4,012 matches
-
-nvârte roata nici măcar pe-un pui de ger? Și în toată garnitura sforăie un pasager?” Iar pe mare, vai, ce valuri, înghețate ca-ntr-o poză! Marinari, tușind în birturi ca bolnavii de viroză, Trag din pipă fumuri groase cu mustățile-n pahare Și mai râd, furând o palmă, când mai pișcă de picioare Chelnerițe ce așteaptă trei dolari la țâțișoare. Beau în crâșmele famate, ce-au vândut pe apucate: Votcă, romuri,... iar scrumbia (că în post nu fac păcate) O
AI VENIT CA O MIREASĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361924_a_363253]
-
simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a luat pe după umeri și mi-a explicat cum s-au petrecut lucrurile: - În vestiții Codrii ai Vlăsiei locuia Lupul Sur împreună cu clanul său pe care îl proteja și-l conducea cu înțelepciune
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365766_a_367095]
-
o fondiță! Întoarce-te, Roată, să văd pe Alina, Ținută sub braț de Marcel, În tabăra de la Sulina Și dusă în cârcă de el! Întoarce-te, Roată, s-o văd pe mămuca,(Domnica) Cu doi nepoței lângă ea! Zâmbind ,,sub mustață”, să-l văd pe tătuca, Cum spune că viața nu-i grea!. Întoarce-te, Roată și de. . .nu se poate, Întoarce-mă, Doamne, în vis. . . Trăind înc-o dată simțirile toate, Le pot poate-ascunde . . . în scris! = 3 MAI 2004= Referință Bibliografică
ÎNTOARCE-TE ROATĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365830_a_367159]
-
pe plită, dacă le serveam la un restaurant, doar cu bacșișul primit m-aș fi făcut om ! - Lasă că nici permisia primită nu-ți pică cu greu la ficat ! Bărbia bucătarului se umflă a gușă de bucurie, ochii îi sclipesc, mustața îi surâde. Devine apoi brusc serios amintindu-și ceva anume : - Bert ! Îți mulțumesc pentru ajutorul acordat. Salata ta de varză a avut parte cel puțin de aceleași aprecieri ca și friptura ! - Tu nici nu poți să tai varza atât de
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
și el acest val. Și-a notat tot ce era posibil de notat, nu mai este câtuși de puțin încruntat și nici măcar supărat, în vreun fel pe lector. Îl privește cu calm, așteptându-și rândul. Are voce gravă accentuată de mustața deasă dar bine îngrijită. Își permite să și-l închipuie fără mustață, cu voce pițigăiată. Redevine serios. Cât de curând îi va veni rândul să fie examinat. Cel de dinaintea lui, cel care l-a convins anterior pe decan să-i
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
notat, nu mai este câtuși de puțin încruntat și nici măcar supărat, în vreun fel pe lector. Îl privește cu calm, așteptându-și rândul. Are voce gravă accentuată de mustața deasă dar bine îngrijită. Își permite să și-l închipuie fără mustață, cu voce pițigăiată. Redevine serios. Cât de curând îi va veni rândul să fie examinat. Cel de dinaintea lui, cel care l-a convins anterior pe decan să-i dea nota maximă, își expune subiectele. Obține nota zece. Albert este convins
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
farmecul numelui să-i dea mai multă putere de viață. Ursu i-a zis pe urmă toată lumea, până și împăratul.” Îl descria astfel: „ ... drept ca totdeauna, cu căciula neagră apăsată puțin pe urechea dreaptă, cu ochii culoarea oțelului călit, cu mustața românească răsucită tinerește, cu sumanul negru tivit și înflorit cu șireturi vinete subt care se vedea cojocelul alb vrâstat pe piept de cureaua de la traista de piele, încălțat cu cizme cu turetcii moi și încheiați numai până deasupra gleznelor.” Scriitorul
CÂMPENI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364981_a_366310]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VINE CRĂCIUNUL ȘI PENTRU EI? Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Drag Moș Crăciun cu ochi albaștrii, Cu barbă albă și mustăți. Tu vei venit tot printre aștrii Așa cum am citit în cărți? De Crăciun adu bucuria, Și-un brad frumos,împodobit, Să-nveselești copilăria, Acelui prunc ce-i oropsit! Flămânzi și singuri acești copii, Mulți sunt bolnavi și sunt săraci, Nu
VINE CRĂCIUNUL ȘI PENTRU EI? de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366339_a_367668]
-
Înainte de a începe să tragă cu mitraliera, Chircuț apucă să strige către grupul de superiori din spatele lui: - La pământ, domnilor ghenerali! De fiecare dată când ajungea aici, moșu’ Chircuț se oprea din povestit și după câteva clipe, zâmbind șmecherește pe sub mustăți, spunea: - Bă, nepoate, a fost pentru prima șî ultima dată când niște ghenerali au iegzecutat un ordin dat de mine!... Timp de câteva minute, mitraliera lui Chircuț a fost singura care a răspuns atacului inamic, bunicul meu a tras cu
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
Trotuș. Înainte de a începe să tragă cu mitraliera, el apucă să strige către grupul de superiori din spatele lui: - La pământ, domnilor ghenerali! De fiecare dată când ajungea aici, moșu’ se oprea din povestit și după câteva clipe, zâmbind smecherește pe sub mustăți, spunea: - Bă, nepoate, a fost pentru prima șî ultima dată când niște ghenerali au iegzecutat un ordin dat de mine!... Timp de câteva minute, mitraliera lui moșu’ Chircuț a fost singura care a răspuns atacului inamic. A tras cu ea
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
pânză de fibră de sticlă. Aceștia sunt atlanții. Ei se prezintă politicos: “— Noi suntem atlanți. Eu sunt Tracicus, din mila lui Zamolxis, ultimul rege in viața. El este marele preot Deceneus -și arătă către bărbatul în albastru, care avea barbă, mustață și plete abundente, toate albe ca neaua, o față pașnică și blajină și care, deși părea ca un bunicuț de optzeci de ani, se ținea drept si mândru. Ea este Andrada, fiica mea, păstrătoarea tezaurului de semințe si tezaurului genetic
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
or fi fost mințâliii cân' te-am luatîîî... mă rog, repertoriul binecunoscut, specific tradițional, cu o uriașă capacitate de adaptare funcție de situație, dar în esență, rămas neschimbat de veacuri. Bidel însă, mut ca muții, ba mai mult, râdea ștrengărește pe sub mustață, chiar și atunci când îi replică soției, calm și înțelept, nu ca de obicei isteric, precum că: dacă n-o lua el o mai lua dracu' dă boarfă ce ierea ș-o-ntinsese tot satul și regimentul dă infanterie dă la
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
barcă cu motor acoperită țintind colonia de lei de mare care populează de câțiva ani această porțiune a țărmului, cu urlete și șuierături nazale sinistre și unduiri băloase și mirosind a baltă stătută, animale asemănătoare focilor dar și morselor, fără mustățile primelor sau colții de os ai celor de-ai doilea - ca niște colți de mamuți preistorici, aflate totuși într-o captivitate abia sesizabilă, alături cu un grup gălăgios de fete tinere mexicance în costumele lor naționale și cu pălării sombrero
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
nu prea vine, decât atunci când mai schimbă hainele”, încuviință mătușa. Era o femeie mică de înălțime (dacă îi ajungea unchiului meu până la cot), mai în vârstă bine decât el, dar foarte harnică...aprigă. Unchiu era un bărbat frumos. Înalt, cu mustața îngrijită, ochii mari și negri. Avea un aer de aristocrat. “Femeia lui”era ca un titirez pe lângă el. “N-aș putea trăi fără ea, Tomo!” îi spusese atunci tatălui meu, cu lacrimi în ochi. Și așa a fost. Când a
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
acum de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac baietii cu părul roșu. Unde mai pui că are și mustață blondă! Nu-mi plac nici mustățile. Atunci?... -Întotdeauna mi-a plăcut să cânt dar acum e vorba de cu totul altceva. Am paisprezece ani și încă n-am făcut nimic. Nu știu ce vreau. N-am știut niciodată. Mă tem că nu
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac baietii cu părul roșu. Unde mai pui că are și mustață blondă! Nu-mi plac nici mustățile. Atunci?... -Întotdeauna mi-a plăcut să cânt dar acum e vorba de cu totul altceva. Am paisprezece ani și încă n-am făcut nimic. Nu știu ce vreau. N-am știut niciodată. Mă tem că nu voi ști niciodată. -E trist ... dacă
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
de râu așezate unele peste altele, cu mortar între ele. Între câteva mortarul lipsește lăsând să se vadă găuri asemenea unor capete de galerii. Surpriza este reciprocă, amândouă ființele înlemnind pentru câteva fracțiuni de secundă. Doi ochi mici aflați între mustăți rarefiate și înspicate, apropiați și bulbucați, privesc cu mirare către Albert din capătul uneia dintre galerii. Prima reacție nu este a lui Albert. Ființa cu ochi bulbucați ține să-i arate, cât mai repede, coada provocându-i acestuia o reacție
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
cum trebuie să „lucrăm” mai mult? Îl simțeam că e nervos, pentru că bătea tactul cu nuiaua când în catedră, când în tablă. Și se uita tot mai des pe fereastră și la ceas. Începuse să pufnească și să-și muște mustața. Privirea îi înghețase în fereastră cu luciri de oțel în ochi. Pe la ora unsprezece și jumătate a intrat în clasă și domnișoara Iulia. O fantomă într-o pelerină militară cu glugă, până la pământ, de pe care șiroiau picurii de apă. Ducea
DOMNIŞOARA IULIA-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365585_a_366914]
-
spus: „Mulțumesc pentru aprecieri. Nu este întâmplător că ne află aici mulți dintre sonetiștii cuprinși în Antologia Sonetului Românesc: Radu Cârneci, Nicolae Dragoș, Florentin Popescu, George Corbu, Petru Solonaru, Dumitru Dumitrică, Victoria Milescu, Ioana Stuparu, George Peagu, Paula Romanescu, Vasile Mustață, Ion Malancu, Florin Grigoriu, Maria Niculescu, Gim Laurian. Având în vedere că volumul Aur și ivoriu conține în special sonet, am dorit ca acest eveniment să fie o sărbătoare a sonetului, ca un elogiu adus domnului Radu Cârneci, realizatorul acestei
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
unui părinte, dar nu avea ce face. Uneori noaptea stătea trează gândindu-se cum să facă să fie totul bine, o măcina gândul să nu-și dezamăgească părinți. În plus era îndrăgostită. Ce dulci erau sărutările lui, buzele lui moi, mustața abia mijită care-i gâdila obrazul,mirosul lui cei îmbăta toate simțurile atunci când o strângea la piept. Toate astea îi furau somnul. Cât își dorise să nu se termine niciodată serile când stăteau la portiță pe băncuța flancată de tufele
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar în fața sa stăteau câinele și cocoșul, în genunchi, cu ochii în pământ, îmbiindu-l fiecare cu o tavă plină de șoricei și păsărele. Deschise leneș ochii. Deasupra sa, mustățile mamei se întindeau ca un portativ pe care curgeau câteva note muzicale: „sfârrr! sfârrr!” Adormi iarăși, cuibărindu-se la pieptul ei moale și cald. BOABELE DE ROUĂ Ursulețul se așeză comod pe stânca din fața peșterii, pe care își făcea de
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Cai, sănii și vremi troienite) Copilul din alt anotimp... Să vină Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi, cetini de brad, în pridvoare, Arome de timp-unicat. Să vină Crăciunul, prieteni! Cu daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic, Mustața-i zâmbind mucalit. Mi-e dor de bunica, de mama, De brad, turtă dulce sau ger, Mi-e dor de-un Crăciun de pe urmă... Umbrind aripi dalbe de cer. Să vină Crăciunul în inimi! Sfânt prunc s-a născut! Să
SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366237_a_367566]
-
Dar dă-mi voie să-ți prezint logodnica. Roșie ca focul Anica se prezentă. Era șocată de noul epitet folosit de Ionel. Încă nu avea glas așa că și-a șoptit doar numele și atât tot! Ambii flăcăi au zâmbit pe sub mustață și și-au continuat conversația întreruptă de prezentare. - Ionele salvează-mă! - Ai probleme cu Mira? - De fapt cu familia ei. Unde putem sta de vorbă? - Păi ieșim în larg pe iaht. - Bună ideea. Ne putem îmbarca? Între timp sosia Anei
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
ca vântul întinderile câmpiei aurii. Cel alb era strunit de un tânăr falnic și plăcut la înfățișare, cel negru era ținut în frâu de un flăcău mult mai tânăr, iar cel roșu era călărit de un oștean în vârstă, cu mustăți răsucite și priviri încruntate. Tânărul falnic era chiar fiul cel mare al Împăratului Tătarilor, cel mai viteaz și mai vestit dintre fii împăratului și moștenitorul de drept al împărpției. Ce foarte tânăr era fratele său mai mic. Iar vârstnicul oștean
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]