2,922 matches
-
a creat ceea ce, în filosofia teatrului modern, se numește „drama absolutului”. Cu o precauție asemănătoare se poate vorbi în legătură cu piesele lui M. și de o anume influență a teatrului epic al lui Bertolt Brecht. Există, de pildă, în Politica, ample monologuri care cu greu pot fi considerate scenice. SCRIERI: Elevii utemiști în lupta pentru însușirea culturii și științei, București, 1951; Nepotrivire (în colaborare cu Silvia Andreescu), București, 1956; Vecinii (în colaborare cu Silvia Andreescu), București, 1962; Unde-s marile iubiri? Cine
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
și confuză respingere a unui misticism silvestru-vegetal în favoarea cetății „cu faguri de neon,/ Și clinchet flăcărat în piepturi de beton”. Aici teza ar fi elementară dacă execuția versificatorie nu ar fi prolixă și obscură - paradoxal, defectul devenind în context calitate. Monologul Mithridate, scris către apusul vieții, poate fi citit ca o confesiune în care M. poetizează în jurul propriei ratări: „Otravă simt pe-ntregul cer al gurii,/ Mi-i limba străpezită de veșnic ulcerat/ Și scrijelat încet de unghia torturii/ Mă sting
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
Întâmplările acestei vieți...”, TR, 1982, 6; George Șerban, „Caii sălbatici”, O, 1982, 26; Vlad, Lectura rom. , 187-192; Moraru, Textul, 194-196; Iorgulescu, Prezent, 238-241; Petru Poantă, „Pe cont propriu”, TR, 1987, 5; Adrian Marino, Jurnal provincial, TR, 1987, 18; Ioan Holban, Monologul izbăvitor, CRC, 1987, 20; Emil Iordache, „Pe cont propriu”, ATN, 1987, 5; Nicolae Prelipceanu, Calea literară, VR, 1987, 6; Silvia Urdea, Impresionalitatea jurnalului, VTRA, 1987, 7; Nicolae Băciuț, [Dialog cu Radu Mareș], VTRA, 1988, 4; Cosma, Romanul,I, 267-271; Dicț
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
bibliografice: Grigurcu, Existența, 516-521; Simion, Scriitori, IV, 508-513; Regman, Nu numai, 262-265; Ioan Milea, Cuvinte în libertate, APF, 1990, 5-7; Coșovei, Pornind, 115-122; Nicolae Manolescu, Coșmarele lui Pierrot, RL, 1990, 46; Diana Adamek, La marginea spectrului, TR, 1990, 49; Steinhardt, Monologul, 145-149; Ioan Holban, Zile de viol și râs, CRC, 1991, 4; Bucur Demetrian, Zgomotul și furia, R, 1991, 3; Ovidiu Verdeș, Descoperirea unui topos: nebunia, VR, 1991, 6; Cornel Regman, „Înnebunesc și-mi pare rău”, JL, 1991, 9-12; Sebastian-Vlad Popa
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
Scriitori, 71-73; Zaciu, Lancea, 84-88; Sângeorzan, Conversații, 106-108; Cândroveanu, Printre poeți, 135-141; Steinhardt, Critică, 106-108; Tașcu, Poezia, 141-147; Braga, Sensul, 151-155; Grigurcu, Existența, 372-376; Simion, Scriitori, IV, 384-393; Regman, Nu numai, 271-274; Emil Manu, Eonul orbitelor, VR, 1990, 10; Steinhardt, Monologul, 100-103; Paul Grigore, Rune rubedo, APF, 1994, 3-4; Poantă, Scriitori, 53-55; Negoițescu, Scriitori contemporani, 216-220; Pop, Pagini, 175-183; Poantă, Dicț. poeți, 104-106; Dicț. scriit. rom., II, 576-577; Milea, Sub semnul, 92-97; Dicț. analitic, III, 428-429; Popa, Ist. lit., II, 578-579
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
lui Ion Vatamanu este energic, impetuos, autorul parcă s-ar teme că cineva i-ar putea închide gura și n-o să poată spune tot ce-l doare de la 1812 încoace. ION CIOCANU SCRIERI: Primii fulgi, pref. Nicolai Costenco, Chișinău, 1962; Monologuri, Chișinău, 1964; Aventurile lui Atomică, Chișinău, 1966; La mijlocul ierbii, pref. George Meniuc, Chișinău, 1967; Liniștea cuvintelor, Chișinău, 1971; Ora păsării, Chișinău, 1974; De ziua frunzei, pref. Grigore Vieru, Chișinău, 1977; Teiul, Chișinău, 1980; Viața cuvântului, pref. Pavel Boțu, Chișinău, 1980
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
Umbra lui Homer, Chișinău, 1972; Poezia negrilor americani, Chișinău, 1973; Ianis Rainis, Adie vânt, Chișinău, 1975; Poezie americană, îngr. și pref. trad., Chișinău, 1977; Imant Ziedonis, Basme în culori, Chișinău, 1982 (în colaborare cu Elena Curicheru-Vatamanu). Repere bibliografice: Vitalie Manolescu-Tulnic, Monolog la o afirmare poetică, „Nistru”, 1965, 4; Aurel Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil literar, „Cultura”, 1965, 19 iunie; Ion Ciocanu, Transfigurare, „Moldova socialistă”, 1965, 11 august; Gheorghe Chira, Călătoria lui Atomică, „Cultura”, 1966, 26 martie; Ion Ciocanu, Ion Vatamanu. Profil liric
Intreaga poezie a lui este o înlănţuire de idei fanteziste. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287568_a_288897]
-
în primele sale cărți, Templu sub apă (1967) și Moartea lui Socrate (1969), I. își lăsa versurile în voia patosului, ele alunecând nu o dată într-un imagism retoric și nebulos, ulterior acest lucru se întâmplă mult mai rar. Începând cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
acasă”, într-o disperată încercare de a recupera trecutul familial și adevărul obârșiilor, recomandă în I. un prozator ce tinde să atingă, fie și numai episodic, nivelul propriei poezii. SCRIERI: Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, București, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979; Tabloul singuraticului, postfață Dana Dumitriu, București, 1979; Pavilionul, București, 1981; Studiul de noapte, București
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Templu sub apă”, IL, 1967, 12; Valeriu Cristea, „Templu sub apă”, AFT, 1968, 26; Dan Laurențiu, „Moartea lui Socrate”, LCF, 1969, 15; M. Vernescu, „Moartea lui Socrate”, ARG, 1969, 16; Gheorghe Grigurcu, „Moartea lui Socrate”, F, 1969, 9; Cornel Ungureanu, „Monologul alb”, O, 1973, 15; Alex. Ștefănescu, „Monologul alb”, TMS, 1973, 9; Lucian Raicu, „Cartea de nisip”, RL, 1973, 48; Mircea Iorgulescu, „Cartea de nisip”, LCF, 1974, 1; Dorin Tudoran, „Viața după o zi”, LCF, 1976, 4; Daniel Dimitriu, „Viața după
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
Cristea, „Templu sub apă”, AFT, 1968, 26; Dan Laurențiu, „Moartea lui Socrate”, LCF, 1969, 15; M. Vernescu, „Moartea lui Socrate”, ARG, 1969, 16; Gheorghe Grigurcu, „Moartea lui Socrate”, F, 1969, 9; Cornel Ungureanu, „Monologul alb”, O, 1973, 15; Alex. Ștefănescu, „Monologul alb”, TMS, 1973, 9; Lucian Raicu, „Cartea de nisip”, RL, 1973, 48; Mircea Iorgulescu, „Cartea de nisip”, LCF, 1974, 1; Dorin Tudoran, „Viața după o zi”, LCF, 1976, 4; Daniel Dimitriu, „Viața după o zi”, CL, 1976, 3; Mircea Tomuș
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
adesea accidentată a autorului lui Danton. Sunt evocate debutul (luminat prin informații prețioase), anii războiului, activitatea de director de gazete, se urmărește cronologic devenirea operei lui Camil Petrescu, până la ultimele scrieri. Vorbele de duh, discuțiile celor doi prieteni, în realitate monologuri ale scriitorului evocat, înțesate de exprimări memorabile și pline de miez, sunt, de asemenea, înregistrate cu scrupulozitate și devotament. Nu este de mirare dacă unul dintre criticii de renume, care au primit favorabil cartea la data apariției, a caracterizat-o
IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287595_a_288924]
-
volumul de nuvele Râsul și plânsul vinului (1965), după care urmează Dincolo de ploaie (1970) și Trei proze (1971) ș.a. Proza lui I. este semnificativă prin receptivitatea ei la varii experimente, la asimilarea strategiilor narative moderne, utilizând fluxul de conștiință și monologul interior, memoria involuntară, dialogul hemingwayan, sugestia simbolică. În contextul tendințelor generale specifice prozei anilor ’60-’80, scriitorul încearcă să autohtonizeze neorealismul italian. Elementul neorealist este revelator la nivelul expresiei, ca viziune, personaj, intrigă și construcție. Se mizează pe singularitatea situației
IOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287616_a_288945]
-
fabulosul apotropaic al poveștilor și dimensiunile neliniștitoare ale istoriei concrete. Îndrăgostită de mentorul ei din facultate, condamnat pe nedrept la închisoare în epoca tulbure a anilor ’50, Constantina reface în conversațiile cu fiul acestuia, Filip, ca și în pasionantele sale monologuri interioare, spiritul unei iubiri a cărei puritate își are rădăcinile în dorința impetuoasă de adevăr. Spirit justițiar, pentru ea actul de reabilitare a numelui profesorului este singurul lucru normal într-o lume deformată de frică și lașitate. Adevărata măsură a
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
mese. Prózai írások [Scrieri în proză], București, 1963, Versek [Versuri], București, 1964; Mihai Beniuc, A vén Vezuv szive [Inima bătrânului Vezuviu], București, 1964; Mihai Eminescu, Költeményei [Poezii], București, 1966, Válogatott művei [Opere alese], Budapesta, 1967; Al.A. Philippide, Monológ Babilonban [Monolog în Babilon], București, 1968 (în colaborare); Camil Petrescu, Velencei történet [Act venețian], București, 1969; Csillagok osztályosa [Printre stele], București, 1973; Francisc Păcurariu, Labirintus [Labirintul], Cluj-Napoca, 1978; Al. Kirițescu, Szarkafészek [Gaițele], București, 1985. Repere bibliografice: i.b., Atelierul traducătorilor în „Igaz
JÁNOSHÁZY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287665_a_288994]
-
a artistului nebun; nebunia este aici mimată, lucidă, ironică, autoironică și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
pseudo-poezie” în care, cu ironie fină, I. parodiază de fapt formele fără fond din poezie („era atât de foarte bine / când pe faleză ne plimbam / aveai o rochie cu buline / și-un cocker negru dolofan”) și o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de tramvai, Conversația), care vădește o influență joyceană, prezentă sporadic și în câteva poezii anterioare („nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina și accentua în primul roman al
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
sufletești cu un tânăr, cartea poate fi citită și ca o parabolă a scriitorului ce încearcă să țină trează atenția publicului său. În prelungirea acelorași tendințe, romanul Lebăda cu două intrări (2003) se dispensează de un al doilea personaj, extinde monologul de sorginte woolfiană și joyceană, într-un text fără nici un semn de punctuație, ceea ce trimite în cele din urmă tot la fibra inalienabilă a poetei. SCRIERI: Vina nu e a mea, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1968; Captivitatea cercului, București
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
conjugal, și o complică printr-un număr rezonabil de întâmplări și personaje” (Eugen Simion). Trama, constituită de cvasidestrămarea, urmată de reconstituirea căsniciei arhitectului Filip Halunga, care face la maturitate o pasiune pentru o tânără, e „livrată” cititorului sub forma unor monologuri ale personajelor. Cartea abundă în situații eteroclite, în conflicte secundare, dar efectul global e plauzibil. Cel mai reușit roman al lui I. e însă Orbita planetei EPS (1984), al cărui titlu, parcă de scriere SF, „ascunde” biografia unui personaj din
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
stare de grație, București, 2001; Desaga jucătorului de scrabble, postfață Dan Grigorescu, București, 2002. Traduceri: San Antonio, O cruntă spargere de nuntă, București , 1994. Repere bibliografice: Doina Uricariu, „Alt container pentru Osaka”, RL, 1975, 12; Dumitru Micu, Roman în cinci monoloage, CNT, 1977, 50; Eugen Simion, Debuturi în roman (IV). Tema morală, LCF, 1977, 52; Valentin Tașcu, „Plexul solar”, F, 1978, 3; Dana Dumitriu, Un poet prozator, RL, 1978, 15; Vladimir Simon, Elogiul rațiunii, RL, 1982, 31; Gheorghe Grigurcu, „Amatorul de
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
fără o minimă moralitate, îndepărtându-și pseudomachiavelic adversarii. Romanul de debut, trilogia Cordovanii, dezvoltând nuvela cu același titlu apărută în 1954 în „Tânărul scriitor”, mizează pe o formulă narativă nepotrivită, din care derivă și lipsa lui de autenticitate: trilogia este monologul personajului principal, Lae Cordovan, care își rememorează o parte a vieții, începând cu întoarcerea din război și terminând cu înscrierea, după o lungă ezitare, în gospodăria agricolă colectivă. Situându-se în linia realismului tradițional, romanul își ia ca model creațiile
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
de întâmplări visate ori imaginate într-o stare de euforie sau halucinație. Tehnica folosită este pe măsura complexității subiectului: relatarea, realizată fie la persoana întâi de un narator participant direct la evenimente, fie la persoana a treia, se întrețese cu monologul interior, monolog ce tinde către subtilitatea joyceană a tehnicii fluxului conștiinței. Interesul pentru universurile imaginare, desfășurate în paralel cu realitatea concretă și de cele mai multe ori în pofida ei, își găsește cea mai bună ilustrare în romanul Moartea lui Orfeu (1970). Lunga
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
visate ori imaginate într-o stare de euforie sau halucinație. Tehnica folosită este pe măsura complexității subiectului: relatarea, realizată fie la persoana întâi de un narator participant direct la evenimente, fie la persoana a treia, se întrețese cu monologul interior, monolog ce tinde către subtilitatea joyceană a tehnicii fluxului conștiinței. Interesul pentru universurile imaginare, desfășurate în paralel cu realitatea concretă și de cele mai multe ori în pofida ei, își găsește cea mai bună ilustrare în romanul Moartea lui Orfeu (1970). Lunga noapte de
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
12; Octavian Șuluțiu, Cuvinte despre o traducere, UVR, 1942, 44; Ion Biberi, Mărturia unei vieți triumfătoare, AST, 1969, 10; Constantin Cubleșan, „Cartea pierdută”, TR, 1973, 43; Titel, Pasiunea, 112-114; M. N. Rusu, Dicționarul scriitorilor brașoveni, AST, 1982, 1; Ion Vlasiu, Monolog asimetric, București, 1988, 105-106; Z. Ornea, O prietenie amoroasă, RL, 1995, 46; Gheorghe Grigurcu, Poetul și Muza, RL, 1996, 34; [Scrisori de la Șerban Cioculescu], ALA, 2003, 657. S.C.
GHERGHINESCU-VANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287248_a_288577]
-
În sensul cel mai propriu al cuvântului. Mai precis, câtă vreme mă situez În limbaj, tot ceea ce produc este din start Îndreptat către un Altul, așteptând din partea acestuia un răspuns. Împărat al imaginației productive, artistul rostește, În sensul puternic, un monolog; el nu are de dat socoteală despre nimic și nimănui - În orice caz, nu realității și nu celor care măsoară totul după ea; un solipsism originar guvernează relația Între un ego (solus ipse), actul său și lumea desfășurată de acest
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]