1,285 matches
-
arheologice, cu diverse vestigii, situri distribuite astfel: patru în zona satului Belcești (Dealul Rușilor, La Sărături, Coasta Hucului și Dealul Hucului la Sondă), unul la Ulmi (pe malul lacului Tansa, „la Curte”), unul la Liteni („pe Curte”), și unul la Munteni („la Știubeiul cu Apă Pucioasă” sau „la Seliște”). Resursele agricole sunt cele mai importante și ocupația de bază a locuitorilor este agricultura. Producțiile la hectar obținute la cereale nu sunt corespunzătoare condițiilor oferite de cadrul natural. Se cultivă grâul,porumbul
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
Maicii Domnului. La acest lăcaș de cult serviciul divin este oficiat mai bine de trei decenii de venerabilul presbiter Stoica Ioan. În satul Liteni biserica a fost construită între anii 1920-1929 și are hramul Sf.Împărați Constantin și Elena. În Munteni temelia bisericii a fost pusă în anul 1933 prin contribuția lui Victor Iamandi ce a copilărit în acest sat după ce tatăl său s-a mutat de la Hodora la Munteni. În prezent din inițiativa presbiterilor Mihai Zaharia și Vasile Florariu se
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
anii 1920-1929 și are hramul Sf.Împărați Constantin și Elena. În Munteni temelia bisericii a fost pusă în anul 1933 prin contribuția lui Victor Iamandi ce a copilărit în acest sat după ce tatăl său s-a mutat de la Hodora la Munteni. În prezent din inițiativa presbiterilor Mihai Zaharia și Vasile Florariu se află în construcție două lăcașe de cult creștin-ortodoxe la Belcești-Centru(Văleni) și Ruși,lăcașe ce au nevoie de sprijin financiar pentru a fi finalizate. În Satu Nou trăiește și
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
origine ceangăi.Biserica catolică are hramul Sf.Tereza a Pruncului Iisus.Catolicii din Satu Nou aparțin de parohia Cotnari. Sunt și câteva familii de creștin-ortodocși ce țin stilul vechi,ei aparțin de biserica pe stil vechi din Balș-jud.Iași. În Munteni la recensământul din 2002 31 de persoane s-au declarat penticostali. Tradiția locală afirmă ca prima școală pe raza comunei Becești a funcționat în satul Ulmi între anii 1800-1820. Ceea ce este sigur că în anul 1863 a luat ființă o
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
școală de fete. Între anii 1902-1948 a existat o școală de agricultură ce a funcținat pe moșia Polieni și care avea cursuri gimnaziale, liceale și de ucenici. Astăzi pe teritoriul comunei există școli în toate satele componente,menționăm școla din Munteni înființată în 1903 de Ioan Iamandi tatăl lui Victor Iamandi,după anul 1920 s-au înființat școli în toate satele din comună. Începând cu anul școlar 2002-2003 funcționează în Belcești(satul Văleni) Liceul Tehnologic „Victor Mihăilescu Craiu” ce are cursuri
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
cu un corp de oaste la expediția cruciată. La fel ca și în cazul Ungariei, Țara Românească se afla în acel moment la granița dintre creștinism și islamism. Mircea cel Bătrân și soldații săi erau familiarizați deja cu stratagemele otomanilor, muntenii reușind să-l înfrângă pe sultanul Baiazid I în bătăliile de pe râul Argeș, de la Rovine și în cele pentru controlul Țării Cărvunei (1395). Johann Schiltberger, un cruciat bavarez luat prizonier de turci la Nicopole, a descris în memoriile sale bătălia
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
pentu bătălie. Înainte de bătălie, prizonierii luați de cruciați la Rahova au fost executați de francezi dintr-un motiv necunoscut. Francezii și englezii formau avangarda, iar Sigismund și-a împărțit trupele în trei: el comanda centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman și sârbii se
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
au reușit să scape s-au reîntros acasă, mulți dintre ei sărăcind pe drum. Sigismund a reușit să scape cu un număr de colaboratori apropiați fugind cu o corabie pe Dunăre, Marea Neagră, Marea Egee și Marea Mediterană. Sigismund i-a suspectat pe munteni de trădare. Charles al VI-lea a fost informat în ziua de Crăciun de înfrângerea suferită de cruciați. Cavalerii din Europa Occidentală și-au pierdut în scurtă vreme intereseul pentru cruciade. Luptele aveau să mai continue în Spania și în
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
Moldova. Mergând pe acest drum, a observat monumentul presupus a fi ridicat de Basarab I în cinstea victoriei sale: "„Când Carolus, regele Ungariei a pornit fără pricină război împotriva lui Basarab, domnul Munteniei, el a fost biruit prin șiretenie, de munteni și moldoveni, așa încât cu o mică suită abia a scăpat regele de măcel, în Ungaria. Pe acel loc, unde a fost bătălia, muntenii au clădit o mănăstire și au ridicat trei stâlpi de piatră, pe care eu însumi i-am
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
a pornit fără pricină război împotriva lui Basarab, domnul Munteniei, el a fost biruit prin șiretenie, de munteni și moldoveni, așa încât cu o mică suită abia a scăpat regele de măcel, în Ungaria. Pe acel loc, unde a fost bătălia, muntenii au clădit o mănăstire și au ridicat trei stâlpi de piatră, pe care eu însumi i-am văzut în anul 1575, venind din Turcia, dincolo de orașul Gherghița, la două zile de drum de Sibiu, oraș în Transilvania, dincolo de munți”". Cercetătorul
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
principală a adunării de graiuri din Ardeal folosit în regiunea istorică Maramureș, care a influențat și graiurile din regiunile învecinate. Graiurile maramureșene sunt graiurile din care este alcătuit subdialectul maramureșean, unul din cele 5 subdialecte de bază ale dialectului dacoromân: muntean, moldovean, bănățean, crișean și maramureșean. Subdialectul maramureșean se vorbește exclusiv în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău, Iza și Vișeu. aparține grupului relativ fragmentat de graiuri ardelenești, împreună cu graiul crișean. Acest lucru plasează graiul maramureșean în grupa nordică
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
dismierdător. "Umbră ta, răcoritoare, adormindă, parfumata, "Stă aproape de lumină, prin poiene tupilata.”" (Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești) În lucrarea să Amintiri din copilărie (1879), marele povestitor român Ion Creangă (1837-1889) prezintă apă Șiretului că o graniță între două lumi: lumea muntenilor și lumea câmpeneasca. Despărțindu-se de peisajul montan, pe care căruță îl lasă în urmă, trecând pe malul stâng al Șiretului, cei doi copii (Nica și Zaharia lui Gâtlan) și moș Luca care merg la Iași fac un popas pe
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
Vlad cel Tânăr și Vladislav al III-lea, din secolul al XVI-lea, până la domnia lui Pătrașcu Vodă, tatăl lui Mihai Viteazul. În 1623, la Gherghița își aveau sediul trupe de "călărași", care au participat la Răscoala Călărașilor împotriva domnitorului muntean Alexandru Coconul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gherghița făcea parte din plasa Câmpul a județului Prahova, fiind compusă din satele Gherghița, Belciugul, Independența și Ungureni, totalizând 2128 de locuitori. În comună era o școală frecventată de 132 de
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]
-
traducere polonă la a treia mână, deci cu posibilitate mărită să aibă omisiuni importante față de original. Sunt trei opinii legate de acest aspect: 1. "Originea munteană". Este susținută de reprezentanții vechii istoriografii. Bogdan Petriceicu Hașdeu îl consideră descendent din Basarabii munteni și fondator al dinastiei Mușatinilor prin fii săi, Petru și Roman, afirmând că "un nou neam s-a furișat, prin încuscrire, în dinastia maramureșeană". Dimitrie Onciul îl consideră înrudit cu Basarabii din Țara Românească și, totodată, tatăl lui Petru I
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
puterea militară în est. Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumusețea fizică și pentru „minunata lungime și putere a brațului său”. Aidoma lui Artaxences Longimanus din dinastia persană antică și Liu Bei din Romanță a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, se spune că Osman era în stare să-și atingă genunchii cu mâinile în timp ce stătea în poziție verticală. Scrierile îl prezintă ca neîntrecut în călărie; , adăugată numelui Osman sau Othman. Vestimentația îi era una simplă, în tradiția
Osman I () [Corola-website/Science/299804_a_301133]
-
moartea lui Basarab, biserica nu era nici măcar tencuită. Basarab ar mai fi clădit o mănăstire și pe locul bătăliei cu ungurii, din 1330. În secolul al XVI-lea, călătorul Maciej Stryjkowski relata cum "„pe acel loc, unde a fost bătălia, muntenii au clădit o mănăstire și au ridicat trei stâlpi de piatră, pe care eu însumi i-am văzut în anul 1575, venind din Turcia, dincolo de orașul Gherghița, la două zile de drum de Sibiu...”". Cercetătorul Florian-Nicu Smărăndescu identifică această mănăstire
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
cu o căciulă naltă, o haină pe d'asupra cu o rondelă în formă de manta cu ciucuri [...] nu poate fi decât chipul lui Basarab, întemeietorul Țării Românești”". Considerând că niciunul dintre portretele existente în Biserica Domnească nu aparțin voievodului muntean, Matei Cazacu lansează în 1969 ipoteza că Basarab ar fi unul din personajele existente în miniaturile Cronicii pictate de la Viena, anume "„un om în plină maturitate, cu plete lungi și barbă castanie despicată în două, îmbrăcat cu o sarică asemenea
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
înmormântată și soția sa Varvara Ivanovna). Generalul scrie la 26 aprilie 1844 un testament, conform căruia moșiile sale Florești, Mărculești și Varvarovca aveau să treacă după moartea sa în proprietatea soției sale, Varvara Ivanovna Starova. În 1852, aceste moșii, plus "Muntenii sau Cucuieții", însumând 6000 de destine, erau la fel în stăpânirea generalului. Moșia Varvarovca este atestată pentru prima dată în listele localităților Imperiului Rus, alcătuite în 1859; având deja 85 de gospodării și 460 de locuitori (Spiski 49). În 1872
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Mircea "Poeții tineri bucovineni", Colecția "Scriitori români contemporani", "Fundația pentru literatură și artă Regele Carol II", București, 1938, pp. 46-57 Murărașu, Dumitru "Istoria literaturii române", ediția a III-a, București, 1943 Țirioi, Nicolae "Lirica timișoreană, între 1944 - 1969", Timișoara, 1970 Muntean, George "Prefață" la volumul de versuri "Însemnele anilor", editura "Facla", Timișoara, 1973, pp. 5 - 11 Perpessicius "Opere", vol. 8, editura "Eminescu", București, 1978 Academia de științe sociale și politice. Institutul de istorie și teorie literară "Literatura română contemporană. Poezia", București
George Drumur () [Corola-website/Science/299329_a_300658]
-
printr-o domnie omenoasa, a scăzut birurile puse de predecesorul său, insă dregătoriile mari le-a acordat tot grecilor. Partida boierilor nemulțumiți, în frunte cu Dimitrie Racoviță, a vrut să-l detroneze cu ajutorul tătarilor. Dar Ghica, ajutat de turci și munteni, îi respinge. Odată cu războiul ruso-turc, Moldova a fost ocupată de ruși, iar el a fost nevoit sa părăsescă tronul pentru scurt timp, septembrie - octombrie 1739. Cu toate intrigile împotriva lui Constantin Mavrocordat, si cu sumele vărsate la Constantinopol, a fost
Grigore al II-lea Ghica () [Corola-website/Science/299320_a_300649]
-
Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
Jos - d. 4 august 1959, la Ciorogârla, lângă București) a fost episcop greco-catolic de Lugoj, deținut politic. s-a născut la 11 februarie 1880, la Teiuș, pe atunci în comitatul Alba de Jos, din părinții Ștefan Bălan și Ana, născută Muntean. A făcut studiile liceale la Blaj, iar studiile teologice la Budapesta și Viena. A fost hirotonit preot în anul 1903. A activat ca paroh al Bisericii Sf. Vasile din str. Polonă și protopop al românilor greco-catolici din București. La data
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
baza acestei teorii ar sta o inscripție ilizibilă de pe zidurile bisericii domnești de la Curtea de Argeș, în care unii cercetători au identificat titulatura voievodală „domn singur stăpânitor al Ungrovlahiei, al Vidinului și al oblastiei Vidinului“. Într-adevăr, relațiile erau încordate între domnitorii munteni Vladislav I, Radu I și țarii bulgari de la Târnovo și Vidin, Șișman și Ioan Strațimir, aflați ei înșiși în dispute aprige pentru succesiunea la tronul părintesc. La un moment dat Vladislav anexează Vidinul, cedându-l ulterior stăpânului firesc. Este posibil
Radu I () [Corola-website/Science/298854_a_300183]
-
denumirea de "dinari". A treia categorie, monede anepigrafe (dar purtând literele Б-Л pentru „Vladislav”) cu greutatea medie de 0,35 g, a fost cunoscută sub numele de "ban", așa cum se numea anterior dinarul de argint al "banilor" (principilor) Slavoniei. "Banul" muntean era echivalent cu 1/2 dinar, deci corespundea obolului unguresc. Denumirea de „ban” s-a păstrat în epoca modernă, în prezent numele fiind purtat de cel mai mic nominal circulant, moneda de 1 ban, a suta parte dintr-un leu
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
este un oraș în districtul Tatra, Voievodatul Polonia Mică, cu o populație de 27.857 locuitori (în 2011), aflat în sudul Poloniei. Este cunoscut drept un oraș al unei minorități cunoscute sub denumirea de "munteni" (gorali). Originea lor este una controversată, dar în general este acceptată ideea că sunt descendenții valahilor care au migrat aici până în secolul al XVI-lea, când s-au încheiat marile deplasări de populații păstorești din Carpați. Așezările întemeiate de păstorii
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]