1,287 matches
-
culori Și-n zbor de curcubeu cocori ne vin acasă... O mierlă ne cânta pe note-o simfonie înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de vrajă în iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vie, pe-un trecut consumat Un saxofon ne cânta în surdină, Vălul de iubire peste timp aruncat Am crezut că-i vis dar erai tu, lumină... Ochii focoși, palme ațâțate de dor Mistuindu-ne în vrăji tăinuite, Rătăcind pe poteci, năluci în amor Dezleagă-mă de uitare, iubite.... Alb de iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
îmi întind aripa, Cu setea ta de viață, o mantie să-mi fac. Mă cauti zici, dar oare, această căutare, Dorești să fie leagăn, iubirii ce iți port? Pe chipul tău cel palid, nu văd decât uitare! Cum poți iubi, nălucă, când sufletul ți-e mort? Ești fără de-nceputuri, și fără de sfârșit, Răsari o clipă-n suflet, dispari în asfințit, Te știu de-o veșnicie și totuși nu te știu, Ești nemurirea însăși, eu nici măcar nu-s viu. Căci căutându-ți
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Talpa stângă-mi este șchioapă Ca în versul de demult. Ard sub frunte-atâtea vise Și te chem într-un amurg, Suflet alb cu porți deschise, Al iubirii demiurg. Las acum noaptea s-aducă Versuri îmbrăcate-n dor, Dragostea ca o nălucă Mă învăluie-n fior. Scriu un vers, trăiesc o clipă, Râd și plâng într-un troheu, Fac sărutul tău aripă, Te iubesc, iubitul meu! Despre poeți Scriem un vers, plângem o rimă, Râzând culegem un troheu, Toate-s poveștile ce-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi lacrima să plece Pe-un colț de geană dezvelit Cu visul umbrelor tivit Când ziua-n noapte se petrece. Lumini și umbre trec prin noi, Ne plâng albastrele tăceri, în toate zilele de ieri, în toate nopțile
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în hainele de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți-mi ceva, se rezolvă dom’ Roja, zice Gulie cu un aer de ilegalist, ceva să vă vină bine și să vă țină cald, zice scurt și dispare pe ușă ca o nălucă. Mă strecor printre oameni și baraje, ceva nu era în regulă, Armata se retrage, din ordinul cui? încep să mă întreb pentru că Piticul tocmai dăduse cu totul alte ordine. Cu TAB-urile pe post de taximetre și flori în țevi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de cîte ori va fi nevoie, în cu totul alt mod decît a făcut-o pînă acum la 1 Mai sau la 23 August. încă mai pluteau prin aer tot felul de boarfe cînd Santinelă a zbughit-o ca o nălucă de lîngă noi și i-a lăsat lui Monte Cristo stația de radio-recepție în grijă. Habar n-avea la ce risc se expunea, altfel n-ar fi acceptat nici în ruptul capului să o facă. Nici n-o să ai timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
celor aflați înaintea sa în mulțime. Dacă ești de-ai noștri, înseamnă că știi ce ai de făcut, îi mai spune mărunțelul, nu e treaba noastră să dăm piept cu barajul Armatei, adaugă, după care se face nevăzut ca o nălucă. Roja privește încă o dată în direcția soldaților cu țevile puștilor îndreptate în sus la 45 de grade, e ditamai barajul, începe să se gîndească, simțind din nou că cineva îi suflă în ceafă. Era cît pe ce să fii deturnat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oprindu se pe cei doi soldățoi care duceau fiecare deasupra capului cîte un sicriu cu tot cu capac, atît de relaxați, de parcă ar fi fost vorba de niște obiecte ușoare ca pana. Înainte să se dezmeticească, maiorul o zbughi afară ca o nălucă. În locul lui, pe ușa care rămăsese larg deschisă, intră un val de aer rece ca un țipăt de cucuvea. — La ora asta se vine? întrebă Roja, rămînînd înmărmurit în fața ușii larg deschise — N-am timp de pierdut, se auzi vocea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
simț. Așa mai merge, consimți o voce pioasă. Căci pe cadranul acestui ceas strălucesc zi și noapte două manoșe: Trăian și Decebal, reluă Înflăcărat domnul În cămașă cadrilată și cu pălărie de paie pe cap. Măciuci, zise liceanul zâmbind unei năluci. Domnul Moduna Își dădu revoltat pălăria pe ceafă. Vru să spună ceva dar nu găsi cuvântul potrivit. Îi trebuia unul anume, percutant, eficient ca o pastilă de nitroglicerină pusă sub limbă În momente de criză, ceva de genul „boule”, „securistule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care o reprezintă practica sa reală, Începând cu construirea propoziției de bază până la problemele mai mari legate de linia narativă, dezvoltarea personajelor, Încheiere. Îndărătul fiecărei cărări și fiecărei forme de expresie pe care le alegi până la urmă, se află nălucile tuturor celorlalte pe care nu le-ai ales. Nu-mi plănuiesc scrierile, așa cum nu-mi plănuiesc plimbările prin pădure; urmăresc poteca ce mi se pare cea mai promițătoare la un moment dat și nu un anume itinerar prestabilit la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ceea ce căutăm: o brazdă Îngustă, neregulată, de vârfuri de copaci, un val arboreal gălbui. Pentru mine, această pădure tainică, poate cea mai stranie din Întregul regat, nu se ridică de fapt ca o linie de infanterie. Se ridică asemeni unei năluci. Nu-mi amintesc acum Împrejurările exacte ale celeilalte, unice, Întâlniri cu ea; doar că trebuie să fi fost spre sfârșitul anului 1946, când mă aflam În tabăra de la marginea Dartmoor-ului, ca locotenent În infanteria marină. Nu făcea parte din terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
în nisip, iar noaptea se dovedeau neîndestulătoare. Cei doi drumeți întîlneau arar câte o oază măruntă, cu câte un izvor sau o fântână părăsită în care apa s-a sfârșit de mult. De mers mai aveau. Și mergeau iarăși printre nălucile oazelor verzi și ale orașelor mărețe care jucau pe zări fără să se afle aievea, iarăși bând apa bâhlită din burdufuri și respirând aerul amestecat cu nisip și cu focul topit al soarelui. Și cu tăcere. Oricât de puțin s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tot drumul încoace, sfâșiat de neastâmpăr și de dorința de a afla, a simțit totodată cum un al doilea gând, mai depărtat și mai lăuntric, îi spune că grozava veste din scrisoarea regelui nu putea să fie decât vestea vreunei năluci. Și totuși turnul era în fața lui. Auta își trase o palmă peste obraz. Apoi privi iar. Turnul înalt, neted, lucitor, fără nici o urmă de încheieturi sau de legături, avea și un soi de ferestre aproape rotunde, alungite în sus și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
căzuse, pe spate, cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât de slabă, nu răzbătea din el. Poate că ochii lui vedeau o nălucă, așijderi numeroaselor năluci de oaze și orașe din miezul deșertului cu nisipuri fierbinți, unde niciodată nu era însă nimic. Auta rămase așa cum era. Îi făcea bine să stea culcat. Noaptea nu era rece. Aerul era foarte curat și pieptul îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu fața în sus. Era noapte. Nu se zărea nimic, decât stelele. Turnul abia se zugrăvea în noapte... sau nici nu era? Nici o lumină, cât de slabă, nu răzbătea din el. Poate că ochii lui vedeau o nălucă, așijderi numeroaselor năluci de oaze și orașe din miezul deșertului cu nisipuri fierbinți, unde niciodată nu era însă nimic. Auta rămase așa cum era. Îi făcea bine să stea culcat. Noaptea nu era rece. Aerul era foarte curat și pieptul îl înghițea cu plăcere
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că e cine știe ce. O fi trăsnit-o vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vreun fulger. Născocitorul putea să fi fost smintit, nătărău sau numai beat, iar oamenii cred lesne orice, chiar dacă n-au văzut. Și iată cum a ajuns vestea cumplită la urechile regelui. Încălzit de nălucile altora, a născocit și el o nălucă. Țăranul care l-a călăuzit încoace poate că nici n-a văzut măcar piatra asta lustruită. Auta se mai gândi că poate el însuși visase. Că a căzut în grâu nu era de mirare după atâta oboseală. Ce era de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se îndoia că, măcar în parte, ceea ce spuneau țăranii că au văzut pe câmpia din miazăzi nu putea fi nălucă. Dar atunci ce era? După trei săptămâni de la plecarea sclavului său, nemaiavând răbdare să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se îndoia că, măcar în parte, ceea ce spuneau țăranii că au văzut pe câmpia din miazăzi nu putea fi nălucă. Dar atunci ce era? După trei săptămâni de la plecarea sclavului său, nemaiavând răbdare să aștepte și neauzind nici un fel de vești, a poruncit să i se aleagă cea mai ușoară și mai sprintenă luntre cu cei mai buni vâslași și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se apropiaseră mult de țărmul țintei lor, bătrânul era frământat de gânduri și neliniște mai tare ca oricând. Iarăși stătea de vorbă în încăperea sa din corabie cu Tefnaht, care încă necrezând că vestea ciudată putea să fie altceva decât nălucă, începea totuși să se tulbure și el. Marele Preot nu-i arătase scrisoarea primită de la Auta; îi spuse numai ce îi scria sclavul. Tefnaht se uita din când în când cu oarecare milă la bătrân, socotindu-l cu mintea obosită
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta cu ulciorul. - De ce ai stat atîta? îl întrebă Tefnaht. Iar Auta rîse: - Întâi s-au speriat de mine când m-au văzut cu globul pe cap, apoi au început toți să mi-l pipăie, să vadă dacă nu sunt nălucă. Bătrânul nu mai vru apă; înțelese că pentru a bea trebuia să-și scoată globul, iar ca să și-l scoată trebuia să iasă din turn. Străinii se uitau curioși la ulcior. Cel cu păr mai bogat luă o țeavă străvezie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prințul să mai poposească pe acolo. Lupul, pe care prințul vru să-l lase un timp să ajute prințesa să-și pună la punct treburile regatului, suflă peste prințesă, și ea dispăru, cu împărăția sa cu tot. Ea fusese o nălucă pusă să-l încerce pe prinț. Sosiți la castelul prințesei lui, prințul începu să urce, însă îi fu foarte dificil, și din ce în ce mai dificil să-și continue suitul spre castel. Însă prințul, nici că se opri, și spunându-și că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
emoții cumplite: mă va îmbrățișa ca tată? Mă va certa ca iubit? Și din nou îndoiala fu pe cale să mă determine să plec, însă eu rezistai. Mă apropiai de masa lor și Angi, când mă zări, îi zâmbi ca unei năluci. Realizând apoi că sunt aievea, sări de pe scaun și făcu câțiva pași înapoi. O liniște cumplită amenința să ne cuprindă, însă la timp rostii: Salut, Angi. Își duse mâna la tâmplă, se regăsi, iar apoi mă privi cu aceeași blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să îți alegi? Când toți sunt ingenioși, tu să fii viu colorat, pentru a-i întrece. Când toți sunt câte un personaj, tu alege-te pe tine. Iar când vrei să fii independent, imaginează-ții pe toți în negru ca niște năluci, și dă-ți ție viață. De după masca ce mă protejează, pe care o iubesc, dar pe care însă o mai am într-un exemplar, pentru a o arunca astfel, dacă vreau, la miezul nopții de pe pod, văd lumea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]