2,076 matches
-
face cu o lume veselă: o ceată de răufăcători e mult mai serioasă și mai tăcută; nu rîde și nu chiuiește așa cu chef pe la miezul nopții. Și d. Stavrache a ghicit bine." Revenind la sintagma, devenită celebră, a "simțului monstruos", înțelegem că împrejurarea care opune pe spectator actorilor comediei zgomotoase "de afară" măsoară, de cele mai multe ori, sensibilitatea accentuată a celui dintîi. O iritabilitate care schimbă proporțiile, deformînd înțelesul. În pragul "fandacsiei", Efimița și consortul ei construiesc disproporționat semnificația petrecerii de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a filigranului. SCENE ALE MEMORIEI. LA ANTON HOLBAN În crearea unei strategii romanești de anvergură, cel mai important loc pare să-l ocupe "condiția" lumii inventate. Marcel Proust a ales să reprezinte un univers evanescent, dar ascultînd de o întocmire monstruoasă în ramificațiile ei de mondenitate, univers în același timp curgător sub aripa timpului și stătător sub privirea halucinant trează, eterniza(n)tă, a analistului. A privi nestingherit lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
istoriei universale și naționale. În Scrisoarea III, "omul politic, patriotul dispare într-o lume meschină", mediocră. Prin antiteză, poetul aduce față-n față trecutul reprezentat de Mircea cel Bătrân și prezentul judecat de "istoria eroică"; o istorie ideală și alta monstruoasă. Partea întâi este dominant epică și cu unele momente dramatice, partea a doua este lirică, satirică, pamfletară. Istoria ideală dezvăluie visul lui Osman, încercând să explice întemeierea Imperiului Otoman. Acest vis cuprinde o poveste de dragoste fantastică dintre un pământean
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
anii care urmează sunt cei ai divanurilor ad-hoc, ai înscăunării lui Cuza, ai înfăptuirii unor reforme indispensabile, ca aceea a secularizării averilor mănăstirești, răstimpul e plin totuși de acțiunile obscure ale forțelor reacționare care se vor strânge în 1864 în „monstruoasa coaliție“ și îl vor sili pe Cuza să abdice, în urma faimosului complot din 11 februarie. Aducerea domnului străin, atât de dorită de clasele dominante, nu înseamnă decât cimentarea acestor forțe, consfințirea unei epoci de stabilizare a reacțiunii. Tânărul stat român
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică ideea de republică, ci degenerarea principiilor pașoptiste în epoca dominației monstruoasei coaliții. Caragiale evidențiază contrastul între ceea ce sunt exponenții epocii sale și ceea ce pretind că sunt. De aici se naște ridicolul cu care i-a imortalizat marele scriitor. Comicitatea eroilor caragialieni nu anulează ființa lor, fiindcă ei fac parte dintr-o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în împrejurări tipice, că în această piesă demască nu numai exponenții burghezo-moșierimii, ci și toată clientela ei politică. Alexandrescu îl critică pe G. Ibrăileanu care afirmă că satira se îndreaptă numai spre liberali, când de fapt ea este îndreptată spre monstruoasa coaliție burghezo-moșierească. Criticul încheie sublinind faptul că O scrisoare pierdută este un prețios aport în tezaurul cultural al poporului nostru, care trebuie pus în adevărata lumină, prin arta interpretativă a scenei. 5.7. BARANGA, AUREL: „Secretul supraviețuirii (Actualitatea operei lui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
la care plăcerea să fie atât de vădită și de neprogramată. A fost cel mai temeinic fapt cultural ieșit din prietenie și joc. Citind amintirile lui Iacob Negruzzi, îți dai seama că nu zadarnic se temeau comuniștii de un model „monstruos“ ca Junimea. În primul rând, compoziția ei are toate elementele esențiale ale unui grup normal. Din ea fac parte oameni foarte diferiți în toate privințele, inegali și ca talent, și ca studii, și ca avere, și ca fire. Nimeni nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
șansă de redresare. A elimina de pe scenă un tiran, împreună cu garda lui de pretorieni abuzivi și sângeroși nu e destul. Sistemul însuși trebuie supus unei riguroase analize, fiindcă tirania de până ieri n-a fost opera unor extratereștri, ci o monstruoasă excrescență a sistemului. În numele celor care au murit înfruntând tirania și vizând o altă rânduială în societatea noastră, tinerii au nevoie acum de garanții instituționale contra voluntarismului, a utopiei totalitare. Dialog poate fi, alături de alte forme de expresie civică, un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
contestat vehement vechiul regim, însă curând după aceea s-a ajuns la estimări mult mai senine și mai adevărate. Atitudinea privitoare la fanariotism e cu deosebire semnificativă sub acest unghi. Bălcescu n-a văzut în el decât "o mare și monstruoasă clădire de tiranii". La distanță de câteva decenii, A.D. Xenopol avea să nuanțeze oarecum imaginea, pentru ca, în generația următoare, N. Iorga să ajungă a o reabilita în bună măsură. Interesat de continuități și permanențe mai mult decât de aparentele rupturi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
oarecum lumea. Se părea însă că odată cu lichidarea vârfului dictaturii, simbolizând ce era mai aberant în vechiul regim, viața îți va relua cursul, purificată, ca după un ritual expiator. Numai că acel vârf era doar o protuberanță a unui sistem monstruos, ale cărui structuri s-au vădit redutabile. Seismul din decembrie le-a clătinat, fără să le poată dizloca. S-a observat de aceea cum, deghizate la nevoie, ele și-au regăsit vechile reflexe în slujba puterii, tinzând spre o evidentă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
găsit umbră. Toate, peisaje citadine oferind variante ale unui scenariu spațial prin care autorul-regizor intenționează să restituie viziunea unei lumi fizice în prăbușire, care să anticipeze, prin dublare, decăderea lumii psihice. Cezar Petrescu vede, si aici7, orașul că un hibrid monstruos, ca un spațiu al destrămării și al solitudinii generalizate, expuse fără mască: "... o vară întreaga în infernul de aici... Tot timpul durase o secetă încropita, o arșiță uscată care dogorea din ziduri, încingea tablă acoperișurilor, stăruia până spre miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Cincisprezece zile de liniște, la aer după o vară întreaga în infernul de-aici are să-ți facă mai bine decât toate calmantele"), protagonistul își dă foarte repede seama de ineficientă acesteia: la țară, pe moșia acestuia, departe de forfota orașului monstruos, care înghite lacom viața locuitorilor "vulnerabili", certitudinea propriei căderi e încă și mai vie. Mai mult, obsesia onirica se rezolvă, nefericit, în senzațional, adâncind neliniștea premonitorie a jucătorului avid de succes, favorizându-i deplină alunecare într-un spațiu halucinant, al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sus, în 1969, pe 21 iulie, Neil Amstrong și Edwin Aldrin aselenizează. Dar, în afară evenimentelor astronautice amintite mai sus, să reținem că cele două puteri adverse din războiul rece cuceriseră spațiul. Prin urmare, imaginația putea crea și un scenariu monstruos al urmărilor cuceririi spațiului. Să nu uităm că pe primul satelit artificial al Pământului, Sputnik, rușii scriseseră, spre indignarea americanilor, MADE ÎN URSS, iar, la puțină vreme după lansarea în spațiu a Laikăi, operațiune comună sovieto-americană, presedintele Eisenhower a criticat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
așa cum spune Claudio Magris, în Sábato se unesc două adevăruri. Două adevăruri necesare pe care le exprimă scriitorul; care se întrepătrund, se alimentează unul pe altul, isi servesc de alibi unul altuia, adevărul diurn și cel nocturn: "Lumea diurnă și monstruoasa lume a tenebrelor sale, așa cum spune el însuși în paginile sale"23. Oricare ar fi schimbarea reflectată de scriitorii actuali hispano-americani, definitorie este finalitatea ultima a acesteia și, totodată, condiția să sine qua non: sporirea umanității din om. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu numai cu capul, ci cu tot corpul, a scris "cu sânge", a pictat cu sânge, pânzele sale fiind expresia acelorași coșmaruri și neliniști specifice ființei umane, plecând întotdeauna, cu bucurie, de la ceva frumos, ca să ajungă în final la "ceva monstruos sau cel puțin nocturn", personajele și tablourile sale izvorăsc direct din adâncul inimii sale, din frământările și tensiunile sale. A scrie înseamnă pentru Sábato a coborî în ego-ul profund, cu abisurile sale, explorare în care descoperă că intimitatea omului nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
numai așa pot să intru în realitatea celorlalți"66. În plan universal, triunghiul poate fi format din autori existențialiști și ai filosofiei absurdului direct indicați de Sábato însuși: Dostoievski, Kafka, Sartre, Camus. Cu Kafka are în comun coșmarul și metamorfozarea monstruoasa, dar Sábato trece dincolo de scriitorul din Praga, ducând oroarea până la o viziune generală, apocaliptica, buclă absurdului fiind compensata de buclă speranței, inexistentă la Kafka. Angela B. Dellepiane, unul din exegeții sabatieni, spune: "Similitudinea cu Kafka este evidentă. Că și protagonistul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și ghinionistul dobitoc mai este oare capabil să sufere măcar? Și chiar de-ar suferi puțin, cum ar putea să-l miște pe însuși regele creației, din vârful piramidei sale? Naturaliștii secolului al XXI-lea i-au dat o lovitură monstruoasă omului piramidal, decretând că arborele vieții, în al cărui vârf a strălucit atâta timp steaua omenirii, este o idee bună de aruncat la haine vechi. Acest arbore este, în realitate, un tufiș. Un tufiș masiv, rotund, un fel de nebuloasă
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
prea adevărat ca să fie urât. E mistrețul în toată splendoarea sa. Frumos ca un mistreț. Recent, un vânător din Comminges a vrut să-și trăiască pasiunea și în România, în partide de vânătoare în care, se găsesc, pare-se, animale monstruoase. Când s-a întors, o prietenă l-a întrebat dacă a fost o vânătoare reușită și dacă a ucis ceva. "Nimic, spuse el. N-am putut trage. Îi vedeam prea frumoși..." Avea să mă mai adulmece mult ? Cât mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
modul ciudat în care strămoșul nostru a scurtat lungul și laboriosul drum pe care omul a trebuit să îl parcurgă pentru a inventa scrierea. De-a lungul perioadelor de mare penurie ce au durat preț de câteva secole, dibuind zăcăminte monstruoase de hârtii pe sub ruinele bibliotecilor de altădată, ronțăind tot ce le pica în gheare, șobolanii din orașe au devorat grămezi de romane, biografii, eseuri, enciclopedii și dicționare ale Fondului uman. Astfel, făcând din necesitate o virtute și înghițind toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă", dar lucru interesant râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor devine
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
CULPABILĂ A SUPRACONȘTIENTULUI, avertisment salutar legat de motivațiile perverse în vederea împiedicării realizării lor. Aceste definiții și constatări prealabile se află în acord perfect cu simbolismul mitologiilor. Divinitățile mitice reprezintă forțele armonizante ale supraconștiinței. Forțele subconștientului care distrug armonia și deformările "monstruoase" ale psihopatiilor, consecințe ale rătăcirilor spiritului, sînt simbolizate de monștrii și demonii cu care eroii (simboluri ale omului esențial combativ) ar trebui să lupte. Cea mai mare parte a eroilor mitici, insuficient ajutați de divinități (insuficient înarmați de forțele supraconștiente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cea a simbolului "divinității"? Miturile păgîne vorbesc deja despre divinități care se transformă în oameni și despre oameni care sînt fii ai divinităților. Aceste ființe fabuloase, pe jumătate divinități, pe jumătate oameni (expresia posibilității sublimării omului) sînt puse în contrast cu ființe monstruoase (expresie a posibilității pervertirii), ființe jumătate oameni, jumătate animale, sau ceea ce este același lucru animale care se exprimă în limbaj omenesc, cum ar fi șarpele din Paradis. Mitul creștin, temelia culturii actuale, se bazează pe istoria șarpelui care vorbește ca
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni) pier adesea, suferind la modul simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de suferință". Bulgăran, a cărui onomastică poartă vagi conotații htonice, este cel care îi împrumută lui Ladima articolul de teratologie în care sunt înfățișate diverse specii biologice cu organe atrofiate sau, din contră, cu escrescențe care le dau o înfățișare monstruoasă și anacronică, venind de undeva din timpuri primordiale. Exegeza a tratat, cu o regretabilă indiferență, conținutul acestui studiu, cu atât mai mult cu cât citindu-l, Ladima și, ulterior, Fred rămân profund impresionați. În opinia noastră, el deschide calea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
paranoid nazifascist, are suflul istoric al pieselor lui Brecht și disperarea obiectivă a textelor lui Kafka, fibra morală și alteritatea naratorului, după un an de sclavie și tăcere, fiind o supremă probă de noblețe, civilitate și rezistență față de o hidră monstruoasă, pângăritoare a vieții personale și totodată a omenirii. Testând psihologia acelei comunități ieșite parcă din iadul dantesc, Primo Levi oferă fișe tipologice: arivistul, micul tiran adorat de ciraci, șarlatanul tipic italian (Cesare), mâniosu 1 împotriva tuturor, a lui Dumnezeu și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]