KorAP: Find »[drukola/base=muiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...72 >

1,791 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le spuneau vorbe cu două înțelesuri, meseriașii - ce să mai vadă? îl îmboldeau pe Petrică Cîrcu, care se afanisise: - Du-te, nene, că de când se uită muierea la matale. N-oi vrea să te ia de mână... - Să mă duc? bâlbâia președintele. - Du-te, nene. - Dar dacă mă tratează c-un refuz? - Ce refuz, parc-ai avea douăzeci de ani! În cele din urmă, Petrică Cîrcu se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta așteptau și caramangiii. Petreceau și muierile, n-aveau ce zice. Le amețise codoșul. Se băga în sufletul lor și le zicea: - Oliu, ce gură ai! Arătările chicoteau. - Taci, că te-aude dumnealui. -Ce dacă? Nevestele nu mai auziseră astfel de vorbe de ani de zile. Închideau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Victor, cât era el de pirpiriu, și dă-i bușeală. Sifonarul sări să-l ajute. Lovea aspru camionagiul! îl apucase pe cel mic cu o mână și-l vârâse între genunchi. Să-l omoare, și mai multe nu! În timpul ăsta muierile năvăliră în răsaduri și cărară toate verzele. Nici roșiile nu le-au lăsat. Ridicau poalele pline și blestemau pe olteni. Când plecă și ceferistul acasă, cu inima ușoară, grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii ceferiștilor aveau picioarele subțiri și lungi și capetele ascuțite. Grămada neagră și lățoasă a celor din groapă se strângea lângă șef, aruneîndu-se spre namilele murdare. Erau furioși și întărîtați. Muierile ieșeau cu prăjini, să-i alunge. Aruncau după ei cu lături, să-i despartă. Când cădea noaptea, treceau Grivița tot fugind. Șina Constanței era aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu scăpau nici o lumină. Era frig, într-o zi de iarnă, spre seară. Cerul, mort, încremenit, ca o pătură înghețată. Din el scăpau niște floace albe de zăpadă, rar, parcă fără chef. Câteva sute de oameni așteptau nemișcați în fața porții: muierile, cu broboade negre așternute pe obraz și cu pumnul strâns; în spate, bărbații, mestecând tutunul între fălci sau aprinzând țigările unul de la altul. Din când în când se auzea un ropot mărunt de picioare degerate, dar atât, nu spunea nimeni

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea nu se clătină. Unde-i mortul, oameni buni? întrebă ajutorul, că aici ne-a dat adresa. Cineva, o muiere bătrână, făcu semn către poarta spurcată a cămătarului. Cioclii se apropiară și bătură tare cu pumnii în scândurile lustruite. - Hei, n-auziți? A venit dricul! În cele din urmă se deslușiră pași prin curte. Lanțul căzu cu zgomot și oamenii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
n-o ia elf strigă o femeie mai dintr-o parte. - Pe-al meu când -lau schilodit la fabrică și-am vrut s-aduc doctoru 1-a lăsat fără un sfanț pentru că n-aveam ce-i da în garanție! Glasurile muierilor și ale bărbaților se amestecau acum ca o grindină. - Avea bani să cumpere și biserica, și uite-l cum pleacă la groapă^ fără slujbă, fără popă... - Dormea pe polițele noastre, cu care ne storcea pe la judecăți și pe la portărei... Rudele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ei puțin, care împingeau coșciugul mai în fundul dricului. - Haideți, mai repede, spuse scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
care ajunsese iar lângă dric, privind cu mânie sicriul, scăpat de pe bulumaci de atâta goană, ridicat în picioare, cu mort cu tot, de parcă și răposatul ar fi simțit ura celor ce-l urmau la groapă. - Nu scapi tu! strigă o muiere bătrână, ridicând mâna ei osoasă ca o gheară deasupra capului. Nu scapi tu, m-auzi?! Cioclii tremurau pe capră și abia stăpâneau caii tulburați de rumoarea glasurilor din spate. 220 - N-ai să dormi liniștit! Nu e liniște pentru tine

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să faceți, fraților! strigau rudele. Milogii nu înțelegeau prea bine ce se întîmplă. Fuseseră tocmiți să vină la cimitir și să întîmpine dricul cîntînd: " Primește-l, Doamne, în pământul tău..." și acum vedeau cu mirare cum coșciugul e cărat de muieri și de bărbați, dincolo de cimitir, nu la groapa de veci. Drumul nu ținu mult. Fratele mortului apucase între niște femei și întrebă prostit: - Unde-l duceți? Unde-l duceți? - O să vezi tu, acuși... Nu-l lovea nimeni, nu-l privea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
peste câmpia încremenită. Păreau mulți și înalți, urmând celorlalți în trențele lor murdare, al căror miros pierise în frigul locului deschis. De la cimitir se mai auzea rar clopotele, bătând fără noimă: 222 -Bang! - Bang! -Bang! Rudele plângeau sfâșietor, rătăcite între muierile, și bărbații îndirjiți. Cei ce purtau sicriul se opriră lângă o podișcă mișcătoare ce spmzura deasupra Colentinei. Râul avea o pojghiță subțire verde si părea nemișcat. Pe malurile albe de zăpadă rămăsese mulțimea mspaimintată parcă de judecata care avea să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ar fi pisat-o cu picioarele, s-o învețe minte, și îi făgădui în gând s-o sfărâme în bătaie dacă o prinde-o vreodată singură. Starostele își îmbrăcă haina și hohoti de moliciunea lui. - Așa oi fi și la muieri! La plecare, Mînă-mică 1-a prăjit pe-un carditor care învîrtea niște cărți strigând mulțimii: Două negre, una albă, Cea cu marca se plătește, Fii atent și urmărește, Mizați, domnilor! Cu o cărămidă nu faci casă, Nici c-o floare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nu te-alegi cu nimic, parcă ar fi fost blestemați banii care-i trecuseră prin mână. O casă nu era mare lucru, la urma urmei, gândi. Palate ar fi avut dacă ar fi strâns și n-ar fi risipit cu muierile. Au trecut de gară și s-au amestecat în mulțime. Grivița gemea de precupeți și de țărani. Negustorii scoseseră stămburile afară, pe scaune, și strigau cât îi ținea gura: - Care mai cumperi americă, madipolon, serj! - Ia și te-ncalță! Ia

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele afară, că nu are cine să le mai fure! Muierile aruncară cu roșii terciuite în tarabele lor. - Huo! Că voi sînteți mai pungași decât ei! Vindeți bostanul cu doi lei felia, nu vă e milă de omul sărac! Fir-ați ai morții cu neamul vostru! - Dar ce-aveți, bre? se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
taică-său venea acasă numai seara. La școală se dusese greu, dar îi plăcuse și, când s-a întors cu coronița de frunze și medalie în piept, a ieșit toată strada s-o vadă. - A luat aia mică primu, șopteau muierile pe după porți, fată deșteaptă, ce vrei, păi cui să semene? N-a făcut-o mă-sa cu impiegatu? Despre lucrul acesta oamenii știau câte ceva, dar vorbeau pe ascuns, pentru că nu se făcea să audă domnul Aristică. Adevărul era 250 că

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bătuse pe umăr cu un fel de prietenie: > - Ești prea tânără pentru astea... Lasă... Tot pe atunci, aia mică mai prinsese o meteahnă: începuse să umble cu lămâiță în sân. Coana Marioara a băgat repede de seamă, că așa sânt muierile: ca pisicile, le miroase de la o poștă și a cal breaz. - Ce ți-e, fată? i-a zis într-o noapte când bărbatu-său sforăia în patul celălalt. - Cum ce mi-e, fa, mamă? Stăteau amândouă sub candela care pîlpua

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ca un foc iarna. - Studintu, mamă? și-i dăduseră lacrimile. Usca-i-s-ar ochii ălui de n-a iubit! Apoi dăduse dracului toți câinii din mahala, că nu mai terminau cu lătratul. A doua zi, când a venit domnul Aristică la prinz, muierea 1-a cercetat: - Bărbate, ia spune, ai băgat ceva de seamă la fata noastră? - Ce să bag de seamă? - S-o dăm, Aristică, la o fabrică... 257 -De ce? - Aristică, Aristică, deschide ochii, Aristică... - Ce tot îndrugi acolo? - Aristică, fata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se șterseseră prin iarba uscată. Peste sticlele fărâmițate se scurgea o scamă umedă. Fata simți bruma rece pe degete, pișcînd-o. Și-au adus aminte de brațul de pelin cules, dar nu s-au mai întors. În dreptul pompei au întîlnit câteva muieri, așteptîn-du-și rândul la apă, lângă căldări. În poartă, Procopie i-a apucat brațul și-a întors-o spre el: - Mai ești supărată pe mine? Avea un glas plăcut de om tânăr, care o furnica până în creștetul capului. Sub cot îi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul a ieșit și el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se repezi cu încă doi lucrători în duzii bisericii. Îi puseră la pământ și-i grămădiră departe de gardul popii. În felul ăsta, dădeau focului hrană și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai într-un jar, inimi, inimi pe locul zidarilor. Tot la săraci făcuse pagubă. Mistuise casa lui Tănase și încă vreo cinci. Muierile plângeau, privind rămășițele negre. Meșterii înjurau lângă ele, mânioși și îngrijorați. Fata tramvaistului se întoarse acasă, frântă de oboseală. Din capătul străzii venea și Procopie, privind nedumerit împrejur la hărmălaia iscată. Își lăsă iute servieta și ieși iar la poartă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
sânt fată și, vezi dumneata, nu-i frumos... - Ce nu-i frumos? - Că stăm așa, amândoi... Se roșise. -Și ce dacă stăm?! - Ce știi dumneata, păi să ne afle mahalaua, mai scoate vorbe, că cine știe ce, că așa și pe dincolo, muierile astea bătrâne de-abia așteaptă... Eu sânt fată mare... Într-o lună împlinesc șaisprezece ani, și altele la vârsta mea au sărit de-acu pîrleazu... Vocea i se sugrumă. 267 Studentul nu înțelegea prea bine. - Adică, ce-i asta, au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
zgură murdară, luată de vânt, se așternuse în curtea lor. Locurile arse fumegau încă și peste toată mahalaua plutea un miros încins de cârpă. Înserarea tristă cuprinsese Cuțarida. Pompierii tot nu plecaseră. Loveau cu târnăcoapele în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]