2,578 matches
-
prin „a atinge”, are sensul de „a prinde”, chiar „a Înșfăca”, sau „a reține”. Ne-o Închipuim așadar pe Maria, după ce L-a recunoscut pe Rabuni (exact: „Dragule Învățător”, cu o mare Încărcătură afectivă), deschizându-și brațele și Încercând să năvălească peste El, nebună de fericire. Dar Isus Îi taie scurt elanul: nu m-am urcat Încă la Tatăl, nu Mă opri din drum, „nu Mă reține”. S-au făcut tot felul de speculații pe marginea episodului, interpretându-se În fel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ei se vedea, înălțat, un morman pe care creștea troscotul. Mai ales după războiul din urmă și, mai apoi, când fu arat pe ruptele pământul de-au rămas puține toloace, cei care voiau să țină o vacă ori un purcel năvăliră către țarină. Atunci, din vechea uliță, născură câteva hudicioare. Dar asta n-a durat mult. Se electrificase satul din deal iar ulițele din țarină rămaseră doar cu lampă. Atracția pentru vatra cea nouă se potoli și, una după alta, casele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lăturalnice până la cabinetul său. Îl pofti Înăuntru și aduse tifon, antiseptic și leucoplast dintr-un dulăpior cu medicamente, apoi Îi examină mâna. Rana era pe degetul mare al bărbatului, unde unghia lipsea. ― Cum s-a Întâmplat asta? ― Mai Întâi au năvălit grecii, răspunse refugiatul. Apoi, turcii au năvălit Înapoi. Mâna mea a fost prinsă la mijloc. Doctorul Philobosian nu spuse nimic. Între timp Îi curăță rana. ― O să trebuiască să vă plătesc cu un cec, domnule doctor, spuse refugiatul. Sper să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și aduse tifon, antiseptic și leucoplast dintr-un dulăpior cu medicamente, apoi Îi examină mâna. Rana era pe degetul mare al bărbatului, unde unghia lipsea. ― Cum s-a Întâmplat asta? ― Mai Întâi au năvălit grecii, răspunse refugiatul. Apoi, turcii au năvălit Înapoi. Mâna mea a fost prinsă la mijloc. Doctorul Philobosian nu spuse nimic. Între timp Îi curăță rana. ― O să trebuiască să vă plătesc cu un cec, domnule doctor, spuse refugiatul. Sper să nu fie vreo problemă. Nu am prea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajunge la vas și Sterghiades, livid, urcă la bord. Și apoi generalul Hajienestis dă singurul ordin militar din ultimele săptămâni: ― Ridicați ancorele! Porniți motoarele! Cu toată viteza Înainte! Pe mal, Lefty și Desdemona priviră cum se Îndepărtează flota grecească. Mulțimea năvăli spre mal, Își ridică cele patru sute de mii de mâini și Începu să strige. Apoi tăcu. Toate gurile amuțiră când lumea realiză că propria lor țară Îi abandonase, că Smirna nu mai avea acum nici un guvern, că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca marinarul să-i răspundă, se auzi un huruit puternic: se loviseră din nou de stânci. Oprirea bruscă Îi aruncă pe toți Înainte. Căștile se ciocniră unele de altele. Se sparseră nasuri. Soldații căzură grămadă și barca se sparse. Apa năvălea Înăuntru și locotenentul țipa. Milton, laolaltă cu toți ceilalți, sări afară În aiureala generală - stâncile negre, curentul de pe fund, sticlele de bere mexicană, crabii speriați. În Detroit, tot pe Întuneric, mama mea era la cinema. Michael Antoniou, logodnicul ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
când apar polițiștii. Stau și se uită cum clienții barului sunt scoși afară Încătușați și câteva fete chiar Încep să se văicărească... și acum se deschid alte uși și se opresc mașini și dintr-o dată toată lumea e pe stradă... oamenii năvălesc din alte baruri clandestine și din case și de pe la colțuri și se simte ceva În aer; parcă aerul, Într-un fel, ținuse socoteala și În acest moment din iulie 1967 numărul abuzurilor a ajuns așa de ridicat Încât imperativul țâșnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Centura Părului se termină. Cântă, Zeiță, despre grecoaice și despre lupta lor Împotriva părului nedorit! Cântă despre cremele de epilat și despre pensete! Despre decolorant și ceară de albine! Cântă despre puful respingător care, precum legiunile persane ale lui Darius, năvălește peste continentul aheu de fete de-abia intrate În adolescență! Nu, Calliope nu era surprinsă de apariția unei umbre deasupra buzei ei superioare. Mătușa mea Zo, mama mea, Sourmelina, și chiar verișoara mea Cleo, toate sufereau din cauza părului care creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Se aplecă și ea În față. Își deschise gura. Iar Rex Începu să sufle. Buzele Obiectului Obscur formau un oval perfect și În acel gol, În acea țintă, Rex Își direcționă fuiorul de fum cu miros de mosc. Vedeam coloana năvălind În gura Obiectului. Dispărea În gâtul ei ca apa Înspumată a cascadelor. În cele din urmă ea tuși, iar el se opri. ― Bine țintit. Acum tu mie. Ochii verzi ai Obiectului lăcrimau. Dar luă țigară și și-o vârî Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era de aceeași vârstă cu tatăl meu, dar parcă ținea de generația tânără. Ardeam de poftă să-i povestesc despre Obiect. Simțeam nevoia să povestesc cuiva, oricui. Sentimentele mele pentru ea Încă erau atât de puternice, că simțeam cum Îmi năvălesc În gât. Dar le-am ținut acolo, prudentă. Nu-mi venea să cred că toate astea erau confidențiale. ― Mama ta zice că ai o relație apropiată cu o prietenă de-a ta, Începu Luce din nou. Rosti numele Obiectului. ― Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Uniroyal și pe lângă firava pădure Inkster. ― La ce oră e Înmormântarea? am Întrebat. ― La unsprezece. Tocmai se lumina de ziuă. Soarele se ridica de undeva, poate de după fabricile din depărtare sau de după râul Întunecat. Lumina creștea În intensitate, infiltrându-se, năvălind ca o maree și scurgându-se În pământ. ― Ia-o prin centru, i-am spus fratelui meu. ― O să dureze prea mult. ― Avem timp. Vreau să-l văd. Capitolul Unsprezece Îmi făcu pe plac. Am luat-o pe autostrada I-94
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scurgă, timpul nu mă afecta. Îmbătrâneam într-un ritm pe care-l stabileam eu... două secunde o dată la o mie de ani! Și dacă acest rezervor va seca vreodată, nu aveam decât să îl deschid în spate și "apa" va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pannoni? A fost un moment de grea cumpănă. Cu Italia descoperită în fața hoardelor de sălbatici, s-a temut că Germania și Tracia se vor ridica și ele, că regele Boemiei, Marobodus, li se va alătura, că dacii și sarmații vor năvăli în forță... Își sprijină bărbia în piept. A crezut că nu mai e scăpare și a voit să-și pună capăt zilelor. Aproape o săptămână n-a pus nimic în gură, sperând ca inaniția să-i aducă moartea în tot
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ceruri cu încuviințarea tatălui său și l-a dus la Troia, unde a sărbătorit misterele și l-a sfințit când a întemeiat Troia. — Bine, bine, suspină exasperată Vestala Mamă. Dar nimic n-o poate opri pe pedantă. — Aeneas - când au năvălit aheii - l-a răpit și l-a păstrat până s-a așezat în Italia. — E atât de vechi? se minunează fetița. Occia n-o mai ascultă. Trage cu urechea. Șoapte confuze ajung până la ea. — Ce este? întreabă îngrijorată. Dintr-odată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sa. De enervare, pe frunte i se formează broboane de sudoare. Așa a și spus. Rudă de-a sa. Auzi colo! Scribonius Libo, rudă cu el. Mâine-poimâine o să vrea să-l adopte și pe ăsta. Înghite saliva abundentă ce-i năvălește în gură. Boșorogul își strânge familia în jurul lui. Pregătește terenul nu numai pentru Tiberius Nero, ci și pentru mucosul ăla... Inspiră și expiră adânc. Dar are el ac de cojocul tuturor! Cuvintele împăratului nici nu-l flatează, nici nu-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
către atrium. — Toga, cere scurt. Nu poate să-și primească clienții altfel decât în veșmânt de ceremonie. Cubicularii încep să-i anunțe pe primii vizitatori. În timp ce își aranjează faldurile, tânărul zâmbește fără să vrea la vederea valului de solicitanți ce năvălesc pe ușă împingându se și aproape călcându-se în picioare. Aceasta este gașca pe care se bazează puterea mea, își zice, turma asta de trântori, tot timpul pe drumuri de la un patron la altul, hoți și criminali la nevoie, dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân cei care ne oropsesc fără însă a depăși măsura. Acum doi ani, pe vremea foametei, când gloata dezlănțuită a pătruns în cartierul evreiesc de dincolo de Tibru și a năvălit în mai multe gospodării luând tot ce-au găsit de-ale gurii, autoritățile s-au făcut că plouă. Erau chipurile îngrijorate de evoluția revoltelor în Pannonia și Dalmația. Edilii și pretorul peregrin au ridicat neputincioși din umeri. Numai Statilius Taurus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
destul de repede după aceea - de inimă rea se pare. Disensiunile dintre el și fiul cel mare ajunseseră de notorietate. Chiar, pe unde o fi hălăduind ce lă lalt băiat, Cornelius? Aude lictorii lovind mulțimea cu fasciile ca să o împiedice să năvălească înăuntru. Întoarce privirea spre ei și dă de nepotul său Germanicus, acum devenit fiu adoptiv prin voința împăratului, alături de mama sa, Antonia. Neron stă între ei. Alături, Agrippi na își ține palma pe capul lui Drusus, mezinul. Dar cine e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vasele uriașe de teracotă, saltelele indiene mari, cu perne răsfirate pe marginea piscinei. Încerc să nu mă gândesc la ce s-a întâmplat după aceea, la ce a spus Brad, pentru că de fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi năvălesc în minte tot felul de gânduri pesimiste, și nu vreau să meargă nimic rău, nu vreau să zdruncin această perfecțiune. Nu acum. Dar a fost bizar. Bine, vă spun. Vă spun. Stăteam la o masă în barul de la Mondrian, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vreo zece japonezi s-au luptat să iasă afară. Am strigat la ei prin întuneric să nu iasă pe punte. Dacă ieșeau pe punte fără frânghii de salvare cum erau, fără îndoială că aveau să fie măturați de valurile ce năvăleau înăuntru peste bord și azvârliți în larg. La strigătul meu, Tanaka Tarozaemon veni în fugă pe culoar cu sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Apa doborî doi oameni care se aflau lângă hublou și se izbi de încărcătură. Oamenii înghițiți de ape dădeau din mâini desperați, dar în clipa în care se prinseră de încărcătură, vasul se înclină în față și apa din cabină năvăli pe culoar. Oamenii se loveau unii de alții, se izbeau de încărcătură și pluteau prin cabină. În clipa aceea un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un muget năprasnic răsună din capătul culoarului. Ordinele căpitanului și ale secundului nu se mai auzeau. Umflate cât un munte, valurile începură să potopească vasul. Pe punte, puhoiul înghițea totul în calea sa, se izbea de catarge, se învolbura și năvălea nebunește pe scara ce ducea în burta vasului. Un matelot înghițit de ape reuși să se ridice cu ajutorul funiei de salvare, dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supui Lui!” Apoi își plecă fruntea și se rugă: „Pentru aceasta, Doamne... ajută-mă să câștig în luptă. Ajută-mă să-l înving pe părintele Valente.” După slujbă, oamenii cuprinși încă de o emoție adâncă, îi împresurară pe japonezi și năvăliră afară din catedrală ca un șuvoi. Îi striveau cu mulțimea lor, îi băteau pe umăr, le cereau câte o strângere de mână. Nu s-au dezlipit de ei până când episcopul Lerma nu i-a adăpostit într-o încăpere de la subsolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]