1,547 matches
-
cronică. Deoarece și leziunile inflamatorii pot determina uneori o captare crescută de fluorodeoxiglucoză la fel ca și cele tumorale, examinarea este grevată de posibilitatea apariției rezultatelor fals pozitive și îi limitează utilizarea. Radioimunolocalizarea tumorilor Utilizează imunoscintigrafia după administrarea de anticorpi monoclonali marcați (131I anti-CA 19-9 sau 131I anti-CEA) și se bazează pe existența unor diferențe cantitative și calitative ale expresiei antigenice la nivelul țesutului tumoral față de leziunile benigne. Are utilitate practică redusă. Examenul radiologic toracic și abdominal Prezența calcefierilor în aria
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului () [Corola-publishinghouse/Science/92209_a_92704]
-
cu creșterea expresiei N-caderinei și Vimentinei, scăderea adeziunii celulare și creșterea motilității celulelor tumorale. Aceste observații sugerează utilitatea CLDN1 ca biomarker pentru identificarea metastazelor din CHC [135]. ROLUL CELULELOR STEM ÎN HEPATOCARCINOGENEZĂ Cu toate că se consideră că tumorile maligne au origine monoclonală, ele sunt alcătuite din celule caracterizate printr-o heterogenitate morfologică și funcțională. Pentru a explica această heterogenitate tumorală au fost propuse două modele - stohastic, care sugerează că toate celulele din tumoră constituie o populație omogenă din punct de vedere biologic
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
utilizarea sa este grevată de efecte secundare (nefrotoxicitate, HTA) care sunt cu atât mai importante cu cât dozele folosite sunt mai mari. În cele mai multe scheme este recomandată în asociere cu alte imunosupresoare. Pe parcursul tratamentului trebuie urmărit nivelul sanguin al anticorpilor monoclonali anti-Ciclosporină A. Metotrexatul și Ciclofosfamida sunt recomandate în transplantul medular, ultima având indicație în cazul apariției hepatotoxicității datorită utilizării azatioprinei. FK 506 este un antibiotic din clasa macrolidelor care acționează asemănător cu Ciclosporina având un efect imunosupresor puternic. Este utilizat
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
a reacției de „grefă contra gazdă”. Sunt indicați în tratamentul episoadelor de respingere acută care nu au răspuns la terapia cu glucocorticoizi, iar mai recent pentru inducerea imunosupresiei după efectuarea transplantului. Are ca efecte secundare anemia, trombocitopenia și leucopenia. Anticorpii monoclonali antilimfocitari sunt sintetizați prin imunizarea șoarecilor sau a șobolanilor cu diverse antigene, de exemplu limfocite T, din culturile celulare fiind selectate clonele celulare care produc anticorpul dorit. Au avantajul unei imunosupresii selective, dar deoarece sunt obținuți de la șoarece apariția lor
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
fiind selectate clonele celulare care produc anticorpul dorit. Au avantajul unei imunosupresii selective, dar deoarece sunt obținuți de la șoarece apariția lor este urmată de apariția anticorpilor anti-globulină de șoarece care îi vor inactiva. S-au obținut prin inginerie genetică anticorpilor monoclonali umani (OKT 3-Ortoclon,anti IL-2 receptor) și anticorpi policlonali (ALS sau RATG). 18.2.3. RADIATIILE IONIZANTE Acestea sunt puternic imunosupresoare dacă sunt aplicate înainte sau imediat după efectuarea transplantului. S-a utilizat iradierea limfatică totală prin iradierea fracționată a
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
de glucocorticoizi (Prednison, inițial 2mg/kgC, apoi dozele se scad progresiv până la doza de întreținere) și iradiere (150 rad în 3 doze la 2 zile interval), iar dacă nu s-a obținut răspunsul terapeutic se recomandă gamaglobuline antilimfocitare policlonale sau monoclonale. 18.5.2. TRANSPLANTUL HEPATIC Transplantul hepatic uman a fost realizat în premieră de Starzl în 1963 la Denver, dar până în deceniul al 8-lea a rămas în faza de experimentare clinică. La ora actuală se efectuează cu succes în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
cu virus citomegalic (tratată cu Ganciclovir) sau cu virusul hepatitic B sau C (tratate cu interferon) trebuie diferențiate de reacția de rejet, colangită sau ischemie. complicații cardiovasculare, respiratorii, renale, neuropsihice, hematologice, nutriționale. Tratamentul imunosupresor asociază Ciclosporina (înlocuită cu anticorpi antilimfocitari monoclonali, OKT3 sau FK506 în cazul apariției insuficienței renale) cu Azatioprină și Prednison. Un procent de 40-60% dintre pacienți prezintă la 5-14 zile după transplant un episod de rejet acut, manifestat clinic prin febră, anorexie, dureri abdominale, creșterea cantitativă a lichidului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
și de a utiliza antibioprofilaxie perioperatorie, terapie antifungică (Amfotericină), antivirală sistemică (Acyclovir) și decontaminarea intestinală selectivă (Netilmycină), reducându-se rata complicațiilor. În cazul rejetului hepatic, dacă se constată o lipsă de răspuns la terapia clasică se poate recurge la anticorpi monoclonali sau policlonali și la noi imunosupresive (FK 506). Rata supraviețuirii la distanță este de 70% după un an și de 60% după 5 ani, în timp ce rata mortalității este de 20% în primele 3 luni după transplant și de 14% în
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
primitorului; în același mod se suturează atriul drept, aorta și artera pulmonară. Întreruperea by pass-ului cardiopulmonar necesită susținerea suportului cardiac inotropic și vasodilatator pentru câteva zile postoperator. Tratamentul imunosupresor asociază Ciclosporina cu Azatioprină și Prednison, iar mai nou și anticorpi monoclonali OKT3. Complicațiile postoperatorii cele mai frecvente sunt reacția de respingere acută (survenită în primele 3 luni la circa 70% dintre pacienți), infecțiile, mai rar instabilitate hemodinamică sau tabloul clinic al unei insuficiențe cardiace. Semnele de rejet acut sunt scăderea debitului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
cu o reabsorbție și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală se constată datorită prezenței în sânge a unor cantități mari de proteine anormale, ale căror dimensiuni, formă și sarcină electrică permit trecerea barierei glomerulare. Din această categorie fac parte imunoglobulinele monoclonale (lanțurile ușoare), mioglobina și hemoglobina liberă. Cantitatea de proteine de supraîncărcare variază de la urme până la proteinurie de rang nefrotic. • PU „tisulară” rezultă din procese inflamatorii sau neoplazice la nivelul tractului urinar. Acest tip de proteinurie rareori determină excreții urinare de peste
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
diverselor terapii în glomerulopatiile cronice, respectiv formularea unui prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare semnifică excreția unor proteine anormale, sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape în exclusivitate albumină, pe lângă alte câteva proteine cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare semnifică excreția unor proteine anormale, sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU glomerulară selectivă (conținând aproape în exclusivitate albumină, pe lângă alte câteva proteine cu greutate moleculară mică în cantități reduse, ca în cazul nefropatiei cu leziuni minime) și
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
și este direct proporțională cu cantitatea de Ig măsurată în ser (mg/dl). Această metodă ajută diagnosticul de nefropatie cu depozite mezangiale de IgA. Studiul imunoglobulinelor este indispensabil pentru diagnosticul disproteinemiilor și pentru caracterizarea în sânge și urină a proteinelor monoclonale, în particular a proteinelor BenceJones în urină. Complementul: activitatea complementului total este explorată prin metoda hemolitică, care utilizează calea clasică de activare. Rezultatele se exprimă prin unități hemolitice (UH50). Prin metoda turbidimetrică și ELISA se pot doza fracțiunile complementului: C1
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
în cursul reîncălzirii. Sângele va fi menținut la 37șC de la prelevare până la retracția cheagului. Ulterior, serul exprimat este incubat la +4șC și se va urmări apariția unui crioprecipitat în următoarele zile. Există trei categorii de imunoglobuline după natura constituenților: - crioglobuline monoclonale de tip I, sunt constituite dintr-o singură imunoglobulină monoclonală; - crioglobuline de tip II, asociază o imunoglobulină monoclonală și una policlonală; - criglobuline de tip III, asociază două imunoglobuline policlonale. Anticorpii antimembrană bazală glomerulară sunt prezenți în glomerulonefrita rapid progresivă asociată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prelevare până la retracția cheagului. Ulterior, serul exprimat este incubat la +4șC și se va urmări apariția unui crioprecipitat în următoarele zile. Există trei categorii de imunoglobuline după natura constituenților: - crioglobuline monoclonale de tip I, sunt constituite dintr-o singură imunoglobulină monoclonală; - crioglobuline de tip II, asociază o imunoglobulină monoclonală și una policlonală; - criglobuline de tip III, asociază două imunoglobuline policlonale. Anticorpii antimembrană bazală glomerulară sunt prezenți în glomerulonefrita rapid progresivă asociată sau nu cu manifestări pulmonare din boala Goodpasture. Anticorpii anticitoplasmatici
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
incubat la +4șC și se va urmări apariția unui crioprecipitat în următoarele zile. Există trei categorii de imunoglobuline după natura constituenților: - crioglobuline monoclonale de tip I, sunt constituite dintr-o singură imunoglobulină monoclonală; - crioglobuline de tip II, asociază o imunoglobulină monoclonală și una policlonală; - criglobuline de tip III, asociază două imunoglobuline policlonale. Anticorpii antimembrană bazală glomerulară sunt prezenți în glomerulonefrita rapid progresivă asociată sau nu cu manifestări pulmonare din boala Goodpasture. Anticorpii anticitoplasmatici din polinucleare neutrofile - ANCA - se dozează prin metoda
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
autosomal recesivă, Mutație a genei α-actininei-4: GSFS cu transmitere autosomal dominantă, Alte gene: CD2AP, TRPC6, WT1, GSFS asociată cu alte boli genetice (Charcot-Marie-Tooth). SecundarăInfecții: HIV, VHB, VHC, parvovirus B19, Toxice: heroină, litiu, pamidronat, analgezice, Neoplazii: limfoame, carcinoame, mielom, Gamapatii monoclonale de semnificație incertă (MGUS). GSFS cu hialinoză (HSF) asociată unei adaptări nefroniceReducție nefronicăCongenitală: agenezia renală unilaterală, hipoplazia renală segmentară, oligomeganefronia Dobândită Nefrectomie parțială pe rinichi unic Rinichi transplantat de la copil la adult Rinichiul controlateral unui rinichi cu stenoză
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a fost studiat pe loturi mici de pacienți, poate reduce proteinuria la aproape jumătate din cazuri. Spre deosebire de ciclosporină, nu este nefrotoxic, iar efectul mielodepresiv este mult mai redus decât pentru ciclofosfamidă. în schimb, poate produce tulburări digestive. Rituximab, un anticorp monoclonal anti-CD20, a fost recent testat pe câțiva pacienți cu GEM, obținându-se scăderea proteinuriei. O agravare bruscă a proteinuriei sau a funcției renale la un pacient cu GEM poate ridica suspiciunea unei complicații, precum: tromboză de venă renală, nefrită interstițială
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cazuri cu insuficiență renală mai severă. De asemenea, durata studiului a fost scurtă (6 luni). în plus, doza și durata optimă a terapiei cu MMF în NL nu sunt clare (probabil 2-3 g/zi, 6 luni). Rituximab este un anticorp monoclonal anti-CD20, capabil să prevină proliferarea limfocitelor B. Pare să fie foarte eficace, putând controla majoritatea manifestărilor LES. Deoarece încă nu a fost testat în studii comparative dublu-orb, nu se știe dacă poate fi utilizat izolat sau trebuie asociat cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
crioglobulinemie se referă la prezența în ser a unor imunoglobuline (Ig) izolate sau mixte, care au proprietatea de a precipita la temperaturi < 37°C, fiind solubile peste această temperatură. 7.2.4.1. Clasificare • Tipul I (10-15 %): Un singur component monoclonal, cel mai frecvent de tip IgM. Acest tip de crioglobulinemie este, de obicei, asimptomatic, dar se poate manifesta prin acrocianoză, sindrom Raynaud sau gangrene distale. • Tipul II (50-60 %): Mixt, reprezentat de un component monoclonal de tip IgM și un component
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Tipul I (10-15 %): Un singur component monoclonal, cel mai frecvent de tip IgM. Acest tip de crioglobulinemie este, de obicei, asimptomatic, dar se poate manifesta prin acrocianoză, sindrom Raynaud sau gangrene distale. • Tipul II (50-60 %): Mixt, reprezentat de un component monoclonal de tip IgM și un component policlonal IgG. Componentul IgM este un auto-Ac ce se comportă ca un factor reumatoid (FR), reacționând atât cu IgG intacte, cât și cu fragmente Fab și Fc ale acestora. Complexele imune IgM-IgG au o
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de înveliș E2 și receptorul CD81, prezent atât pe hepatocite, cât și pe limfocite. Interacțiunea dintre VHC și limfocite afectează funcția celulelor B și poate induce expansiunea policlonală a acestora, cu producție de IgM-FR policlonal (crioglobulinemie de tip III), apoi monoclonal (crioglobulinemie de tip II). Complexele imune IgM-IgG se leagă de celulele endoteliale prin intermediul receptorului pentru C1q. VHC poate iniția un proces de limfomageneză, dar o serie de factori suplimentari (genetici, imunologici, de mediu) sunt probabili necesari pentru definitivarea acestui proces
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
prin afectare extraganglionară frecventă, în special, hepatică și salivară. 7.2.4.5. Criterii de diagnostic • Criterii majore: - Serologic: crioglobulinemie mixtă ± C4 scăzut, - Anatomopatologic: vasculită leucocitoclazică, - Clinic: purpură; • Criterii minore: - Serologic: factor reumatoid, VHC+, VHB+, - Anatomopatologic: infiltrat cu limfocite B monoclonale în ficat sau/și în măduva osoasă. - Clinic: hepatită cronică, GN membrano-proliferativă, neuropatie periferică, ulcere cutanate. Diagnosticul de CM necesită 3 criterii majore sau criteriul major serologic + 2 criterii minore clinice + 2 criterii minore serologice sau/și anatomo-patologice. 7.2
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
pacienții cu manifestări severe de CM (nefropatie, ulcerații cutanate, neuropatie mixtă, vasculită sistemică - cu afectare cutanată generalizată și viscerală) se indică corticoizi în doze mari ± ciclofosfamidă. Plasmafereza poate fi, de asemenea, utilă, în special în nefropatia severă. Rituximab (un Ac monoclonal anti-CD20) reprezintă o alternativă promițătoare. în unele studii, a produs ameliorarea semnificativă a manifestărilor clinice (purpura, artralgiile, neuropatia periferică) și scăderea nivelulului crioglobulinelor la majoritatea pacienților, inclusiv la cei cu rezistență la IFN. De asemenea, s-a obținut remisiunea limfoamelor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]