1,457 matches
-
a victimei și a călăului. De aceea moartea este ultimul dintre mistere, în fața căruia toți suntem "egali", cum a spus-o Eminescu. Poetul a numit-o enigma, runa. Ea e lumea fără lumen: "Moarte, tu îmi pari o noapte neagră, naltă și întinsă, / Iar în mijloc de-ntuneric o făclie stă aprinsă" (Moarte, tu îmi pari...). Oricât de căzută, Dumnezeu încă nu și-a retras din lume ultima făclie, care dă speranța învierii. Cum poate să apară ordinea în haosmos, lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
flori, prin livede,/ Nu să uită, nici nu vede.// Trece prin pădurea verde/Și să duce de se perde.[...]// Și când șade câteodată,/Tot pre ramură uscată./ Umblă prin dumbrav-adâncă,/ Nici nu bea, nici nu mănâncă.[...]// Dar eu om de naltă fire,/Decât ea mai cu simțire,/Cum poate să-mi fie bine?!/ Oh, amar și vai de mine!” Jertfa, jalea, oftatul, suspinul, lacrimile sunt locuri comune în lirica inimii, V. le cunoaște și le folosește în modul cel mai natural
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
de frumusețe rubensian, În acord cu clișeul idealului feminin țărănesc transmis până astăzi la nivelul expresiei comune: „albă, grasă și frumoasă”. Totuși, perspectiva epocii nu pare a fi prea exclusivistă și, adeseori, imaginea anterioară este amendată radical: Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. Mai mult chiar, preferința pentru genul mignon sau pentru cel Împlinit se conciliază uneori Într-o singură imagine contradictorie: Lelea naltă și voinică, Par’ că-i trasă-ntr-o verigă. Dacă În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
exclusivistă și, adeseori, imaginea anterioară este amendată radical: Nu-i prea naltă, nici prea mică, Oablă-n trup și subțirică. Mai mult chiar, preferința pentru genul mignon sau pentru cel Împlinit se conciliază uneori Într-o singură imagine contradictorie: Lelea naltă și voinică, Par’ că-i trasă-ntr-o verigă. Dacă În această privință părerile rămân Împărțite, În ceea ce privește al doilea element al portretului feminin, anume tenul, acesta trebuie să fie Întotdeauna cât mai deschis. Fără excepție, În toate textele de epocă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
program folcloric, spre Încântarea acestuia. Înfățișarea lor, exotică și eclatantă, Îi impresionează, fără Îndoială, pe oaspeții austrieci, pentru că, spune cronica, „la iale mânecile cămeșilor cu aur cusute flori, laibere, copce de argint și aurite, capu bicule, căpițe de aur, păpuci nalți, cu aur cusuți”. Dar, dincolo de pitorescul imaginii, prezența lor poartă În subtext un mesaj relevant din punct de vedere ideologic. Îmbrăcate În portul lor național, româncele țin să Își afirme În mod implicit și individualitatea etnică, Înfățișându-se monarhului cu
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În Munții Apuseni. Ele se cântau pe o melodie studențească, În multe case și familii românești din Abrud, Roșia Montană sau Baia-de-Criș, fiind atribuite lui „Craiul Munților”, cu mențiunea că reprezintă o aluzie la Háni. Versurile cântecului sunau cam așa: Naltă-i floarea și frumoasă Și din trup e sănătoasă - Dar nu-mi place Știu de ce! Albă-i fața, rumenită, Și ochirea-i e vrăjită - Dar nu-mi place Știu de ce! Ochi-s negri, decât care Nu sunt mai frumoși sub
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
alăturate, care, după 170 de ani de singurătate În paginile Îngălbenite discret ale Foii literare Își caută un nou cititor. Fie ca sentimentele calde ale cititorilor de la 1838 să se regăsească În mintea, inima și lectura celor de azi... Floarea Naltă-i floarea și frumoasă Și din trup e sănătoasă; Dar nu-mi place știu de ce. Albă-i fața rumenită, 5 Sprinceana cu ac negrită; Dar nu-mi place știu de ce. Ochii negri-s, decât care Nu sunt mai frumoși subt
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
le spune părinților despre prorocirile călugărului, apoi pornesc toți trei să-i caute ursitul. Locul unde-și află ursitul are atribute ciudate: mai Întâi, se află În afara limitelor Împărăției, apoi casele mari și frumoase, jur Împrejur cu ziduri de piatră nalte cât biserica se-ntind pe un șes Întins. Bat la poartă, nu răspunde nimeni; bate și fata, iar poarta greoaie se deschide și se-nchide la loc În urma ei. Când au vrut să intre și părinții, poarta a rămas Închisă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mi-a fost hărăzită ca măcar de acum înainte să mă apere de alte împrejurări nefericite ce s-ar putea ivi în calea mea. Pescuitor de stele Noaptea s-a insinuat tiptil, fără să se aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și senine, și-a trimis argintiul razelor peste întreaga fire. Cerul înstelat, ca o imensă cupolă căptușită cu diamante, se oglindește în lacul adormit. De cu seară, am întins năvodul în apa sticloasă ca să pescuiesc stele, și luceferi
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpaie peste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii, Părea c-aud venind în cete cerbii." Se cere: 2. Găsiți sinonime pentru cuvintele. 3. Explicați expresiile: „Un freamăt lin trecea din ram în ram” „Și un miros venea adormitor” „Blând îngânat de-al valurilor glas” „Un rai din
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Fata le spune părinților despre prorocirile călugărului, apoi pornesc toți trei să-i caute ursitul. Locul unde-și află ursitul are atribute ciudate: mai întâi, se află în afara limitelor împărăției, apoi casele mari și frumoase, jur-împrejur cu ziduri de piatră nalte cât biserica se-ntind pe un șes întins. Bat la poartă, nu răspunde nimeni; bate și fata, iar poarta greoaie se deschide și se-nchide la loc în urma ei. Când au vrut să intre și părinții, poarta a rămas închisă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmântat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul...” - După-amiaza de duminică) sau, între ele, clișee metaforice („Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți” - Anestezic I), altele trăgându-se către zona milenarismului, de actualitate la data debutului. Având ambiții de „antropologie culturală”, eseistica din Modernități (2001), cu un sumar dat de inventarierea ofensivă a câtorva locuri comune ale
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
invocând deseori instrumente muzicale (fluierul, vioara, lira). El adoptă atitudinea unui cântăreț spontan („Eu cânt așa cum cântă vântul/... Eu cânt ca un plugar ce ară”) care prețuiește frumusețea bucolică și elogiază miracolele lumii („Gust mărul și aud livada/ sărbătorind o naltă împlinire/ a roadelor, întru slăvirea vieții,/ de pe pământ, cu tainică iubire” - Mărul) ori plânge implacabila lor trecere („A căzut bruma.../ Sfâșietoare/ e agonia plantelor// De-aș putea,/ le-aș acoperi/ cu o mantie călduroasă,/ ruptă din sufletul meu,/ să le
ZAMFIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290693_a_292022]
-
a ajuns la "înțelepciunea ermetismului canonic". Glosând asupra unui haiku al lui Masaoka Shiki, "capodoperă de concentrare", Roland Barthes definește poezia ca fiind limbajul Realului ajuns acolo unde nu se mai poate diviza, ori nu este interesat de diviziune. Vârful nalt al piramidei... Theodor Codreanu reconstituie itinerarul receptării poeziei lui Ion Barbu. Poetul răspundea acestor interpretări fie prin tăceri enigmatice, fie prin reacții irascibile. El nu s-a regăsit în nici una din interpretările marilor lui contemporani, uneori prieteni, fără a se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
4, 1.17.2.5, 1.17.2.6, 1.17.2.10, 1.17.2.11 din regulament); - NIMB (în scopul efectuării de operațiuni valutare de capital reprezentând investiții imobiliare prevăzute la pct. 1.17.2.3 din regulament); - NALT (alte operațiuni valutare de capital). (4) Băncile vor raporta letric, în primele 5 zile ale fiecărei luni, disponibilitățile în lei existente în conturile de tip A și B ale nerezidentilor, cuprinzând următoarele rubrici: tipul contului, denumire/nume client, sediul/adresa
REGULAMENT nr. 3 din 23 decembrie 1997 - (*actualizat*) privind efectuarea operaţiunilor valutare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/116851_a_118180]
-
al lor și-au omorât tatăl, „Albina Românească” no. 85/1847 relata: „In ziua de 25 oct. 1847, pe întinsa câmpie de lângă Mănăstirea Frumoasa, unde se țineau iarmaroacele ieșene deasupra movilei de pământ numită a Sarandei, se ridicară două furci nalte...Inaintea condamnaților mergea un preot...iar călăul Gavril îmbrăcat tot în roșu, în urma lor, purta pe umeri două ștreanguri de frânghie bine săpunite. Frații Cuciuc erau îmbrăcați în haine negre...cu pantalonii sauflecați, ca să nu-i umple de glod, căci
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
bisericii. Si să nu-l uităm pe Nicolae Costin cronicarul, care spune: „In acest an veleatul 7190 (1682) a zidit Duca Vodă mănăstirea Sfântul Ioan Zlataust din Iași, pe care loc a fost o biserică mică de lemn, pe temelie naltă de piatră, care era făcută de Stefan - Vodă Tomșa și închinând-o la o mănăstire din Rumeli, la Adriano de la Argiro-Castro, căci întâi era mănăstirea Hlincea a lor, și au luat-o Duca Vodă de au dat-o la mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Doarme ca calu-n pchicioare ! * Io, de când m-am însuratu’ Tot pe paie m-am culcatu’ Tot în paie și pe fân, Ș-acu’ iată mă bătrân. Nu-s bătrân de bătrânețe, Ci bătrân de fuste crețe ! Badiu-nieu câtu-i de-nalt, Șade-n picioare sub pat. Și cosește și-mblătește Și de pat nu se lovește ! * Iartă-mă bade de glume, Că n-am făcut alte n lume. Că nu-i nimeni să trăiască, Ce-i frumos să nu iubească, Și să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut/ Și de când m-am depărtat,/ Multă lume am îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e repetabilă prin definiție, trăirea-i cu totul alta, prin unicitatea ei, căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară/ Povești și doine, ghicitori, eresuri 27. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
40 ani, bețiv; diaconul Alexandru de 38 ani, bețiv; dascălul Dimitrie de 25 ani, bețiv 15. Proza eminesciană conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tâlhar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
asupra copilului cum cădeau aievea, dar și în vis, florile de tei, rânduri, rânduri, numai că încețoșate până la semitrezie sau chiar până la semihalucinație; culcat în fâneața sălbatecă, copilul, un rai de basme vede printre pleoape [...], iar Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii părea că aude venind în cete cerbii 108. Îndrăgostit de natura ipoteșteană, purtând în el sentimentul unei altfel de iubiri, care se va arăta cât de curând aievea, poetul, a simțit ceva nedeslușit în sinea-i; era ceva de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
realitatea reflectându-se în creație așa cum i-a rămas pe retină copilului. Iată un exemplu revelator: Pe câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nici mai mult nici mai puțin decât familiarizarea cu casa întreagă în simpla ei frumusețe și cu copilăria eroului nostru 43. Ea nu se deosebește cu mult de imaginea descrisă de George Călinescu: Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate 44... Era ceea ce-și dorea poetul Din străinătate, adică o casă tăcută, mitutică,/ În valea mea natală ce undula în flori 45. Sigur că, din perspectiva depărtării și după ce la Cernăuți a văzut case cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne...", iar bătrânul tată își descoperise capul 111. Când trece în vis, biserica suferă modificări esențiale, dobândind alte proporții, alt colorit, iar misterul și încifrarea capătă dimensiuni ce amintesc de suprarealism: Portale cu stâlpi nalți de aur, galerii de marmură albă, stele albastre pe plafoanele de aur a salelor mari, toate pline de un aer răcoros și mirositor; numai o poartă închisă n-am putut-o trece neciodată. Deasupra ei, în triunghi, era un ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață, prin naltul ierbii/ Părea c-aud[e] venind în cete cerbii, crăiasa ieșită din teiul vechi ce se deschide vine Ca-n somn încet-încet pe frunze, ca un înger blând cu fața radioasă 159. În proză, codrul apare sporadic, iar descrierea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]