2,575 matches
-
care nu au legătură cu influența săsească locală reprezintă semne de întrebare serioase pentru acceptarea cu ușurință a originii germane a numelui Moldova. Iar apelativele moldă, moldău, moldan, avînd sensul de „bolovan, ridicătură de pămînt“, coroborate cu toponimele Moldiș, Molviș, Muchia Molvii și cu antroponimele Mold, Molda, Moldea, susțin și ele aceste semne de întrebare (îndreptate și împotriva derivării din molidova) și conduc spre o posibilă origine romînească sau romîno-slavă a toponimului Moldova. Pentru prima variantă s-a propus ca etimon
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Munții Vrancei), Tisa Nouă (sat din județul Arad), Tisa-Sil vestri (sat din județul Bacău), Tisașul (văiugă care se varsă în Putna), Dealul Tisei (culmi din Munții Zărandului, în Munții Metaliferi, respectiv în Subcarpații Prahovei), Fața Tisei (vîrf din Munții Metaliferi), Muchia Tisei (culme din Munții Clăbu cetele Întorsurii Buzăului), Tisieu (sat din județul Mureș), Dealul Tisii (culme din Dealurile Ciceului). Numele rîului este atestat în Antichitate sub formele: Patissos, Pathissus, Partiscon, Partisos, Partiscus, Tissas, Tigas, Tisia, Titsa, Tesa, Tisa, Tissa. După
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
păpara (pâine prăjită, brânză frământată, zeamă de carne), iar săracii obișnuiau, în loc de zeamă, terci și urzici cu mămăligă, ciorbă de borș cu ștevie roșie. Orășenii mâncau ciorbele de trahana, tăiței, fidea, orez, griș, linte cu căpățâni de usturoi, fasole, perișoare, muchii de burtă și ciorbă de căpățână de miel, cu borș sau cu oțet bătut cu ouă. Peștele era obștesc, mai cu seamă că se mânca în ciorbă...“ Papara (din slavul popariti, „a opări“) pare a fi cea mai veche, fiind
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu poți încă să vinzi acțiunile și nici nu poți să pleci atunci când le-ai vândut. Nu e în interesul lor să ne lase să plecăm, spuse Nieve. E destul de logic, de fapt. Da, dar voi nu sunteți chiar pe muchie. Nu ești dealer. Nu sunteți decât personalul de supraveghere. —Personalul de supraveghere? izbucni ea. Puțin mai mult de-atât, Aidan. Noi trebuie să ne asigurăm că tot ce se petrece în Ennco e făcut ca la carte. Ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai mult, sub ochii mei îngroziți... (Toate astea le-am scris dimineața, după ce m-am îmbrăcat și am făcut ordine în cameră, pentru că nu suport să scriu într-o odaie în care cărțile nu sânt una peste alta, aliniate la muchie, borcanul de nes la locul lui pe tavă, cu cuțitul și lingurița, patul făcut și pantofii așezați la linia covorului. Am de gând să ies, ca să iau aer și să-mi scutur nițică zăpadă în păr, într-un scurt urcuș
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nici până astăzi, iar de la Ana nu am nici o veste, accept martirajul unor sărbători de iarnă în camera cu treisprezece palmieri, 9 decembrie, la baciul Neculai acasă, îi fac portretul în creion, are aproape 80 de ani, îi bate pe muchie la începutul lui ianuarie, confecționează măști de când era de-o șchioapă, a învățat de la bunicu-său, în încăperea în care mă duce să-mi arate, o cameră din fund cu pământ pe jos și munți de perne pe două paturi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea autoritate, prin obstrucții și boicoturi. Uneori se ivea câte un complot, care însă eșua; de fiecare dată, el se transforma în procese dure. Fiindcă geniul lui Augustus reușise să mențină, pe muchie de cuțit, un echilibru suveran cu Senatul, care-l declarase dușman pe Julius Caesar și, în definitiv, îl ucisese. Aceasta fusese arta rafinată care construise, cu pași milimetrici, noua constitutio romană și pusese practic puterea lui personală mai presus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
erai copil“, îi amintea cu glas drăgăstos. Însă colegilor le pronostica: Am pornit-o la vale. Trebuie să-l oprim imediat, altminteri va fi o catastrofă. — Să fim cu băgare de seamă, răspunseră unii, fiindcă în Curie echilibrul e pe muchie de cuțit. Veniră astfel zilele tacticilor delatorii, obstrucțiile secrete, intrigile. Marele „maestru“ al acestor jocuri devenea din ce în ce mai vizibil de la o întrunire la alta. Era marele Valerius Asiaticus, pe care populares, naivi, îl respectau deoarece, datorită prezenței impunătoare, manierelor rafinate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cântă doar o singură dată; mă ridic de la masa de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că se uită la mine cu dragoste? (amiază) Trec imperceptibil pe muchia noului an: e un revelion trist. Îmi caut Îngrijorat propriul alterego În oglindă, la miezul nopții; la acest ceas faustic, se deschide o fisură invizibilă În stratul argintat prin care mă uit cu spaimă dincolo, pătrund În zona de interdicție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei nu mai are margini, o ploaie de sudălmi grele, unse cu sosuri balcanice se scurg printre știrbiturile gurii, fonfăind În rafală toată gama muzicilor neauzite. Un cuvânt anume m-a persecutat ca o dulce chemare, dincolo de revărsarea peste toate muchiile boțite de triviul neîntrebuințării, dincolo de acidul excrementelor În fermentație aruncate În aerul scabros, clătite printre gingiile fetide ale prăpastiei din gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
data această să mă păcălească din nou?”. Pentru cititor, nu este decât o nouă cursă nebunească cu montagne russe-ul de emoții, palpitații și frică. „Omul Dispărut” își câștigă mai mult decât binemeritat locul pe raftul „cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar dacă ești cumva maestrul povestitor Jeffery Deaver.” Janice Young, Yorkshire Post „Răsturnările de situație se succed cu o viteză amețitoare și când totul pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
bazin plin cu apă. Avea doar câteva minute pentru a se ridica, a-și elibera gleznele și a descuia lacătul cu care era sigilat bazinul în partea de sus. Altfel, s-ar fi înecat. Bazinul era însă „pregătit” de dinainte. Muchiile de metal, care în aparență doar uneau fețele de sticlă, erau de fapt prevăzute cu mânere pentru a-l ajuta să se ridice. Încuietorile, atât cea de la glezne, cât și cea de la fața superioară a bazinului, aveau zăvoare secrete ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
atunci, nimeni și nimic în afară de Stacey nu mă putea atinge. Să suni la soneria propriei uși de la intrarea din față și să fii primit ca un musafir de cineva alături de care ai trăit vreme de treizeci de ani bătuți pe muchie e o experiență extraordinară și nu cu totul neplăcută. Dat fiind că pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și se uită la mine. Nu ți-am spus? L-am părăsit pe Harry. I-am spus că el și fiul lui prețios nu au decât să șușotească în voie. Eu mă mut la tine. Am supraviețuit zilei respective - pe muchie. Din fericire, apartamentul meu era suficient de murdar cât s-o țină ocupată și respectiv s-o epuizeze pe Lynn. Până la ora 7, adormise în fața televizorului cu niște rămășițe de pizza în brațe. Alesese cu mare atenție din pizza fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
semnalul înfrățirii omenești. Nimeni nu va mai mușca pământul, cu pântecul sfâșiat și măruntaiele scurse, ca brigadierul Steilă în ziua cea de pomină. Nimeni nu va mai duce mâna la capel, ca pentru salut, în picioare, cu pieptul rezemat de muchia de sus a chesonului, cu creerii scurși din tâmplă în mânecă, așa cum l-am văzut pe sergentul Pătulea pe malul fluviului, în fața monitoarelor austriece. Asta se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
după atâția ani trecuți, îmi mai este vie și acum. Coborâșul fu anevoios. Drumul îmi părea mult mai lung. Pictorul Egon rămase în urmă. La o cotitură a potecii l-am zărit în fața unei căsuțe de lemn, înfipte chiar pe muchia prăpastiei. O fată cu părul de aur ieșise să-l întâmpine și acum râdeau împreună, scăldați în argintul și purpura amurgului, cu ochii plecați înspre râpă. Pe Hilda, amanta oficială a pictorului, o cunoșteam pe atunci numai din vedere. Tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și se lăsa încet, ca o parașută, în abisul neantului meu, pe a cărui coamă smolită șalul târfei fâlfâia: adioă Când mă înturnai de la fereastră, Omul cu ciocul de aramă dispăruse. - Greta începui, după ce m-am așezat lângă dânsa pe muchia divanului, cuprinzându-i talia, spune-mi, unde și când ne-am mai văzut vreodată? - Mă cheamă Peppa, răspunse iubita lui Faust și degetele ei prelungi și reci îmi desfăcură nasturii cămășii la piept să-mi prindă sfârcul sânului. Atunci, mirosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
verzi, mărite de sticlele convexe ale ochelarilor cu hulubele de celuloză neagră, aruncate ca două punți masive pe dedesubtul tâmplelor cărunte. Prin jgheabul din spatele unei urechi, i se prelingea o șuviță de sânge, câteva secunde mai târziu, când așezat pe muchia de piatră, aproba toate spusele unui medic venit la timp prin poarta sanatoriului de peste drum, și care vorbea despre o leziune profundă în dreptul circonvoluțiunii a treia - stânga: „În centrul lui Broca”, adăugase medicul. Ca să mă facă să înțeleg cazul, mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chipului, ca și cum ar fi mușcat dintr-o lămâie. „O singură noapte, totuși, se profilează prea limpede și cred că merită să fie povestită, spuse mai departe omul cu joben: ...Ajunși târziu, în fața unei case cenușii, suirăm scările de piatră cu muchiile roase de tălpile altei generații, roasă și ea, la timpul ei, de viermii și de guzganii cimitirelor. Ioșca bătu cu bastonul la ușă. - Ești beat! îi spusei, indispus de maniera grosolană prin care își anunța vizita la două după miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și ciorapul răsturnat pe destrămătura unui fir sărit. A fost „țsss”... și gata. Încă o dată „țsss”... și iară e gata. Muierea mă cuprinde întărâtată cu vârfurile degetelor încrețite de spălat, se așază pe muchia patului de lemn și mă vâră între pantalonii ei, din spărtura căra, rana sexului pălmuiește pentru întâia oară un copil care o asigură bâlbâind că mai cunoscuse până la dânsa încă o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sinidis, dar literele paginilor ei sunt câteodată atât de aburite, încât trebuiesc citite pe dedesubt, ceea ce nu se prea obișnuiește. E a treia față din tripticul care trebuie împlinit din carne, vin și duh, și se poate încheia, cocoțat pe muchia unui povârniș de munte. Prin fereastra larg deschisă a căsuței spânzurate, vezi Posada, risipită în valea adâncă, până dincolo, peste pârâu, pe unde trenul trece ca o jucărie, ce, totuși nu se vede niciodată întreg, din cauza frontonului verde al arborilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva în trenul interzonal un vagon-restaurant Mitropa? Nu. O dată - eram deja în Saxonia Inferioară, acoperită de zăpadă - a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aripa. S-a obținut o imagine care prezenta o anumită suprafață controlată, de un anume gen. lat-o! Se auziră murmure. În lumina puternică a imaginii, o aripă cenușie se ridica dintr-un strat neted de corali. Aripa avea o muchie ascuțită și un aspect aerodinamic, Îngustându-se spre vârf, și era, fără doar și poate, artificială. — Veți observa, continuă Barnes, că În această regiune fundul oceanului e format dintr-o aglomerare de corali morți. Aripa dispare În acești corali, sugerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-și dea seama ce Însemna zgomotul acela, dar, În clipa următoare, habitatul Începu iarăși să se clatine sub un nou asalt de lovituri, iar Norman, luat pe nepregătite, fu azvârlit Într-o parte, HYPERLINK "lovindu-.se"lovindu-se de muchia tăioasă a ușii peretelui despărțitor, și privirea i se Întunecă. Îl văzu pe Harry izbindu-se de perete, lângă el. Ochelarii Îi căzură pe pieptul lui Norman, care Îi găsi și Îi dădu Înapoi, căci Harry avea nevoie de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]