1,621 matches
-
nu-ți pot spune!... Dumnezeu a vrut să nu-ți pot spune. Iartă-mă, Fata, pentru tot ce ți- am greșit. M-am mărturisit duhovnicului, la Mănăstire, dar, tu ești aceea care mi le poți ierta...! În ultimele nopți fu năpădit de vise de coșmar... câte două, trei pe noapte, care îl mistuiau... Dar, întâmplarea de la bibliotecă, de înainte cu mulți, mulți ani, îi stătea în memorie ca un stâlp de referință... era cea mai dragă sufletului său... Pentru o clipă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si cu un gust amar nemărginit, în amintirea acelor, vremuri, pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se apropie să-l înnăbuse. În
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
casa bunicii lui din Zahorna. Avea inima grea și căuta liniștea sufletului său, precum câinele cată umbra pe timp de arșiță. O portiță de nuiele, lăsată pe-o parte, străjuită de un salcâm bătrân și scorburos, dădea într-o ogradă năpădită de buruieni și ierburi sălbatice. Din fundul ogrăzii, largi, cu tufe mari de soc și liliac, se ivea căsuța străveche, tăcută, și aproape ascunsă sub streșina lată, cu ferăstruicele ei mici de-o palmă și visatoare ca niște ochi osteniți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Cuvioasă Paraschiva, în ajun... Iașii, Moldova întreagă se pregătea să-și prăznuiască Ocrotitoarea și Protectoarea ei. În curtea Mitropoliei, încă din ajun, înțesată de pelerini veniți din toate colțurile țării, nu aveai unde să arunci un ac. Străzile orașului erau năpădite până la sufocare cu lume din toată țara; maici și călugări cu bărbi cenușii lungi până la brâu, de pe la toate mănăstirile și chiturile din țară, împărțeau binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
frica înapoi în piept. Legătura cu coșmarul îl umplu de un sentiment cumplit, de un fel de spimă fără nume... De la o vreme, puteri străine încolțiră în sufletul lui. - Nu poți să nu ții seama de sentimentele obscure care te năpădesc uneori... își zise el. Fiori reci îl trecură, unul după altul, pătrunzându-i adânc în suflet. Se simțea singur și uscat, ca un copac mort. Și, deodată, îl cuprinse o milă fără margini, pentru Vasilica, o dorință nebună de a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de gânduri. În cameră era tăcere... o tăcere rea cu spaime. În pat cu fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar, cu durerile, suferința și amintirile lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în gânduri fără șir. Și, doar, pentru o clipă închise ochii strâns,... și a văzut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
spini otrăviți îi pătrund în tot trupul. - Doamne!... se pomeni el strigând, cu ochii spre cer. De ce mi-ai luat-o, Doamne?!... De ce, Doamne, ai îngăduit... de ce?!... înnăbuși el în piept, un strigăt sfâșietor. Simți cum o revoltă neputincioasă îl năpădește și îl înnăbusă, abia reținându-și lacrimile. Totdeauna te-am prețuit ca pe viața mea, dar nu ți-am spus... Iartă-mă, că n-am făcut-o când trebuia... Acum, îți spun dar ce păcat că gândurile mele najung la tine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Iartă-mă, Fata, iartă-mă!”. Se trezi din somn plângând... plângea deadevăratelea. Inima îi bătea cu putere în piept, să i-l spargă. Și, moara de tocat gânduri începu ca o avalanșă... gândul îl purtă la visele care l-au năpădit în ultimele nopți. -Ce știm noi despre taina viselor?!.. Nimic!.. murmură bătrânul. Visele sunt spirit, aparțin Divinului... rămân taine!... Visul e o întâlnire în planul astral, în timpul somnului, este mesaj din lumea nonmaterială... Visul rămâne o necunoscută... este inexplicabil! murmură
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-Nu-i nimic!.. își zise el resemnat, de- aș găsi măcar ”ieșirea”... Fata mă așteaptă îngrijorată, acasă.. Doamne, ce se face Fata fără mine!”. Ceasul arăta orele trei si douăzeci... dimineața. Isi sterse lacrimile adevărate, cu dosul palmelor si se pierdu năpădit de gânduri. -Ce să însemne, oare, visul ăsta?!.. întunecime si ceață, învălmășeală de lume, pe peron. valiza pierdută, si bastonul pierdut, etc. etc. oare, ce să însemne?!.. se tot întreba el nedumerit. ”-Hm?!.. E normal să nu înțelegi!” îi șopti
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei. Vântul începu încet să șuiere Mișcând frunza încolo și-ncoace Dar ea tot nu cădea. Până la urmă, încet, ca o lebădă Căzu la pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum pe Vasilica, mușcată de veninul remușcărilor, în ultimii ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
încet, ca o lebădă Căzu la pământ, Ca un aprod ce anunța Vreme rea..! Bătrânul Iorgu, în fața ferestrei, neclintit, privea undeva departe, năpădit de gânduri. Iși aminti cum pe Vasilica, mușcată de veninul remușcărilor, în ultimii ani de viață... o năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
om... Glasul lui Dan Spătaru tremura cu un fel de disperare, care cerea ajutor. Vasilica își ascunse fața în palme, cu ochii plini de lacrimi. Deodată, ca un clocot, blestemul mamei, atunci la despărțire pe peronul gării din Bârlad, îi năpădi mintea. Și plânse amar. ”-Eu nu am dreptul să mă plâng!.. a spus ea întrun rând. Nefericirea vieții mele e opera mea!.. Sunt osândită să mor nefericită..!”, așa a spus. Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bătrânul Iorgu se trezi din gânduri, ca scuturat de frigurile copilăriei. -De ce mă las dus ca orbul în voia gândurilor?!.. se răzvrăti el. Parcă aș citi alfabetul de la coadă spre cap... să ajung la începutul vieții mele!.. zise el năpădit de trisețe. N-am putere să pot face ordine în lumea din mine. Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură el, privind pe fereastră departe, nepădit de gânduri. Frunzele îngălbenite de toamnă, din copacii din fața casei, continuau să cadă în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
curte, o excursie la cimitir e un adevărat răsfăț, pe care ți-l poți permite numai În ceasul apusului, după ce vin vacile de la ciurdă. o priveliște nemaipomenită se desfășoară la picioa- rele tale după ce termini cu smulsul buruienilor rebele care năpĂdesc florile de pe morminte, cu pusul lumânărilor, cu lacrimile și cu rugăciunea. Acolo sus, pe deal, culcat În iarbă, totul e numai cer, greieri și miros de ierburi sălbatice. Soarele scaldă munții Trascăului, Înșiruiți În diferite nuanțe de gri, În lumina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în curte, o excursie la cimitir e un adevărat răsfăț, pe care ți-l poți permite numai în ceasul apusului, după ce vin vacile de la ciurdă. O priveliște nemaipomenită se desfășoară la picioarele tale după ce termini cu smulsul buruienilor rebele care năpădesc florile de pe morminte, cu pusul lumânărilor, cu lacrimile și cu rugăciunea. Acolo sus, pe deal, culcat în iarbă, totul e numai cer, greieri și miros de ierburi sălbatice. Soarele scaldă munții Trascăului, înșiruiți în diferite nuanțe de gri, în lumina
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Simt că e vorba de ceva mai important. Ori mă Înșel? ─ Nu te Înșeli. Nu știu cît de important o fi... Dar nu știu de ce, parcă nu mai sînt atît de sigur pe mine și parcă din senin m-au năpădit amintirile... și... Hai, dă-i drumul... Mi-amintesc... că aveam doar cîțiva anișori cînd m-ai luat pe genunchi și ștergîndu-mi cu dosul palmei lacrimile ce-mi șiroiau pe obraji, m-ai liniștit explicîndu-mi că eu dormeam cînd bunicul meu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
căsătorit sau... poate nu și-a schimbat numele la căsătorie... Hm! Medicinistă, profesor..., doctor oftalmolog..., București... În atâția ani de carieră... absorbit de multiplele probleme de viață și de profesie... nu ne-am intersectat pașii... Cazurile mele nu au necesitat ...”. Năpădit de atâtea gânduri, Eugen descuie biroul, trase micul zăvor și își dădu drumul pur și simplu în fotoliu. ... „Să fi fost eu prin anul doi sau trei? Nu! În mod sigur, eram în ultimul an și pe ea am remarcat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
piept și privind în întunericul de afară. Și-au luat rămas bun scurt, doar cu îmbrățișarea și o sărutare, dar dulce, chiar pasională, ceea ce a făcut ca Iuliana să se mai învioreze și să se dezbare de gândurile ce o năpădiseră în mașină... Eugen s-a întors repede. La spital era liniște sau, cel puțin aici, la salonul în care se afla Iustin. În celelalte, destulă animație și Eugen se simți dator să se informeze despre tot ce apăruse nou în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu gând anume ori cu vreun interes ascuns. V-am observat pe amândoi și nu-mi este rușine să recunosc, de față cu voi toți de aici, că mi-a fost drag să vă înțeleg... Cu toate necazurile ce au năpădit pe mine, mi-a fost drag să văd că sunteți îndrăgostiți... Care mamă nu dorește să-și vadă copiii fericiți? Ce fel de mamă este aceea care să nu dorească asta?... Mai este aici o mamă și am certitudinea că
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am regăsit strada care ducea la ei și care șerpuia în paralel cu un rîu. nu mai recunoșteam totul, iar la un moment dat una dintre potecile pe care o luasem s-a înfundat într-un fel de teren viran năpădit de o vegetație sălbatică, mărăcini și tufe pline de țepi. Un gard de sîrmă ghimpată bloca trecerea, iar undeva, pe o tăbliță, scria teren mILItar. am rămas uluit că acel drum pe care îl parcursesem de atîtea ori în copilărie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
numai o minciună. Visul ăsta trebuia alungat o dată pentru totdeauna. Otilia nu era poate ce spuneau ceilalți, dar nici ceea ce crezuse el. O amărăciune mare umplu sufletul lui Felix. Numai indiferență și dușmănie peste tot, nici un elan, nici o sinceritate. Îl năpădiră gânduri eremitice: să-și cumpere la majorat o casă și un loc la țară și să se dedice, pierdut din lume, agriculturii. Însă amărăciunea îi era atât de adâncă, încît se prefăcu într-un fel de ură generală împotriva oamenilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi mult mai recunoscător dacă mi-ai spune sincer că nu mă iubești. - Nu pot să-ți spun, fiindcă, într-adevăr, te iubesc. - Atunci... atunci, vrei să ne căsătorim? - Mai târziu... da. Felix luă pe Otilia în brațe și o năpădi cu sărutări, o învîrti prin odaie, o puse la loc, o bombardă din nou cu sărutări, în vreme ce fata își apăra obrajii cu amândouă palmele. - Pentru numele lui Dumnezeu, Felix, îmi strici tenul.Trebuie să stabilim o înțelegere în privința asta. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otilia era o enigmă, ci și destinul însuși. Dinadins, într-o duminică, o luă pe strada Antim. Prefacerile nu schimbaseră cu totul caracterul străzii. Casa lui moș Costache era leproasă, înnegrită. Poarta era ținută cu un lanț, și curtea toată năpădită de scaieți. Nu mai părea să fie locuită. Cele patru ferestre din față, de o înălțime absurdă, înălțau rozetele lor gotice prăfuite, iar marea ușă gotică avea geamurile plesnite. Felix își aduse aminte de seara când venise cu valiza în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unui sens de gol existențial și de nefericire, mai ales atunci când trebuie să se confrunte cu situații precare și de criză. Cu alte cuvinte, o credință prea înrădăcinată în aspectele dogmatice nediscutabile și categorice riscă să se dărâme atunci când o năpădesc experiențele dificile care zguduie din rădăcini convingerile și pun în dubiu ceea ce părea garantat de o spiritualitate mai puțin atentă la sensibilitate și absolutistă. În acest caz, persoana riscă să se concentreze pe ea însăși în loc să se deschidă față de acele
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pentru trupul mort al lui Moise, s-a stăpânit să rostească împotriva acestuia cea mai măruntă judecată de ocară, zicîndu-i doar: "Yahveh să te mustre!" Ceas al mustrării care, iată, nu sosise. Spre deosebire de cel de-al treilea țârâit al soneriei, năpădind de undeva dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]