1,825 matches
-
că În furgonete s-ar afla ascuns acel motan faimos care găsește Întotdeauna o modalitate de a-și lăsa vârful cozii afară când vrea să fie descoperit. Venise apoi inexplicabilul ordin de Întoarcere În cazărmi și imediat au apărut unele murmure ici și colo, născute nu se știe cum, nici unde, dar despre care unii colportori insinuau, În mod confidențial, că ar putea veni chiar din ministerul de interne. Ziarele opoziției se făcură ecoul atmosferei proaste care se respira În cazărmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
timpul și ar Împiedica ceea ce am hotărât În mod irevocabil, adică să readuc teama supremă În inimile oamenilor, majoritatea celor care Înainte se aflau În studio dispăruse deja, iar cei care Încă se aflau acolo șușoteau Încetișor unii cu alții, murmurele lor zumzăind fără ca realizatorul, el Însuși lăsând să-i cadă bărbia de pură uimire, să se gândească să impună liniște cu acel gest furios pe care obișnuia să-l folosească În Împrejurări evident mult mai puțin dramatice, prin urmare resemnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de pe scaun după ce văzu că Îi scoseseră imaginea de pe ecran, Îndoi copia scrisorii și o puse Într-un buzunar interior al sacoului. Observă că realizatorul venea spre el, palid, cu o figură descompusă, Atunci asta era, spunea el Într-un murmur aproape de neauzit, atunci asta era. Directorul general făcu În tăcere un semn de Încuviințare și se Îndreptă spre ieșire. Nu auzi cuvintele pe care Începuse să le bolborosească crainicul, Ați ascultat, și apoi știrile care nu mai aveau importanță pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu i-ar lipsi mai mult decât ele, i-aș fi dat picioarele mele, mie mi-ar fi totuna, și deja mă imaginez tăcută și demnă într-un scaun cu rotile, mișcându-mă dintr-o cameră în alta cu un murmur trist, lacrimi de durere față de mine însămi îmi joacă în ochi exact în clipa în care ajung la spital, aveam impresia că spitalul nu este același, toate fețele acelea noi sau poate doar expresiile lor erau schimbate, exact ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
draga mea, nu mai văd, eu mă trezesc repede, bătăile inimii mele îi îneacă vorbele, ce spune, cum adică, ce vrea să spună, am uitat limba aceasta, nu vreau să mi-o amintesc, este rea, mult prea rea pentru mine, murmur cu gura închisă, nu te îngrijora, totul este bine, dar el urlă, ce este bine, poate că o fi bine pentru tine, dar eu nu văd nimic, mă ridic și îl îmbrățișez, liniștește-te și totul va trece, din pricina panicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inflamate, nu te cred, scroafă ce ești, ai fost să te fuți, ai fost să îți primești pula pe care eu nu ți-am putut-o da, eu îl privesc uluită, cum îi voi putea dovedi că se înșală. Înnebunită, murmur, toată ziua am fost la serviciu, nu am nici un chef să mă culc cu cineva, el strigă, mincinoaso, am văzut cât erai de disperată azi-dimineață, nu îți pasă că asta mă îmbolnăvește, important este să îți primești tu pula, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
grijă de mine, palmele ei îmi mângâie părul, cum a ieșit din mijlocul răsăritului pentru a mă salva, cum a răsărit în viața mea întunecată, totul era atât de distorsionat, iar acum începea să revină la normal. În brațele ei murmur, spune-mi doar că încă nu este prea târziu, iar ea șoptește, niciodată nu este prea târziu, întotdeauna există speranță, nici măcar cu o zi înainte de moarte nu este prea târziu, iar eu sunt gata să mă consolez chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai am nici o îndoială, trebuie să fac o schimbare în viața mea. Dar cum știi ce fel de schimbare, șoptesc eu, mi se pare că șoptesc, iar el spune, nu striga, și îmi dă drumul bărbiei, care se prăbușește imediat, murmur către genunchii albi, de ce tocmai această schimbare, poate că trebuie să faci tocmai contrariul, dar el zice, mă gândesc la asta de luni de zile, știu că nu am de ales, rutina aceasta a noastră este bolnavă, între noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acolo din pământ, înconjurată de chiparoși întunecați, sobri și maiestuoși, de parcă uitase cu totul strigătele vesele ale copiilor în apa rece, cu firișoare de nisip auriu printre degete, sau roșeața pepenilor îndulcindu-i marginile. La fel voi uita și eu murmurele liniștitoare ale apropierii, într-o clipită, înainte să mă cuprindă somnul, calmul plăcut al dimineților de Shabat, broderia frumos lucrată a planurilor de familie, chiar și lucrurile cele mai neînsemnate, precum bătaia inimii unui bărbat pe salteaua patului, prezența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
din lume și alcoolul mi-a susținut această iluzie. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că sunt doar o ființă umană. Băutura mă făcea să mă simt nemaipomenit. Doi bicicliști trec pe lângă noi și le putem auzi murmurul conversației pe fondul fâșâitului pe care îl fac roțile în contact cu asfaltul. Nu dau vina pe alcool. Aveam impresia că sunt altfel. Totuși, în cele din urmă, am reușit să scap de ideea că aș fi un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de agent emetic, o mirosnă becisnică de seu încins și piperat, usturoiat și ardeiat. O aromă de arici prăjit. Aleluia! Și... Zgomotele străzii pieriseră. Ei, să fie! Din senin, nu mai exista circulație. Nu se mai auzeau mașinile, pietonii, muzica, murmurul main-stream indistinct, stereotip sau vocile, ce răzbătuseră neclare, până-atunci, prin ferestrele deschise ale blocurilor zmângălite și încenușate, sărite probabil din schemă, la proxima reabilitare. Câinii rătăciți, așa-zicând comunitari, cotarle huzurind aiurea în praf, pe trotuare sau în mijlocul drumului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
supărat, către Chirilă Păun. ― D-apoi că are dreptate primarul, se amestecă iarăși Trifon Guju. Ce faci nu faci bine, măi nea Luca! Nu, nu!... Că dacă dumneavoastră umblați să cumpărați, cum o să mai împartă vodă pământ la oameni? Față de murmurul de aprobare dimprejur, Talabă întrebă aspru: ― Cine ți-a spus ție, măi creștine, că vodă împarte pământ la oameni? ― Toată lumea știe, numai voi nu auziți! răspunse Trifon cu imputare. ― Trebuie să împartă, că altfel nu mai putem trăi! adăugă un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ochii pierduți după cei plecați, murmurând mereu, parcă fără voia ei, în neștire: ― Pe mâine... pe mâine... Zări pe Dumitru, pe care nu-l observase până atunci, și avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. Murmurul i se stinse, dar surâsul îi rămase atârnat pe buze, ca o amintire din alte vremuri. 6 ― Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate? ― Fii bun, Leonte, și scoală nițel, că s-a întîmplat o...! ― Dumneata ești, primare! bâigui logofătul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și repezindu-se în casă. Bătu la ușa bătrânului Miron și, fără a mai aștepta răspuns, intră: ― Poftiți, conașule, c-a venit satul! Miron Iuga se întoarse, parcă vestea I-ar fi surprins, cu toate că de câteva minute auzea de afară murmurul de oameni din ce în ce mai neliniștitor. Se uită un moment în ochii logofătului: ― Bine, Leonte!... Să mergem să vedem ce mai poftește satul! își luă de pe o mobilă căciulița ce o purta obișnuit prin curte, și-o potrivi bine pe cap și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i fie de deochi! Ignat Cercel bâlbâi îngrijorat: ― Ia vezi, Trifoane, să nu te pomenești cu boierul că te... Când reapăru Miron Iuga cu pușca în mână și cu ochii umflați și roșii ca cepele, fu întîmpinat cu un murmur de mirare și de nemulțumire. Bătrânul se opri la trei pași de Trifon Guju, unde fusese adineaori, și porunci fără să mai țipe, dar mai apăsat și cu o voce grea de energie: ― Imediat să ieși de aici, hoțule, ori
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: ― Iertați-ne... Baloleanu încremeni de groază, ca și când mișcarea și glasul mulțimii ar fi fost începutul unei noi răzvrătiri. Aceeași frică subită cuprinse și pe procuror, și pe maior, ca și pe toți ofițerii, și chiar pe soldați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gândi mai departe, nu mai eram în stare să discern dacă încă mai visam sau eram trează. M-am ridicat în capul oaselor și-am mai zăcut și așa destul timp. Când m-am dezmeticit, am auzit, de dincolo de glasvand, murmurul unor voci pe care le cunoșteam. M-am ridicat din pat și mi-am lipit urechea de sticla mată, zgrunțuroasă. Vorbea tanti Aura: " Cred că ar fi mai bine, Costele. Eu, cum mă vezi, cu lucrul toată ziua, nu prea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care mângâie sufletele noastre și trezește numeroase speranțe”. În același timp, se exprima încrederea în caracterul definitiv al unirii: „Astăzi, avem această Basarabie. O avem pentru totdeauna și o strângem tare lângă inima noastră [...]. Prutul, cu apa lui tulbure și murmurul lui plin de blesteme, nu va mai face de acum înainte strajă mohorâtă între noi și frații «moldoveni». Nimeni și nimic nu ne va putea despărți. Suntem un trup și un suflet. Indivizibil și etern”. Mii de cetățeni au întâmpinat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Lasă-l pe nemernic să afle singur. — Cred că ar trebui să-i scriem. Altfel pare neloial. — Nu. Pentru George, acea zi începuse devreme dimineața cu zgomote de porumbei care vorbeau cu glasuri omenești. Mai auzise acest gen de sunete: murmurul înăbușit al oamenilor care șușoteau în preajma lui, străini înfricoșători, oameni care se aflau foarte aproape de el, acolo unde n-ar fi trebuit să se găsească vreun om. Hoți, polițiști, intruși de altă specie și mai înspăimântătoare, fără nume. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înseamnă toată treaba asta. Dar ai să vii înapoi, nu-i așa, te rog... George dispăruse însă și nu o mai auzi. Storurile Papucului, coborau acum, unul câte unul obturând lumina care scăldase peticul de pajiște. Afară se porni un murmur dezaprobator, urmat de râsete. Tom alergă spre casă. Hattie, întinzându-și brațele ca să tragă storul din camera de zi, strigă înspăimântată văzând o față ivindu-se de cealaltă parte a geamului. Tom bătu în geam: — Nu te speria, sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care locuiau niște tigri foarte blânzi. Întreaga scenă i se părea o imagine dintr-o lume a siguranței și a autorității. Dar de cum intră, simți că ceva era în neregulă. Stăpânea o tăcere ciudată, întreruptă la un moment dat de murmure abia audibile și de pași înăbușiți. Anthea ieși din biroul unchiului ei. Plângea. Se îndreptă spre el și-i spuse: — O, Tom, ce minunat din partea ta că ai venit! își încolăci brațele în jurul gâtului lui și își îngropă fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să ascult multă muzică franțuzească de calitate, iar multe din melodii îmi aduceau aminte de primii ani ai tinereții. Norocul meu este că dopurile pentru urechi atenuează în bună parte muzica și râsetele de afară. Alături de ele, îmi gâdilă auzul murmurul pârâlui Le Gravezon, care curge pe lângă casă. Duminică, 12 august: Lunas-Saint Gervais sur Mare: 30 km La ora 7 servesc micul dejun împreună cu gazdele, după care îmi fac provizii de apă (5 litri), căci astăzi voi parcurge 25 de km
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nașterii tatălui, Barnoschi Ion, acesta a răspuns: 14 octombrie 1897. Doamna și-a lăsat ochelarii un pic mai jos pe nas și l-a ațintit cu privirea pe deasupra ramelor. De comentat, n-a comentat, dar în jur s-au iscat murmure: Mamăăă! în secolul trecut!... Ați auzit, bă, când s-a născut tatăl lui Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de furtună: Secolul trecut... Secolul trecut!... Nu l-au slăbit pe Barnoschi nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
jos pe nas și l-a ațintit cu privirea pe deasupra ramelor. De comentat, n-a comentat, dar în jur s-au iscat murmure: Mamăăă! în secolul trecut!... Ați auzit, bă, când s-a născut tatăl lui Barnoschi? În secolul trecut!... Murmurele s-au împrăștiat în toată clasa ca un șuierat de furtună: Secolul trecut... Secolul trecut!... Nu l-au slăbit pe Barnoschi nici în recreație. L-au înconjurat și l-au asaltat cu întrebări: Pe bune, taică-tu s-a născut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei pe brațul scaunului de la cinematograf. În lungul străzii Antonia nu se mai vedea. Elena În amfiteatrul "Dimitrie Cantemir", rotund și încăpător cât o arenă de circ, aduseseră studenți de la toate facultățile Universității. În așteptarea ședinței învăluite în mister, un murmur reținut și oarecum neliniștit se ridica în spațiul vast, înalt și difuz-luminos de deasupra stalurilor înclinate. Lângă Dragoș, Jipa, c-o figură de connaisseur blazat, își plimba privirea alene peste sutele de capete preocupate să afle noutăți de la vecini. Însă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]