1,303 matches
-
de a discuta. Cu drept cuvânt le-am contestat-o. La ei discuția nu înseamnă o comparare de argumente, ci oricare din secăturile acestea n-are alt scop decât de-a se arăta mai cu cap, de a-și ilustra mutra, de-a arăta că știe răspunde. Noi zicem de ex. că nu spitalele sunt lucru de căpetenie, ci o descărcare a poporului de greutățile actuale, o îmbunătățire a stării lui materiale, a regimului lui alimentar, ei ne răspund că suntem
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în oră dangăte de catedrală, decât pânzei cumpărate pe un preț foarte scăzut. Lumea făcuse mult zgomot în timpul licitației. Pânza înfățișa o scenă care aducea cu scena reală a licitației din urbea transilvană. Ba chiar cineva recunoscuse în tablou câteva mutre din oraș. Tatăl lui Chiril însă avea o adevărată slăbiciune pentru cupidonul acela baroc, rupt, descleiat pe care îl reparase cu mâna lui, apelând la unele detalii și la un meșter tâmplar șvab ce completase, după multe consultații, știrbiturile, cu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ironiei auctoriale este pictorița de talent, „produsul de lux al comunismului”, Sabina Josan, care, după ce a beneficiat de burse, călătorii în străinătate, cărți publicate în timpul regimului comunist, acum joacă rolul victimei reprimate. O figură memorabilă e „protectorul” Petruț Grigorescu, „cu mutra lui de mistreț corcit cu mops, din care abia i se mai vedeau ochii și nasul cu adâncitură, cu aerul lui sigur pe sine”. Martoră a evenimentelor din 1989, Sânziana e dezamăgită de cursul ulterior al lucrurilor și de inutilitatea
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și complicată, despre două fetițe. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și îmbrăcate! nimicul cu neputință de preluat termic, entropia, răsadurile mele ce-or face, vinetele răsădite de pe acum! Medgidia alumină calcinată "Alro" Slatina, trei ori două rezervoare vagoane aleatorii, vino mă-ncoa', iar ai mîncat c...t, ia ui' ce mutră de chiabur! Canalul Dunăre Marea Neagră plin ochi cu linia ferată pe el, pe noi, peste port și corpurile fabricii de ciment, umflăturile de deal pe șiruri de becuri, zi străvezie în inima deplasării caldă, dormi în frig, dunga de albastru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mă vadă urgent Henry Bulawko, fost luptător în rândurile rezistenței împotriva ocupantului german, în prezent simpatizant al Partidului Sionist de stânga, Mapam, membru în conducerea politică a comunității și pe plan personal prieten bun de-al meu. Henry avea o mutră îngrijorată când a intrat la mine în birou și, fără nicio introducere, a atacat subiectul ce-l preocupa, zicând: "Cu ce ai păcătuit, Eliezer, că cei de la Minister în Ierusalim au găsit să te transfere tocmai la curtea lui Stroesner
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Desigur, În interesul lui. Dar dacă spui că acel interes e evoluția, atunci Îți spun și eu cine e acea „eminență cenușie“: Natura. Păgân și dac ce ești! Vezi că varza are etimologie dacică... 3. De frupt Mă uit la mutrele jigărite din jur; știu și motivul: e post. Mă uit În oglindă și-mi văd burtica etalată În toată rotunjimea ei: tocmai am ronțăit o vrabie, ceva de frupt. Trag și concluzia pisicească: În Natură nu postește nimeni, cel mult
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
privirea printre scaune ca să vadă bine secvențele. Era o comedie, ceea ce îi plăcea ei, care o dispunea la râs. Faci haz de necaz, Janeto! Ia privește! Ce caraghioși sunt! Ha!ha!ha! Ce te amuză atât de mult? Uite ce mutră face c-a fost luat prin surprindere, ha! ha! ha! râdea ea în continuare împreună cu toți cei care vizionau filmul. Pentru că nu mă uitasem la televizor, fiindcă nu-mi plăcea, nu știu despre ce era vorba, dar cred că după
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
el? rupse Într-un târziu. — El m-a chemat. Sunt frate-său. În secunda următoare mi-am dat seama că n-ar fi trebuit s-o mint. Orice i-aș fi spus nu m-ar fi crezut, după cum o arăta mutra aia ponosită, și ținea sapa ca și cum ar fi fost gata să-mi dea cu ea În cap dacă mai făceam un pas În teritoriul ei. El mi-a spus să-l caut aici, am mai zis, și uite că În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mine, oricât s-ar da În cur și-n cap bou’ ăsta de Andrei și n-are-a face, poa’ să fie și fii-miu la o adică, cât de mult o semăna el cu tac-su care l-a făcut, cu mutra asta țigănoasă și părul ăsta cu luciu tăciunos. Are aceeași uitătură crucișă a ochilor căprui ca a lui Gilbert, și veselă și speriată, de parc-ar da să râdă și ar da să fugă, da’ ce-mi place la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot ce ieșea și intra pe poarta Unității petrecut de haita aia de câini de pripas cărora doar ea le Împărțea din codrii de pâine și mămăligă rămași de la masă. Zdreanța aia de halat Îmbâcsită de praf de ciment și mutra Întunecată și ponosită de veghe asupra avutului te-ar fi dus cu gândul la un soi de vrăjitoare ori mumă a pădurii, iar În rest Îl slugărea pe bărbatu-său cu un devotament de câine credincios. Îl mai auzeam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
c-altfel rămâneam cu ele țepene. Ia uite vere la mâinile mele. Mi le Întinse sub nas, mi le arăta ca un iluzionist care vrea să convingă că n-are nimic de ascuns, mâinile-i erau la fel de arămii ca și mutra și ușor cojite de spuzeală, și-acuma să mi le mănânce cimentu’ la tuburi, vere, am dus-o greu de tot, să-ți spuie Andrei, toată iarna ne-a ținut fără foc... Tocmai mâncasem. Ne trăgeam sufletul așezați pe niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
rog, asta vă privește. Tot ce pot să vă spun e că acest concurs va decide cine va intra În antologie și ce romane vor fi publicate. Nu-i sunt deloc simpatic acestei femei, cu dovleacul meu de căpățână și mutra mea de ocnaș libidinos și insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ai? Era oricum un moment al adevărului. Oi fi arătat eu a om cu familie grea, care mă apasă de mă strivește, dar ca să arăt a profesor sau medic ar fi trebuit să mă strâmb până mi-aș fi scrântit mutra. — Păi, tuburi de puț, mai mult d-astea fac deocamdată... Mă privea neîncrezător, așa că n-am pregetat să-i explic. Niște chestii d-alea de beton, dom’ director, care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spui drept mai mult de gura lui fi-miu. Păi fură el de-aicea de unde mănâncă și unde are un pat să pună capu’ jos, păi unde mai găsește el ca aicea? — Corect, spun, și Andrei mă aprobă cu o mutră gravă și dă din mâini În toate părțile ca să-și Întărească spusele. — Păi io nu i-am spus prostului atuncea că ce face el e cea mai mare tâmpenie? Omu’ ăsta te ține ca pe copilu’ lui, te-a adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe unde umblasem tocmai când a avut atâta nevoie de noi, când l-au părăsit toți, și până și noi, copiii lui?... Mă uitam când la el, când la ranga din mâna lui Andrei, și totodată Îmi țopăia În fața ochilor mutra lui Laur mustăcindu-și surâsul ăla de târfă cretină. Moșu' era Îmbrăcat În cămașa albă și-n pantalonii sidefii cu care plecase la nuntă și avea doar un semn mic la tâmplă, cât o cireașă, iar În rest nu vedeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
greu. Mă-nvârtesc și mă foiesc până ajung cu pacostea mea dă căpățână pe pulpa ei și doar că ne-am schimbat locurile. S-a mai Învârtit o dată pământul și ne-a inversat și bine că nu-i mai văd mutra blondă-roșcovană-aurie, care mă face uneori să mă simt cu cinșpe ani mai bătrân decât sunt. Gustul și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate, Îmi spun că-s viu și că mai am destul până să mă pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
paharele de celofibră care ne dădeau de lucru până peste cap, fiindcă ne trebuiau multe. De la proprietarii de TEC-uri și din localuri, abia de reușeam să facem rost, pentru că le refoloseau și ei. Ne știau de-acum, ne Înregistraseră mutrele hămesite de scormonitori prin cutiile În care-și arunca omul paharul după ce bea, și nu prea ne mai lăsau să ne apropiem. Ne cocoțam și amușinam pe brânci pe toate coastele falezelor pe unde le vedeam risipite, luam apoi plaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de oameni (zeci de mii) Înghesuiți pe un teritoriu atât de mic. Asta a Însemnat că În fața latrinelor era În permanență coadă, uneori lungă de tot. Am fost tare șocat văzând profesorii, doamnele profesoare cum stau la coadă În fața latrinelor, mutrele unora care Încearcau să se stăpânească când simțeau urgența necesității. Trebuia să mă uit În altă parte când vedeam câte o fetiță, colegă de școală, așteptând la rând... Și mie Îmi era rușine să fiu văzut acolo. Latrina nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
clienți. Ei, lângă ăștia de la Luftwaffe era unul care... Ai văzut poze din seria figurilor lui Lombroso, cu criminalii, cele mai odioase figuri... Cel mai odios criminal arăta ca un fel de Florin Piersic față de cum arăta ăsta: avea o mutră de criminal odios. Vreau să zic că a fost cel mai cumsecade neamț pe care l-am cunoscut În lagăr. Își Împărțea ultima felie de pâine cu noi, Își Împărțea ultima bucățică din țigară să o fumăm noi. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zile programul nostru s-a desfășurat conform planului, căci apoi au fost băgați cu noi 20-30 de dezertori, de fapt hoți deghizați în haine militare pentru a înșela vigilența poliției. Toți tineri, între 20-30 de ani. Aveau cele mai interesante mutre, un pictor portretist ar fi făcut o reușită expoziție a expresiilor negative sufletești. Șefului, mai în vârstă decât toți (avea poate peste 40 de ani), un fel de țigan unguresc, ceilalți i se adresau cu apelativul nea Brânză. După ce ușa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apoi spre mine așteptând parcă ceva deosebit, mai ales când pronunțam numele lui Litman. Disputa cu domnul Litman Sunteți evreu?, m-a întrebat Weintraub într-o zi. Nu sunt evreu, sunt israelit!, i-am răspuns zâmbind. A făcut atunci o mutră așa de surprinsă că era să izbucnesc în râs. Litman, care era aproape, s-a întors și m-a privit și dânsul nedumerit. Fac parte din Noul Israel, din cel spiritual, nu biologic. Ca și cum cineva m-ar fi provocat la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
medalii pe piept de o parte, iar de alta juriști în robele negre, clasice. L-am recunoscut pe colonelul Petrescu, președintele completului de judecată, zbirul penitenciarelor din timpul lui Carol și Antonescu. Mai jos, la dreapta, doi grefieri civili, cu mutre solemne. La stânga, banca acuzării, pe care un procuror nervos deschidea și închidea continuu un dosar voluminos, aranjându-și hârtiile. În față, pe dreapta, boxa acuzaților, 15-20 de oameni, înșirați unul lângă altul pe trei bănci paralele. Pe mijlocul sălii un coridor
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Averescu a fost o "interpunere" plasată de Brătianu în vidul de putere pînă cînd el și Sistemul său liberal aveau să-și recapete suflul. Instituțiile liberale și marea finanță au continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ură ranchiunoasă. Raporturile dintre un șofer și cel „șofat“ pot fi uneori ciudat de încordate. De altfel, Arkwright de la „Leul Negru“ e destul de enervant pe cont propriu. Un individ mătăhălos, cu o chică de păr negru și favoriți negri, o mutră de bădăran victorian. E capul celor care se amuză să mă pună în încurcătură. De astă dată, îmi analizează întrebarea: „Foci? Mari? Foarte mari? În împrejurimi?“. Vreți să spuneți pe uscat? mă întreabă. S-o fi gândind la viermi, intervine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]