10,211 matches
-
estetic. Însă nu prea poate exista continuitate - alta decât a scriiturii - între o povestire realistă de război, cum ar fi Cutia de conserve (pp. 43-51), mica schiță parabolică Somnul pământului (pp. 206-207), anti-basmul A fost odată ca niciodată (pp. 395-398), narațiunea autoreferențială Leul albastru (pp. 405-441) și marile nuvele Ploaia albă (pp. 100-205), Dor (pp. 268-377) sau Duios Anastasia trecea (pp. 479-548). Se vede, spuneam, că prozatorul se caută: de-a lungul unui deceniu, el trece de la „slalomul" abil printre jaloanele
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
pp. 268-377) sau Duios Anastasia trecea (pp. 479-548). Se vede, spuneam, că prozatorul se caută: de-a lungul unui deceniu, el trece de la „slalomul" abil printre jaloanele realismului socialist, vizibil în povestirile „cu țărani suciți", la tragicul și grotescul unor narațiuni în care războiul sau seceta postbelică deformează cadrele realului, și, într-un final, la formula foarte modernă și personală din Leul albastru, Dor și Duios Anastasia trecea. Căutarea formulei este ușor de perceput, dar tot atât de ușor se cunoaște și absența
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
pe care le întâlnim în F. În sfârșit, parabolicul este procedeul dominant în capodopera Duios Anastasia trecea: un parabolic transparent, lipsit de fantastic, totuși... Am amintit la început de nuvela Mări sub pustiuri. Receptarea atribută în manualele comuniste era abuzivă, narațiunea neavând legătură cu scrierile de propagandă prin care fostul Partid Comunist dorea să-și impună propria interpretare asupra istoriei recente. Mări sub pustiuri este, în realitate, o delicată poveste de dragoste adolescentină, sfârșită în absurd și grotesc: personajul masculin nu
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
o dragoste inexplicabilă pentru un ins complet neinteresant, de nu chiar ușor înapoiat mintal. Dacă se ține în picioare, această parte a romanului se ține datorită frumoasei metafore a îngerilor, pe care Radu Aldulescu o folosește drept liant acolo unde narațiunea nu are o coerență proprie. Pentru Ana Maria, aproape orice o înconjoară capătă, ca din senin aură. Angelici sunt și părinții, și prietenii, și inocența, ba chiar și boala, căreia îi conferă în câteva rânduri chip uman. Principala problemă a
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
Fenomen fonetic caracteristic constând din dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt -, vezi cum vorbesc activiștii, precipitat, oameni lipsiți de carte -, cum înghit ei vorbele ca pe niște găluște fierbinți. Precipitarea narațiunii... * Pierderea bruscă a cunoștinței - revenind la doctor -, datorită întreruperii activității inimii, omul albind la față, care se face ca varul. Sincopa produsă de întreruperea centrilor respiratorii, lăsând inima să bată în continuare... sincopa numită cum am spus mai sus -albastră
De inimă albastră... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6248_a_7573]
-
apoi lupta împotriva depresiei și a fricii, cu dorința de a fugi de resemnare și de a păstra mereu un tonus optimist. Sagacitatea comentariilor fac din volum o lectură care prinde cititorul, suita de situații bizare dînd cărții aerul unei narațiuni care, dacă nu e dramatică, negreșit e încărcată de suspans. E admirabilă ușurința cu care pacientul își contemplă nenorocirea, ba chiar umorul amar cu ajutorul căruia iese din situații stînjenitoare. Singurele dăți cînd autorul e patetic sunt pasajele în care, atins
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
suportat și din sămânța celor pe care le suportăm și unii și ceilalți. Pe fiecare pagină din Balada lui Whisky Tâlharul se înghesuie pățanii nefirești sau grotești sau greu de încadrat în parametrii comportărilor socialmente acceptabile. Tonul neapăsat ironic al narațiunii vrea să sugereze că cel care le-a înregistrat nici nu poate să le ia în serios, nici nu-și poate permite să le satirizeze explicit, dat fiind că multe episoade și atitudini la prima vedere caraghioase sunt doar fața
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
fi fost un roman închegat al unei educații, ci un set de memorii oarecare, interesante sau mai puțin interesante exclusiv prin conținut. Ce are Amor intellectualis în plus față de alte bildungsromane de la noi ține de o coerență ideatică situată deasupra narațiunii propriu-zise. Din această cauză, mă îndoiesc că între derelicțiunea adolescentină (pe care Ion Vianu ar fi practicat-o asiduu) și studiile clasiciste ale aceleiași perioade se află o prăpastie de netrecut. Nopțile pierdute în compania unor prieteni de rasă, ca
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
Angelo Mitchievici Dacă există o narațiune în Enter the Void al lui Gaspar Noé, ea este asemeni vrejului care-l conduce pe Jack într-o lume miraculoasă, răsărit dintr-un neînsemnat bob, la fel de neînsemnat cât un gram de DMT (dimetil-tripatmină) etc. La început, regizorul nici nu
Plonjând în abis by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6127_a_7452]
-
și ultimul film al lui Gaspar Noe, Enter the Void (2009), cunoscut mai ales prin lungmetrajul Irreversible (2002). Spre deosebire de filmul anterior, cu o geometrie perfect euclidiană în ciuda montajului psihedelic și a intensității insuportabile a unor secvențe, în Enter the Void narațiunea este bulversată, regizorul lăsându-ne pradă imaginilor și culorilor, halucinațiilor mirifice și infernale induse de narcotice, cu flori vorace deschizându-și mandalic fractalii, cu o beție sexuală desfăcându-se în bande de frecvență cromatică, cu exploziile de lumină ale Tokio
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
Preluarea modelului de existență american în lumea europeană, de pildă, e văzută ca o clauză contractuală a planului Marshall, constând în obligativitatea difuzării filmelor hollywoodiene. Tot acestea, într-un alt articol, se fac vinovate, prin viteza pe care o insuflă narațiunii, de faptul, paradoxal, că omul zilelor noastre uită să trăiască. Fără îndoială, scenariile trasate de Vișniec par nu o dată atinse de morbul conspi-raționismului. Numai că, fără excepție, sfârșitul acestor scenarii nu are nicidecum tonuri sumbre, ci colorat carnavalești. Condensat, fiecare
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
de inanitate, de degradare morală, un sublimat în serviciul ideii naționale. Purificarea prin mit, înnobilarea fictivă își au însă suportul în această capacitate de a supraviețui celor mai grele încercări, prin urmare beneficiază de un mit mult mai puternic, o narațiune exemplară a edificării identității naționale. Înghițită de fiecare dată, moneda trecută prin traiectul intestinal, mizeria istoriei, iese mereu strălucitoare având pe ea imprimată figura simbolică a Libertății. De fapt, în filmul lui Borys Lankosz ca și în Katyn al lui
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
demn de toată atenția. Textul - deși redactat în cunoscuta tradiție instituită, teoretic și practic, de Henry James, la sfîrșitul secolului al XlX-lea, în romanul european, a „adevărului incomplet" și „percepțiilor parțiale" - rămîne, de departe, cel mai criptic dintre toate narațiunile scrise de autor de-a lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
de departe, cel mai criptic dintre toate narațiunile scrise de autor de-a lungul timpului. Nuvela i-a intrigat, deopotrivă, pe contemporanii și succcesorii scriitorului. În timpul vieții, somat aproape de prieteni și necunoscuți să dea cîteva explicații în legătură cu misterul impenetrabil al narațiunii, James s-a mărginit la menționarea unor posibile origini ale creației lui și la niște „portretizări" textuale absolut generale. Într-o notă de jurnal (12 ianuarie 1895), își amintește că Arhiepiscopul de Canterbury - într-o seară, cînd prozatorul ar fi
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție ad hoc a istorisirilor înfricoșătoare. Unul dintre ei, cu numele de Douglas, dezamăgit de nivelul horror-ului creionat în narațiunile celorlalți, pretinde că deține cea mai înfricoșătoare poveste scrisă/spusă vreodată, cu atît mai mult cu cît ea este adevărată. Aparține unei doamne cu care personajul nostru a fost foarte bun prieten. Mărturia în cauză se află, prin urmare, dincolo de
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
așa că numele lui nu putea să figureze pe copertă și cartea n-a mai fost editată. In 1978, am avut parte de o primă versiune în limba română, dar, titlul schimbat în mod arbitrar în La poalele vulcanului, anula semnificația narațiunii despre strivirea, mistuirea unei ființe omenești de către magma arzătoare, sugerând, dimpotrivă, o idilică, molcomă hălăduire într-o vale însorită. Formulările din tălmăcirea semnată de Ion Caraion, care nici nu cunoștea limba engleză, diminuau și ele intensitatea trăirilor și incandescența expresiei
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
Nicolae Iorga, cu scopul (declarat) de a servi drept material didactic pentru școlile de fete. Scrisori de femei este, însă, datorită intuițiilor lui Iorga și experienței în materie acumulate prin cercetarea din 1910, mult mai mult decât o culegere de narațiuni moralizatoare și educative, prin care savantul spera să compenseze, bănuiesc, influența devastatoare (considera el) a moravurilor moderne. În fapt, avem de-a face cu o primă culegere de texte menite să aprofundeze istoria vieții private feminine și, de asemenea, să
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
decembrie anul o mie opt sute treizeci și doi din părinți ortodocși de rit grec” - p. 135) - toate aceste detalii fac din volum un mausoleu de mlădițe boierești. Paradoxul cărții e că sensul ei te absoarbe în lipsa unui elementar fir de narațiune istorică. Volumul nu are epică, nu are o poveste coerentă în cadrul epocii date, ramurile și spițele boierești fiind descrise lapidar în numele unei rigori de exactitate a informației, dar evenimentele propriu-zise sînt rare și cel mai adesea anodine. Numai că ce
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
acestea, corespondențe cu realitatea, ba chiar i-au reproșat scăpări din vedere, după părerea lor, regretabile. De pildă, în peregrinările lui prin Paris, într-o noapte descrisă de Eco în urma consultării tuturor datelor istorice, topografice și meteorologice necesare pentru autenticitatea narațiunii, Casaubon, eroul romanului Pendulul lui Foucault, nu remarcă un incendiu care, conform unui scrupulos cititor, ar fi avut loc într-o clădire pe lângă care trece exact în noaptea și la ora din roman. „I-am răspuns că, scrie Eco, în
O întrebare pentru Umberto Eco by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4834_a_6159]
-
cu destinele individuale și colective ale cîtorva generații de greci, de-a lungul a peste un secol de izgoniri, deportări, prigoană. Arborele genealogic al personajelor, trasat între coperțile cărții de peste 400 de pagini, ușurează orientarea cititorului în labirintul captivant al narațiunii, în care ordinea temporală a evenimentelor este spartă, realitatea se amestecă cu ficțiunea într-un savant și palpitant joc de oglinzi regizat de naratorul omniscient, uzînd agil, ludic și suveran de cele mai variate tonalități ale discursului romanesc. Printr-o
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
lărgime a vederii speculative, părînd atins de clasicul prezbitism de care suferă cei care au stat prea aproape de Nae Ionescu: nu-i văd gîndirea din prea multă intimitate cu el. La asta se adaugă lipsa de apetit în legarea unei narațiuni coerente pe seama conferențiarului de la Litere și Filosofie. Băncilă are o stranie predilecție în a-și reteza firul observațiilor, scriind lapidar și parcă în fugă, sub inspirația clipei, copleșit de năvala unor amintiri pe care le pune repede în pagină. De
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
umană care populează universul copilăriei; 3) o geografie imaginară a regiunii Neamț. Eugen Simion nu spune despre Creangă că este un autor minor, dimpotrivă, opinia sa înclină spre un „mare stilist“ care este autorul unei „opere de finețe în sfera narațiunii autobiografice, cea mai importantă pe care a dat-o pînă acum literatura română.” (p. 72) În genere, Eugen Simion acceptă toate observațiile lui Călinescu (Creangă nu are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
al conformației lui umane care era a unui geniu frust, „neînstare să excludă moralismul jovial și umoristic”. Această componentă sufletească este de urmărit, demonstrează Eugen Simion, nu doar în Soacra cu trei nurori, unde într-adevăr frapează, dar în toate narațiunile lui Creangă, deopotrivă în Amintiri și în povești, marcând de fapt toate personajele și situațiile din operă. Reconstituirea lumii lui Creangă, astfel cum o înfăptuiește Eugen Simion, e trecută prin naratologie, prin Bahtin, prin toți autorii moderni și contemporani preocupați
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
primul volum de nuvele ale prestigioasei scriitoare române Ana Blandiana. Autoarea recurge la fantastic pentru a denunța, într-un mod indirect, dimensiunea grotesca a existenței într-un stat totalitar. Aceste patru nuvele aparțin atît literaturii fantastice cît și literaturii mărturisirilor: narațiunea Anei Blandiana combină tonul confesional al unui jurnal realist cu incursiunile imaginației vizionare.”
Cele patru anotimpuri de Ana Blandiana în presa spaniolă by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/5424_a_6749]
-
doilea rînd, nu e superficială în numele efemerului din cronică, ci are o seriozitate draconică în înregistrarea detaliilor. De fapt, ce izbește la autoare e înclinația de a povesti cu fidelitate conținutul cărților. Acest scrupul de redare cît mai exactă a narațiunii împrumută Serenelei Ghițeanu o alură rigidă de ochi didactic. Dar impulsul ei pedagogic are o rigoare fără scorțoșenie și o exactitate fără mania minuției oarbe. Obiceiul de a face rezumatul romanelor, eseurilor sau nuvelelor comentate o așază pe autoare în
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]