2,283 matches
-
fost urât din partea mea să‑l refuz.) Plus că toată lumea e atât de drăguță tot timpul. Personalul hotelului îți zâmbește ori de câte ori te vede, și, când spui „mulțumesc“, îți spun „cu plăcere“, ceea ce n‑ar face niciodată în Anglia, doar ar mormăi ceva. Spre mirarea mea, am primit deja un minunat buchet de flori și o invitație la masă din partea mamei lui Luke, Elinor, care locuiește la New York, și încă unul de la mahării din televiziune cu care o să mă văd miercuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Un lung răstimp, Tang Nah nu e în stare să vorbească. Ne continuăm plimbarea. Însă starea noastră de spirit s-a schimbat radical. Mirosul gardeniilor nu mai e dulce, iar priveliștea înserării nu mai e liniștitoare. Trebuie să fie revoluție, mormăie Tang Nah într-un târziu. Guvernul lui Chiang Kai-shek este corupt în totalitate. Trebuie dat jos, altfel China nu mai are nici o speranță. O să scriu despre acest incident într-o piesă și tu o vei juca. Brusc, ne oprim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pierde noțiunea timpului. Când termină, îl cheamă pe Micul Dragon să-i trimită fata. O face să se simtă ca și cum ar fi deja în posesia lui. Mâinile lui o revendică din clipa în care ea intră pe ușă. Îl aude mormăind, povestindu-i în monolog ce a scris. Da, spune-mi, spune-mi tot, îi zice ea. Este sinucidere să etalezi o fațadă atunci când dușmanii sunt în număr masiv. El începe să-i desfacă nasturii de la cămașă. Trebuie să învățăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-a Întors pe dos, dormi agitat... Sunt convinsă că ai coșmaruri... Mormăie ceva, nu, da, poate. După ce tușește o vreme, s-a Înecat cu pastila, rămâne nemișcat, cu ochii la autostrada monotonă, tăiată În două de gărdulețul de leandrialbi și roz, care se Încolăcește și dispare În urma mașinii, ascunzându-se după culmile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tensiunea, colesterolul, plus coxartorza... — ...Data viitoare, dacă analizele arată la fel, o să trebuiască să-ți fac raport! Vrei să te trimit În pensie anticipată? Felceru s-a luminat la față când i-a Împins, șerpește, sticluța de Ballantine. Dar a mormăit: — ...Pentru binele dumitale Îți spun! La mulți dintre voi bolile profesionale sunt date de necumpătare, viață nesănătoasă, dar la dumneata e doar stres și viață sedentară! Arătai altfel când făceai teren, dar nu te poți plânge că ai fost avansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori să vă scriem, Înălțimea Voastră? Înciudat peste măsură, profund indispus, generalul mormăi: ― Un pricaz de surghiun. Urgent! ― Desigur, desigur! Pe ce nume doriți să-l scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai mult ca sigur aflaseră despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Luciano. Migălea ceva la portretul prințului, cu pensula într-o mână și paleta în cealaltă. Nici măcar nu întoarse capul. ― Aveți vreo treabă specială? Maestrul a lăsat vorbă că vine târziu. Foarte târziu. Ledoulx se bâlbâi că era doar în trecere, mormăi ceva și despre o chestiune fără importanță, apoi ceru un pahar cu apă. Urâtul se răsuci atunci cu fața spre el, îl privi cu expresia transcendentală a unui mare maestru deranjat din sferele înalte ale creației, dar hotărât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el. Apoi mormăi nemulțumit. Ah, cât se poate înșela parfumata! Ăla puțea pur și simplu! L-am mirosit eu! Când a intrat pâș-pâș și cu inima bum-bum în dormitor, avea încălțările alea cu șireturi, ca niște papuci nereușiți, pline de glod. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din cauza tensiunii nu mai saliva. Închise ochii. Respiră adânc de câteva ori, până când inima reveni la ritmul ei obișnuit. „Ce păcat că generalul Kutuzov și-a ratat momentul lui de glorie pentru eternitate: capturarea distrugătorului de lume! Ce ratare prostească!” mormăi prințul. „Dacă nu s-ar fi lăsat condus de orgoliu, dacă nu s-ar fi încăpățânat, cu siguranță ar fi reușit să pună laba pe Napoleon. Ohhh, prietene! De ce n-ai făcut-o? De ce n-ai făcut-o! Lumea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
faci să cred că marele, atotputernicul distrugător de lume a acceptat însăși imaginea înfrângerii și a neputinței? Pe pictor îl preocupa însă fiola cu otravă ascunsă printre obiectele de toaletă. Era dovada că împăratul se gândise într-adevăr la sinucidere. Mormăi un răspuns: ― N-are încotro! E terminat! Știe și el asta, dar încă nu o recunoaște. Prințul era uluit. Așadar, fusese totuși Napoleon. Singur. Fără armată. Fără gardă personală. Omul în fața căruia tremurau toți împărații se strecura acum sub chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte, -n mă-sa. Mai târziu, mult mai târziu, tata: - Când am făcut școala din Mana, am avut nevoie la un moment dat de mai mulți cărăuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unul cădea lat și murea, din cauze naturale sau datorită mâncării otrăvite, altul era priponit în locul său. Așa că Sampath era în siguranță și avusese grijă să nu se schimbe nimic în privința mâncării sale; de fiecare dată când își auzea tatăl mormăind ceva despre alte aranjamente culinare, amenința că intră în greva foamei. Niciodată în toată viața sa nu mai mâncase atât de bine! Rotunjimile sale în creștere demonstrau ce bine-i cădeau mesele. Cu obrajii îmbujorați, spunea pe un ton rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi fost gata. Acum, dat fiind că nu-l susținuseră de la început, n-aveau de ales și trebuiau să sufere. — Sus, marș dublu, săritură, tumbă, ordona el. Și: Cu cât se termină mai repede toate astea, cu atât mai bine, mormăiau oamenii din oraș. Între timp, polițiștii aveau mai mult noroc decât cei din armată, pentru că se convenise de comun acord că erau incapabili să se implice activ într-o acțiune de asemenea anvergură și, în schimb, li se dăduse misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe strada cu sens unic, ca să aibă destule ocazii să întoarcă repede și să se îndrepte spre casă, în caz că ar lua această decizie, sau să treacă pe drumul principal, dacă ar fi dorit asta. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort, mormăia pentru sine, Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... În delir, conduse în cerc pe străzile umbroase, când, dintr-odată, observă un grup uriaș, cenușiu, de oameni suiți în mașini care veneau repede în spatele său și își aminti că era ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aia, Julia și James au atacat o rețetă nouă de Gordon Ramsey, pe care Julia se decisese s-o încerce. Tentativa s-a soldat cu un mare succes. Preparatul chiar semăna cu cel din fotografie. —Draga mea, e delicios, a mormăit James cu gura plină de carne de vacă, perfect gătită. Ești o bucătăreasă cu-adevărat senzațională. —Mulțumesc, a răspuns ea strălucind cu drăgălășenie, ca să mențină atmosfera relaxată în vederea următoarei întrebări a lui James. Julia știa care avea să fie întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prezervativ, dar că bășica a fost spartă sau ceva în genul ăsta. —Hmmmm, Fiona nu părea deloc convinsă. Eu zic că minte de-ngheață apele. Și? Acum ce-are de gând să facă? Rămâne cu Deborah sau nu? — Da, a mormăit Julia având gura plină cu salată Cezar. Se pare că e un tip cu principii. I-a zis lui Jade că, după ce se naște copilul, o să se însoare cu Deborah. Mi se pare un tip de treabă, a remarcat Alison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era conștientă că vocea i se pițigăiase, dar deja nu-i mai păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am dreptul să înjur. Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu infidelitatea lui James, dar nu s-a putut abține. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din nou pustiul pietros, apoi se lăsă să cadă pe scaun prost dispus și în cele din urmă coborî din mașină să urineze cu spatele la oamenii săi, care profitară și-i urmară exemplul. — Și eu m-aș ascunde în iadul ăsta, mormăi cu glas tare. Aici el poate merge mai repede și poate înainta și noaptea, pe când noi am pierde și ultima piuliță pe drum. Se încheie la șliț, luă țigara pe care o lăsase pe capota jeepului și trase un fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până deveni un sol tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o pantă potrivită, ne-am scufunda în sare. Și pe jos n-o să-l prindem în vecii vecilor. Locotenentul Razman înțelese că avea dreptate, întinse mâna și apucă receptorul radioemițătorului: — Sergent! strigă. Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât mai mult în față, încercând să distingă obstacolele. A fost un drum lent și obositor primele trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu convingere un colonel cu înfățișare severă. A pornit spre nord, dar a făcut-o ca să caute o zonă stâncoasă unde să i se piardă urma. De aici înainte, tot deșertul e al lui. Vreți să-mi dați de înțeles, mormăi ministrul cu voce joasă, ce încerca să-i ascundă indignarea, că un beduin, un singur beduin, poate să intre într-unul din forturile noastre, să taie gâtul a paisprezece oameni, să-l elibereze pe cel mai periculos dușman al statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe când Velicu se achita de datoria de soț gelos, stâlcind-o-n bătaie. Cică Vandam. Ți-a dat să mănânci prăjituri, Vandame, strigase cineva. Adevărul e că se lipise ca disperata de Vandam. L-ar fi mâncat fript, și el mormăindu-i la ureche niște vorbe îmbăloșate, din care nu înțelegea nimic și nici n-o interesa. O strângea și o frământa și o împungea în coapsă cu sculăciunea aia, de n-ar mai fi avut mult până s-o încalece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin sălbăticie, în junglă sau în deșert. Cât de liber, Doamne ferește, e legat, priponit cu lesa de gărdulețul de fier din fața băcăniei. Uite-l și pe tipul care a venit să-l dezlege cum se chinuie să descurce nodurile lanțului, mormăind parcă niște ocări în contul cui le-a strâns și a încurcat zalele, în timp ce câinele îi latră în ureche cu glas tunător. Ăsta vrea să fure câinele sau ce naiba face? S-ar putea să fie totuși a lui javra asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]