5,311 matches
-
facem? Ne-a bătut Dumnezeu, că prea s-au înrăit oamenii! Sigur că era un adevăr, dar atitudinea de resemnare a fost extrem de dăunătoare. Când mai ieșea câte un specialist cu atenționări și propunea măsuri ample pentru combaterea efectelor înfiorătorului monstru natural, invariabil, toți ridicau din umeri, cu zâmbete ironice: de unde bani? Și când dezastrele erau evidente, ca niște eroi, politicienii încălțau cizmele de cauciuc și luau măsuri „ferme” de reparat daunele. Bineînțeles, cu niște costuri uriașe. Dar oamenii aplaudau, pentru că
SECETĂ ŞI INUNDAŢII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383048_a_384377]
-
murise și speranța. A acceptat relația cu Buhăianu ca pe o pilulă amară. Poate că are un suflet frumos, dacă fizic...În definitiv, era, acolo, un bărbat și acesta. Dar s-a înșelat, că „bărbatul” acesta s-a dovedit un monstru: meschin, egoist, gelos, adică terorist, brutal și ticălos. A inventat aiureala cu sirenele obligând bietele fete să se prostituieze cu partenerii săi de afaceri și cu clienți bogați. În prealabil, le-a avut pe toate trei și, culmea cinismului, le-
TRANDAFIRUL SIRENEI- 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383057_a_384386]
-
ele. Oof! Când am ieșit din biroul directorului, parcă-mi căzuse un sloi de gheață pe șira spinării. Ce-mi închipuisem? Doar observasem și eu cum proceda tovul în toți acei ani. Devenisem o „alinare” pentru toate femeile părăsite de...,,monstrul ăsta”. Eu nu le-am reproșam nimic celor căzute-n dizgrație, de care-și băteau joc alte „foste”, bucuroase că i-a murit și alteia „capra” plăcerilor. M-am resemnat și eu, dar nu m-am plâns la nicio „fostă
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
o hotărâre. Nu mai putea suporta bătăile, înțelese că viața ei nu era închisă, mai era ceva, se simțea vinovată. Acea dimineață când l-a întâlnit pe Eugen, i-a schimbat radical viața , a determinat-o să lupte, să înfrunte monstrul, să se scuture de teroarea lui, să-și caute libertatea, viața pe care o pierduse cu aproape doi ani în urmă, când bărbatul iubit se transformase în fiară. Acum era liberă, va știi, ce să facă cu propria libertate? Va
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
spiritele rele nu vor putea să intre în corpul tău. În ziua de 31 octombrie sau în preajma ei, adesea în vinerea și sâmbătă dinainte de Halloween, se țin adesea petreceri cu costume. Costumele de Halloween sunt tradițional modelate după figurile supranaturale, monștri, schelete, fantome, vrăjitoare și diavoli. De-a lungul timpului, printre costumele folosite apăreau și cele ale unor personaje fictive, celebrități la ordinea zilei și arhietipuri generice, cum ar fi prințesele sau luptătorii ninja. Google celebrează pe 31 octombrie sărbătoarea de
HALLOWEEN 2014. TRADIŢII ŞI SUPERSTIŢII de Halloween. CE NU TREBUIE SĂ FACI [Corola-blog/BlogPost/92399_a_93691]
-
Național și a cântat pe scena Operei Naționale, Irina Duță revine într-un spectacol semnat de Carmen Lidia Vidu: „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase”. „Un spectacol creat din documente cu finețe alese. Maria Tănase e chiar un monstru!, în sensul mitologic, fantastic al cuvântului: o ființă fantastică, parte om, parte animal, colosal.” - Irina Duță, pianista. ( M.C.D. )
Spectacol-tribut Maria Tănase la Godot [Corola-blog/BlogPost/92807_a_94099]
-
în carantină și-i dezinfectau. Pentru ea, care era buba pământului. Pentru ei, care erau puroiul lumii, ciuma istoriei, cangrena națiunii. Vor veni alt și alt 7 ianuarie și nu va mai fi ziua fiicei denaturate și mamei născătoare de monștri, savantei de doi bani și țaței politice, ci pur și simplu cum a fost de secole și cum va fi cât va dura țara. Sfântu’ Ion. Iar după acea următoare sărbătoare a nației din călindar nu va mai fi 26
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
într-o singură economie, cea a colectării impozitelor. Că suntem campioni la taxe nu ne mai miră, ideea e când se va sfârști acest capitol, desprins parcă dintr-un manual de istorie. Imbecilitatea societății de consum au dar naștere acestor monștri, care, mâine, poimâine vor avea tupeul să se numească, dacă nu scriitori, cu voia domniilor voastre, autori de carte. Nu peste mult timp, așa cum în manualul de istorie a apărut numele Andreei Esca, o nimeni, dar din toate punctele de vedere
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93325_a_94617]
-
om pe care l-au prins în gară. Acesta este rasism extremist de cea mai joasă speță. Cauza lor, dacă există una, nu va avea niciodată simpatie în urma acestui atac terorist. Norocul populației din rândul căreia s-au născut asemenea monștri neumani, este că nu trăiește pe vremea lui Stalin (cel care i-a simpatizat pe uyguri) dar care i-ar fi nimicit fără milă, cu milioanele (să ne amintim de tragedia ucrainenilor), dacă ar fi îndrăznit să i se împotrivească
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93441_a_94733]
-
cunoșteau de ani de zile să ajungă dușmani? Cum e posibil să ajungi dușman cu cineva? Cum e posibil să ajungi la crimă, fără să te mai intereseze de celălalt? Dar lucrurile acestea se întâmplă și ăia nu sunt niște monștrii. Oricine poate să ajungă să facă lucruri abominabile, din păcate. După atâtea repetiții și după ce v-ați descoperit rolul până în detaliu, când plecați acasă de la teatru, care este sentimentul care vă urmărește măcar acele zece minute despre care îmi povesteați
„NO MAN’S LAND” – TNB / MIHAI CĂLIN: „PERSONAJUL SUNT EU, ÎNTR-O SITUAȚIE IMAGINARĂ” [Corola-blog/BlogPost/93412_a_94704]
-
Ne-au scos faliile! ...he! he! ...dar nu ne-au cerut voie! Atenție, asta-i o mare problemă! Au dispărut niște falii. Nu este cumva o faptă penală? Credeți că vom avea bani vreodată să ne judecăm cu un asemenea monstru? Am înțeles că mai au doar vreo 63 de milioane în cont... Banii ăia sunt doar la vedere. Ați văzut care este acționariatul lor? Au acum niște probleme, dar banii nu stau la vedere. Mai citesc și eu presa și
“Există toate premisele producerii unui dezastru la Roşia Montană!” [Corola-blog/BlogPost/93433_a_94725]
-
groază. Nici nu începeau bine povestea, că se întorceau spre catedră: - Te-ai speriat, coană preoteasă, te-ai speriat? - Nu m-am speriat, mă! Râdea coana preoteasă. Atunci se necăjea micul povestitor și aducea în scenariu tot felul de vârcolaci, monștri, își îngroșa vocea cu fel de fel de onomatopee, adică șuierături de balauri, urlete de vârcolaci, lupi, “mari cât casa”, cucuvele, “mari cât curcanii”, care țipau uite-așa... Râdeau coana preoteasă și copiii din clasă cu lacrimi. Pleoștit, bietul povestitor
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
zile, călare pe capră, câte capete de zmei și balauri n-am retezat! Ca în icoana cu Sfântul Gheorghe din biserică. Am zburat prin toate coclaurile basmelor și ce prăpăd mai făceam... De se împuținaseră poveștile cu zmei, balauri și monștri. Nu aveau scăpare, măcar că încercau unii să alerge sau să se ascundă. Capra de sub mine zbura ca gândul și nenorociții nu aveau nici o scăpare. Ce mai, făcusem curățenie generală! Și acum? De cine să-mi fie frică? Cu această stare
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așa mi se părea) cu cojocul întors, cu gulerul ridicat și căciula trasă peste ochi. Stătea ca o sperietoare, cu mâinile vârâte în cojoc. Mi-am zis că, dacă am omorât eu atâția zmei și balauri, n-o să omor și monstrul acesta? Am ridicat bățul cu amândouă mâinile și am grăbit pasul spre ea, icnind. Fatală mișcare. Namila s-a năpustit asupra mea și mi-a dat o labă în căciulă de mi-a tuflit-o până la gură. Încă o labă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru că abia revenise la suprafața unei mări populate cu monștri. Dar flacăra din tâmple dispăruse. Un extraordinar sentiment de bunăstare Îi răzbătea prin toate fibrele și orice atom de durere se risipise. Odată cu bunăstarea trupului, vioiciunea și virtuțile minții Își recăpătaseră vigoarea. Faptele petrecute peste noapte Îi erau cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își curmă cântarea brusc, după o ultimă notă prelungită până la chin. Apoi se ridică Încetișor, fixându-l Încă o dată, pentru o clipă, pe poet, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acolo semnul, anunțând venirea lui Hristos. Există o constelație din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
veșmântul straniu pe care prietenul său Îl purta, asemănător cu uniforma vreunei confrerii. Pe piept avea brodat un scut, unde cinci culori se succedau În benzi verticale. Probabil că Guido Îi observase privirea, pentru că arătă spre propria inimă. — Există cinci monștri pe drumul tău, Îi zise. Apoi schiță un pentagon În văzduh. Degetul său lăsa o dâră de sânge ca aceea de pe pieptul lui Ambrogio. — Ce vrei să-mi spui? Întrebă Dante neliniștit, În timp ce urma din aer se risipea Încetul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
punctul acela, cu aurul și cu splendorile sale? Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ivise o stea cu coadă, ce abia mai târziu va primi numele de cometa Halley. La curtea jitnicerului Haralambie singura vacă rămasă dintr-o înfloritoare cireadă născu vlăguită un vițel cu două capete, prilej deopotrivă de spaimă și bucurie, căci monstrul fu tăiat, având loc un ultim chef. Birurile creșteau: pe lângă fumărit, văcărit, albinărit, fu născocit doinitul, un bir nou pus pe capul acelora care, ca să-și mai astâmpere amarul, făceau și cântau doine de jale, de haiducie, de înstrăinare. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ambalajul în vechea cutie de carton pe jumătate plină și rămase tăcut, uitându-se cum unul din zgomotoasele și impresionantele Antonov ateriza și se îndrepta foarte încet spre locul unde aștepta un șir lung de mașini. Când, în sfârșit, uriașul monstru rămase pe loc cu motoarele oprite, întrebă coborând vocea în mod instinctiv, deși nu era nimeni în apropiere care să-i poată auzi. — Cred că ar trebui să pleci de aici cât mai repede. Unde-ți sunt lucrurile? — În cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid deci, amalgam imperfect de intuiție și rațiune, om deci, trăiesc marea bucurie cînd intuiția și rațiunea conlucrînd creează un tablou, Îmi materializează visul. Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime. CÎtă impulsivitate. Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-aș spune eu ce al rațiunii - gaura neagră bosule, gaura neagră. — Da noi ce batem, ursule?... De ce n-ai țigări, iepurașule? Jap. De ce ai țigări iepurașule? Jap. Sur le pont d’Avignpn on y danse, on y danse — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
liniștește gîndul că l-a trimis pe Radu În raza de lumină de unde a plecat. — Nu Înțeleg. Despre ce vorbești? Mi-a spus Suzi că În noaptea aceea la mare Anna a fost cu Radu pe plajă după un chef monstru și el a făcut stop cardiac În urma unui efort erotic. — Nu se poate. Și ea? — Îți dai seama că a fugit Îngrozită. I-a mărturisit totul lui Suzi acum cîteva luni, băuse mult. Nu cred o iotă. Asta face parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]