lucrurile stăteau altfel. Ședința a început. îi simțeam pe ceilalți pacienți foindu-se nerăbdători. Probabil că într-o altă viață stătuseră lipiți de ghilotină, mă gândeam dezgustată, refuzând însă să-mi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cum ai vrea să te insult? m-a întrebat Luke pronunțând cuvintele rar și pe un ton glacial. De frică, inima aproape că mi s-a oprit în loc. Luke nu fusese niciodată rău cu mine. Cine era bărbatul ăsta masiv, mohorât, furios și crud? Nu-l cunoșteam. Dar se părea că el mă cunoștea pe mine. Te aruncai pe ei, a insistat Luke cu buzele strânse. Avea un aer matur și intimidant. Nu știu cum putusem să-mi închipui că era amuzant. —Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa anevoie. Eram ieșiți din ritm, nu făceam parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui Bugs Bunny se duce la Acapulco. După o veșnicie, a sosit și mâncarea. Amândoi ne-am prefăcut încântați. Am împins de zor fasolea prin farfurii. Masa inegală s-a balansat de-ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
jura că sunt originale și doar un control foarte amănunțit ar fi scos la iveală falsul. De îndată ce obținuse actele, plecase spre România. Se îmbarcase pe un vas turcesc de pescuit din portul Anadolu Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă și bătea un vânt aspru. Traversarea Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de ani
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
relaxat și mai bine dispus chiar dacă rana încă mă ustura și înțelegeam în acele momente că viața poate fi trăită și altfel și că se merita să încerc să mă schimb. Afară nori gri prevesteau venirea ploii. Tot gri și mohorât era căminul în care am ajuns să mă cazez. Pe dinafară semăna a închisoare, fiindcă avea gratii la ferestre, tencuiala se jumulise de la vânt și părea că e o clădire ce stă să se dărâme. Gratiile de la geam dădeau pedagogilor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cărb. pe Fucsik. 2 ture cu M. și căruc. plin pe p. Michelang. Mașini și clacs. Tura 3 singură. Parcul Pion. Vreasc. în spin. Baba Clnț. pe întun. Deznăd. Oana râs. Mai pe larg, povestea sună așa. E tot toamnă mohorâtă, tot după-amiază spre seară, iar eu mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl alintă Oana, stă de strajă în fața casei cu numărul 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
voia decât s-o ajute, n-avea nici o pretenție asupra ei și după ce se va însănătoși n-avea să insiste ca ea să se întoarcă la el, era absolut liberă. Dar când am ajuns la spital - o clădire severă și mohorâtă, a cărei vedere era suficientă să-ți dea junghiuri în inimă - și după ce am fost trimiși de la o autoritate la alta, în sus pe niște scări nesfârșite și pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
animale ce înaintau care alene, care grăbite spre un teritoriu de mulți ani interzis oricărui suflet și spirit. Din pământ ieșeau diferite plante la început firave. Mișunau diferite vietăți ale pământului, în timp ce azuriul era încă în așteptare într-o stare mohorâtă și închisă. -Cred că sufletul lui Dardailă așteaptă la poarta iadului. Noi am trecut prin noapte și prin zi, Acum suntem la sfârșitul celei de a opta nopți și nu va dura mult până când sfântul soare ne va călăuzi drumul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întors! Acum, se tot uita cu luareaminte la înfățișarea lui din oglindă și constata că, dacă ar fi fost slut, pe cât era de solitar, nimeni n-ar mai fi privit la el vreodată! Însă acea imagine întunecată și atât de mohorâtă ascundea secrete la fel de adânci, ca și cele din inima lui. Pricepea bine că oglinda aceea este singura care putea să-l asculte și să-l înțeleagă, și știa ce înseamnă durerea, singurătatea și neputința crudă, ce foarte adesea îl copleșeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întrebările lor, iar, atunci când era, totuși, întrebat câte ceva, te privea mereu pieziș, cu niște ochi exagerat de iscoditori, de parcă te-ar fi bănuit că încerci să afli de la dânsul cine știe ce secret. Tocmai de aceea, el răspundea întotdeauna la întrebări sec, mohorât și cu zgârcenie-n cuvinte. Acesta este și motivul pentru care el aproape că era obișnuit să apară n ochii lumii ca fiind un neîncrezător, un nesociabil și un ursuz, dar, deși cunoștea lucrul acesta bine, nu se obosea deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trezesc pe colegul meu de cabină care a venit, probabil, târziu să se culce. Apoi, m-am urcat, pentru masa de dimineață, în "marele salon". Afară e ceață. Valurile au scăzut, tangajul e mai slab acum. Vremea continuă să rămână mohorâtă; e o atmosferă bolnavă, închisă, în care nervii lâncezesc, dar figurile pe care le văd sunt destul de vioaie. Au reînceput glumele. Semn bun. Ne refacem moralul. După socotelile mele, am străbătut Marea Egee. Am pierdut, oare, trecerea prin Dardanele? Probabil că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]