20,850 matches
-
n-a fost acceptat. Cum mergea el așa abătut și necăjit, ajunse la un cimitir plin de cruci vechi, lăsate Într-o parte. Se opri să se odihnească nițel și văzu că nu-l ocărăște nimeni. Busuiocul stătea pe un mormânt necunoscut: Încercă să citeasca numele de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel de iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de pe cruce, dar nu Înțelese nimic. Rămase acolo peste noapte. Și peste zi. Și Încă o noapte și Încă o zi. Un firicel de iarbă tare vorbăreț și prietenos, i-a spus Într-o zi că el, Busuiocul, stă pe mormântul unui mare sfânt. Și i-a povestit firicelul cum a fost Înmormântat omul acela, cum Îl mai regretau preotii și cum Îl mai jeleau femeile. Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și se Întreba oare ce Îl va putea face pe Împărat să scape măcar o singura lacrimă. Din păcate aceea zi sosi mai repede decât se aștepta cineva. Ce credeți cî se Întâmplase? Îi murise mama. Și plângea Împăratul la mormântul mamei de se cutremura. Plângea pentru toată viața lui. Iar minunea care se Întâmplase atunci, iat-o: unde cădea o lacrimă de-a lui, creștea pe dată o plantă cu flori albe parfumate. Toata lumea spuse că acele flori sunt
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
minunea care se Întâmplase atunci, iat-o: unde cădea o lacrimă de-a lui, creștea pe dată o plantă cu flori albe parfumate. Toata lumea spuse că acele flori sunt lacrimile Împăratului, de aceea lea botezat lăcrămioare. În câteva zile mormântul mamei se umplu de lăcrămioare. NU-MĂ-UITA La Începutul lumii Dumnezeu chemă la El toate florile, să le dea nume, parfum și culoare. Unora le-a dat Dumnezeu petale lungi ori scurte, Înguste ori late. El făcu atunci ca unele flori
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pot să fac tot ce-mi doresc, să plec unde vreau. În primul rând am să mă duc să-l salut pe Napoleon, la Domul Invalizilor! Apoi vreau să merg la Enescu, la Père-Lachaise, să-i pun o floare pe mormânt și să văd dacă mai are tricolorul pe lespede. O să trec alături și pe la Chopin. Ultima oară când am fost acolo avea un buchet de violete de Parma. O să merg și la Montparnasse, la Brâncuși și Cioran. Asta o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
se aduse și ieși la soare, la aer. Dimineața avea plănuită o vizită la Montparnasse, să-l salute pe Brâncuși. În jurnalul lui Clotilde era trecută, pe 16 martie, ziua plecării dintre noi a Patriarhului de la Hobița, o închinare la mormântul lui. Luă metroul, merse câteva stații, coborî și căută, în zonă, o florărie. Oferta era generoasă, dar nimic din ce i-ar fi plăcut și lui, și lui Brâncuși. Dorea ceva simplu, nu orhidee, nu crini imperiali, nu trandafiri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui, și lui Brâncuși. Dorea ceva simplu, nu orhidee, nu crini imperiali, nu trandafiri din Ecuador fără miros, nu... Ochi, într-un vas, o floare a soarelui. Plăti și, cu harta în mână, merse direct la maestru. Nu era un mormânt sofisticat, avea un mic monument, o placă și cam atât. Aprinse o candelă, puse floarea alături. Cârcotaș cum era, se gândi că Brâncuși s-ar fi simțit mai bine în cimitirul din Hobița, alături de mama sa, așa cum își dorise. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cât suferise, ca om și ca artist... Își aminti că la recitalul de la Bayreuth interpretase, la bis, Sonata pentru pian numărul 3, aplaudată îndelung de cei prezenți. La Père Lachaise, Enescu odihnea într-o companie ilustră, vecin fiindu-i Chopin, mormântul acestuia fiind mereu încărcat cu flori. La Enescu fu surprins de marea panglică tricoloră și de un buchet de flori de câmp, "imortele", viu colorate. Aprinse și aici o candelă, zicându-și că și Enescu s-ar fi odihnit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de tranziție între zonele turistice din județele Iași, Suceava, Neamț și Botoșani. Obiectivul istoric - religios și cultural cel mai important este Mănăstirea Probota, care se află la 3 km N de Heci și 15 km de Pașcani, unde se găsesc mormintele lui Petru Rareș și a Doamnei Oltea. În apropiere de Probota, la 5 km distanță, se întinde satul Tătăruși, menționat cu acest nume în anul 1472, sat cunoscut ca vatră folclorică, de al cărui nume se leagă cunoscutul folclorist Alexandru
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
va fi mult mai atrăgător. Pelerinajul turistic poate fi intensificat, mai ales cu tinerii, la monumentele închinate celor căzuți în cele două războaie mondiale din curtea bisericii din Lespezi (la Brăteni) și a bisericii din Heci. La Bursuc Deal, este Mormântul Eroului Necunoscut din timpul războaielor și un Cimitir în memoria ostașilor sovietici, căzuți în al doilea război mondial. Ne amintesc despre cei căzuți la 1907 plăcuța de pe peretele primăriei și monumentele din curtea primăriei și cel din centrul civic. Un
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
teren de pe dealul Mănăstirii. Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și doamna sa, Elena, la îndemnul egumenului Grigorie Roșca, au ridicat o nouă biserică, cea veche fiind în ruină. În noua biserică (1532), în urma reparațiilor din 1904, au fost aduse pietrele de mormânt ale Doamnei Oltea, Petru și Ștefan Rareș. Probota a fost prima biserică ortodoxă din Moldova, cu picturi interioare și exterioare. Aici s-au format vestiții cărturari ai epocii: Grigorie Roșca, Gheorghe Movilă, Teodosie Barnovschi și Dosoftei. Ultimul a introdus limba
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
face borș cu fasole, găluște, colivă și colăcei cu lumânare. Dacă nu-i post, se face borș de pasăre, găluște cu carne, cozonac, colivă și colăcei cu lumânare. Timp de 40 de zile, o rudă a mortului merge să tămâieze mormântul și locul decesului. Tămâierea înseamnă purificare prin afumare, obicei străvechi. După praznic, familia mortului face curățenie în casă, dă cu var și la nouă zile cheamă preotul să facă aghiazmă, acum când se dă iarăși de pomană. Următoarele pomeniri au
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
vopsite (doar roșii), pască și cozonac ce se sfințesc după Sfânta Liturghie din ziua de duminică dimineață. După ce stau la masă, membrii familiei merg la cimitir unde se oficiază o slujbă specifică, se pomenesc morții, se pun ouă vopsite la mormintele celor apropiați și se petrece. De Crăciun există și la rușii-lipoveni obiceiul de a colinda, vestind nașterea Domnului, însă nu înainte de sărbătoare, ci după Liturghie, cu un singur colind, preluat din cântarea bisericească „Hristos rajdaetsja” („Hristos se naște”). Și evenimentele
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lucrurilor. Ghid de supraviețuire: Ce nu ți se spune la intrarea în companie că trebuie să știi pentru a supraviețui și a prospera? Antieroi: Cine sunt oile negre ale companiei și de ce? Necrolog: Ce ar trebui scris pe piatra de mormânt a companiei, dacă ar da faliment a doua zi? Iad: Care sunt caracteristicile principale ale unei zile de muncă infernale"48? Barrow și Mosley aplică în compania lor People in Business și un model de lansare internă a unei strategii
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
timp după moartea lui Stalin. Recviemul a fost scris între aceste două date, dar adus la cunoștința publicului cititor abia în 1987, în timpul "perestroicii" lui Gorbaciov. A părăsit lumea aceasta, atât de nedreaptă cu ea, în anul 1966, ducând în mormânt și incitanta taină a iubirii ce i-a unit pentru o vreme destinul cu cel al marelui Modigliani.... În loc de prefață În groaznicii ani ai lui Ejov am făcut șaptesprezece luni de coadă pe la închisori. Odată cineva "m-a recunoscut". Și
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
să le uit nici în ceas și mai greu. Ci gura prin care mai strigă-un popor, De-o fi să mi-o-nchidă al zbirilor for, Să strige chiar ele, cuvânt cu cuvânt, Atunci când va fi să cobor în mormânt. Iar dacă în țara aceasta, cândva Statuie să-mi nalțe poporul ar vrea, S-o nalțe! Dar bronzul cel veșnic solemn Nu-l urce acolo - atât îi îndemn: Acolo, alături de-al mării tumult - Cu marea am rupt legătura demult
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
fost înmormântat prin grija unui ucenic de-al său, de el hirotonit, preotul Dumitru Emilian Popa, paroh la Biserica Ortodoxă Română din Freiburg - Germania, cu ajutorul călugărilor trapiști de la o mănăstire apropiată, care făcuseră chetă. Premonitorie și inscripția de pe placa de mormânt ce și-l pregătise la Schitul Vovidenie - Neamț: Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin..." (un verset din Psalmul 136). Revenim la momentul 1958. îl ascultăm pe egumenul Mihail de la Schitul Vovidenie, totodată și ghid al Casei Memoriale Sadoveanu-Visarion
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
nu trebuie să răspundă pentru alunecările de teren și pentru inundații. Ea se afla pe Pămînt înaintea noastră. Acum mă gîndesc la bieții coloniști englezi care, la sosirea lor în America, au pus stăpînire pe teritoriile indiene, le-au profanat mormintele, le-au distrus totemurile, iar la sfîrșit au fost surpinși că indienii i-au scalpat. Ploaia este de partea indienilor." (p. 33) O trecere rapidă în revistă a chipurilor ploii, așa cum sînt ele surprinse în cartea lui Martin Page, ne
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
patria sa Francfort. Trupul era îmbrăcat în veșminte albe și fața, plină de frumuseța bătrânețelor, se păre adormită, tămplile sale era încinse de cununa adevaratelor dafini, de care două alte era depuse la picioarele sale. Îngroparea s-au făcut în mormântul crăiesc, alăturia cu familia domnitoare și cu poeta Șiler. Parada se oficie de gvardia marelui duce în ființa unui nenumărat popor, ce s-au adunat din politiile învecinate. Toți era de simțire pătrunși ca 1a asfințirea unui soare, căruia asemene
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
mele. Un alt exemplu din proza mea, construcția Catedralei Neamului, mereu și mereu amânată. Abia acum, se pare, că s-a conturat posibilitatea finalizării respectivului proiect, dar au trecut ani și ani, până s-a luat această hotărâre. În romanul Morminte străvezii (1999!), am pus în discuție cazul Catedralei și am scris tocmai despre o construcție imposibilă, nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
nu înseamnă că n-a avut parte și de erupții ale urii, cum a fost vandalizarea - când altcândva? - din timpul războiului civil. Mulțimi imbecilizate au încercat atunci, din fericire fără succes, să dinamiteze turnurile. Au reușit, în compensație, să profaneze mormântul artistului din cripta subterană a Catedralei. Culmea e că, departe de a fi terminată, capodopera supremă a lui Gaudí se află încă în construcție, urmând milimetric, pas cu pas, proiectul său fantast. Iar termenul finalizării ei, stabilit cu realism și
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
convulsii. Infinitatea de cărți s-a revărsat în Cartea atotcuprinzătoare, universul domestic s-a comprimat într-o Cutie, după cum viața însăși s-a restrîns în ordinea severă a unui Insectar. Ceea ce la prima vedere ar părea o simplă reducție la mormîntul gol, la imaginea pietistă a cenotafului este, în esență, o încrîncenată și neobosită căutare a Edenului. A spațiului absolut în care forma este conținutul însuși, în care corporalitatea încetează a mai fi derizorie și în care segregările diurne devin inoperante
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
Pont des Arts - Maramureș de Dumitru }epeneag, cu o prefață de Eugen Simion; Adio, Europa! de I. D. Sîrbu (două volume, ediția a treia), prefață de Daniel Cristea-Enache; Proorocii Ierusalimului de Radu Aldulescu (ediția a doua, definitivă), prefață de Mihai Zamfir; Morminte străvezii de Dan Stanca (ediția a doua, definitivă), prefață de Alex Ștefănescu. Toate fiind reeditări, ele tind să consacre sau să consfințească un canon al prozei contemporane, alături de alte titluri din domeniul nuvelei și povestirii: Ioan Groșan, Caravana cinematografică și
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp să te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absență, secetă, eclipsă, / să deslușesc în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]