2,506 matches
-
Cei care supraviețuiseră șocului erau aceia îca Irina) pentru care calea aleasă de K devenise nu numai un mijloc de apărare, ci și un scop în sine, un fel de viață ce îi menținea în coconul trecutului și al detaliilor neînsemnate din prezent. Asta era ceea ce voiau. Astfel, Irina pur și simplu anexase pierderile suferite la propria ei imagine tragică, iar Peckenpaw făcuse din Vânător o parte a propriilor legende atât de des povestite. Pentru acești oameni Efectul Grimus era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că am lăsat un pic de apă să-ți intre în sistem. Veridicitatea e ceva important. Și iată al doilea moment: atunci când, fără să-ți dai seama, ai spus Elfrina în fața Cerkasovei. Sunt sigur că ai remarcat cum acel moment neînsemnat ți-a schimbat cursul vieții. Deși, ca să fim cinstiți, dacă nu mi-ai fi ușurat atât de mult sarcina, ar fi trebuit să găsesc altă cale ca să te izolez... în fine. înțelegi ce vreau să spun. Puncte de răscruce. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spus una dintre glumele mele cu blonde și, în loc să crape de râs, așa cum face de obicei, s-a arătat sobru și mi-a spus că nu i se pare teribil de amuzant să faci glume pe seama unui lucru atât de neînsemnat precum culoarea părului. Îți dai seama cum mi-a picat. Așa că, atunci când am văzut că suspină după o fată din capătul celălalt al camerei, am spus pe un ton răzbunător: „Nu e tipa de pe posterul fundației Anaemia Research Society, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frântură, o singură clipă doar, din tot timpul acela pe care, evocându-i-l, i-ar fi rămas la fel de străin, după cum străine, false mi-ar fi fost și vorbele. — Și eu mă gândesc că ne amintim din trecut doar lucruri neînsemnate. Pentru noi, amintirea poate mai înseamnă ceva, dar pentru ceilalți? Zâmbea cufundată în înțelepciunea spuselor ei. Mai pregătea cine știe ce profunzime. — Prea puțin le pasă celorlalți de amintirile noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pare că este viață, care pare adevărat, care pare că liniștește și alină. Viața doar se trăiește. O știu abia acum, când îi văd capătul, când coborând pe acest Bulevard văd cât de puțin înseamnă mulții ani trecuți, cât de neînsemnat este zbuciumul lor, cu noianul iluziilor, patimilor, tristeților, dorințelor și chinurilor încercate. Mai nimic... Intrând în „Spicul“, azi am găsit prăvălia transformată. Are ceva din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
patimă a supremațiilor. Închipuiam cândva să notez ceea ce n-am înțeles din ceea ce nu fac oamenii din jurul meu. Să le înțeleg spaimele de ei înșiși, frica de a-și trăi bunătatea, unicitatea. Și care pot trăi și fără acele mici, neînsemnate în fond, gesturi zilnice care dau contur omului. Care îl fac frumos. Care înseamnă măreția și unicitatea lui. Gând păgubos, desigur. Dar venit din mare dragoste pentru oameni. Un fel de admirație tâmpă pentru om. O admirație bulversantă pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
manevrate mereu de alții mai puternici. Teama mea de implicare, lipsa unor credințe profunde, prudența și neîncrederea mă făceau să gândesc în felul acesta păcătos. Fără să mă întreb, în fond, pe mine cine mă manipula? Credeam că sunt prea neînsemnat să fiu mânuit de altcineva. Eram și eu plin, ca mulți alții, de ideea că totul în jurul nostru este conspirație, complot și urzeală de secrete mânuite de alții. Am ajuns acum să nu-mi mai pese de asta. Dar văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
recunoșteam acum propriii mei pași, de-acum irecuperabili. M-am ridicat, ros de neliniște, și am Început să mă Învîrt prin cameră ca o fiară În cușcă. Toate reținerile, toate șovăielile și toate temerile mele se prefăceau acum În scrum, neînsemnate. Mă copleșeau oboseala, remușcarea și frica, Însă m-am simțit incapabil să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
demult să-și trăiască În acest fel mica ei dramă, Își zisese Gelu, dar, când descoperise că... de fapt amândoi erau la Început, că totul nu e decât stângăcie și teamă și curiozitate În speranța plăcerii...! O plăcere atât de neînsemnată! Prin ce meritase tocmai el și de ce profitase, doar o văzuse cât e de dezorientată, nu? Acum fata plângea Încet, cu suspine abia auzite, iar Gelu Își lăcrima ochii privind drept În pata albă și strălucitoare din mijlocul acelui nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și 47 birnici, 2 bătrâni și 2 văduve în 1852<footnote Ibidem, Tr. 1768,op.2018,d. 976, f.75v-77v. footnote>. Menționăm că în Poleni nu se aflau preoți și dascăli, satul neavând biserică, iar numărul celor stabiliți temporar era neînsemnat; câte un căpătăier din Arama și Belcești și un morar din Gura Văii, ținutul Neamț<footnote Ibidem, Tr. 1768, op.II 2018/887,f.99v-100r. footnote>. Prin natura lor, catagrafiile întocmite de vistieria Moldovei în prima jumătate a secolului al
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
rânduri. L-am amenințat că-l omor dacă Îmi mai spunea o singură dată că, de fapt, comandase antreuri la Peter Luger mai mari decât câinele ăsta și Îi aminteam tot timpul că fusese ideea lui. Desigur, mai exista și neînsemnata problemă că eu eram alergică la orice avea blană, viu sau Împăiat, animal sau accesoriu vestimentar, dar se gândise și la asta. —Cameron, m-ai mai văzut În preajma câinilor. Nu Înțeleg de ce ai vrea să mă mai supui - sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
căsătorit și cine nu. „Necăsătorit” și „schimbul trei” însemna o vizită a lui Coleman. A intrat de mai multe ori în astfel de case. Intra prin ferestrele deschise sau spărgea câte o ușă din placaj, uneori desfăcând țâțâna. Lua lucruri neînsemnate și ceva bani, ca să scape de gura lui Delores. Cea mai bună pradă a sa a fost un linx împăiat. Dar cel mai mult îi plăcea să stea în casele goale. Era amuzant să te prefaci că ești un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cred că n-am mers niciodată. Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate ― noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate? Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și neînsemnată asupra mea, din întîmplare, și-apoi își continuau vorba, eram convins că spun: "Ăsta a reușit la liceu! A intrat la "Lazăr"! Vezi ce frumoasă uniformă are?" Iar celălalt completa: "Și șapca... și ghiozdanul!" Da, da!" Numai cărți nu aveam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-Ieși! repetă, blând, Ștefănel. Amir nu se mișcă. Trebuia să facă ceva, dar nu știa ce. Jurase credință Cuceritorilor. Dar nu putea ridica brațul asupra lui Andà. Sufletul Îi era cuprins de o bucurie care făcea ca totul să pară neînsemnat În raport cu revenirea copilului cu ochi albaștri. Nu Înțelegea ce se Întâmplă, dar era fascinat de această clipă, la care se gândise șaisprezece ani. Revenirea lui Anda. Închiderea cercului. Pereții camerei, acoperiți cu covoare persane În culori roșiatice, deveniră parcă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cetății era cruțată, fiindcă acolo se afla podul pe care ar fi trebuit să treacă ienicerii În asaltul final asupra porții. Dar, În ciuda imaginii generale, care era una a destrămării și Înfrângerii, Oană simți că se Întâmplase ceva. Un detaliu neînsemnat, ca un fior de praf În talgerul nimicirii Moldovei, schimbase, În adâncuri, raportul de forțe. Nimic nu ieșea la suprafața evenimentelor, care curgeau fără greș spre ocuparea țării. Nu mai exista nici o armată, nu mai exista nici un voievod, nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și de somn, așezată pe marginea divanului, Mini nu închipuise nimic, stătuse amorțită subt impresia cuceritoare, pe când, undeva, înăuntru, în creierul obosit, în afară de voința ei, se adâncise, crescuse fără de probe convingerea că Mika-Le cea invizibilă, cea de obicei cu lotul neînsemnată, era nucleul ocult al tragediei. Se ridicase apoi silnic și privise afară, înlăturînd puțin perdelele grele de brocart grenat. Resemnată unei zile pierdute și neplăcute, hotărâse să exploreze domeniul. Umblase pretutindeni, prin grădină, prin ograda păsărilor, prin îngrădirea vacilor, ia
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
simțindu-i textura. Este o textură extraordinară, cum nu i-a mai fost dat să atingă vreodată. Consistența ei, concretețea ei îi atacă degetele cu o asemenea ascuțime, că aproape îi taie răsuflarea. De parcă în acest lucru mic, în această neînsemnată bucată de material ar putea exista lumi întregi, universuri de semnificații. Și ce este acel model? Modelul. Pare o pădure. Ori o trupă de fete dansând. Sau papagali. Da, mai degrabă arată ca un stol de papagali, roșii și papagali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asigurat că regatul său este recunoscut ca stat, prin unsprezece salve de tun, convins că de acum înainte descendenții săi vor ocupa locuri aproape de capul mesei, alături de personajele importante care guvernează toate activitățile din India britanică, începând cu cea mai neînsemnată petrecere a departamentului de salubritate și până la cea mai pretențioasă recepție imperială de gală. Și până în zilele noastre, atunci când sosește în teritoriul direct controlat de englezi (cu puțini kilometri mai sus) sau în alt stat princiar, nababul din Fatehpur trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
putea fi chiar țintuiți la pat într-o situație similară, dar Chapel are o constituție mai solidă. Se poate controla în general, lucru care însă nu se mai întâmplă în cazurile de stimulare extremă, dar de obicei rutina este destul de neînsemnată și poate trece neobservată. Poate foarte puțini ar remarca faptul că fluieră invariabil „Odă Bucuriei“ în magazinul de brânzeturi (erotism, aroma de brânză, un moment intim, 1899) sau că lasă să treacă întotdeauna trei vehicule înainte de a traversa drumul în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea, 7. al cărei slujitor am fost făcut eu după darul harului lui Dumnezeu dat mie prin lucrarea puterii Lui. 8. Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogățiile nepătrunse ale lui Hristos, 9. și să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse din veacuri în Dumnezeu care a făcut toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. 7. În urmă, s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8. După ei toți, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat și mie. 9. Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10. Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
trup de leu, un chip de femeie. Taină a tainelor, gînditoarea a fost adăogită forței cumplite. - Și Adam a fost un Oedip, căci omenirea s-a simțit întotdeauna obsedată de moarte. Mitul primului om înseamnă dezlegarea tainelor de către o ființă neînsemnată și veșnic curioasă. Păcatul lui Adam a provocat mînie. Dar atât Oedip, cît și Adam au învins moartea, dezlegînd omenirea de neștiința ei. De asta au trebuit să sufere. Au fost blestemați, dar amîndoi au devenit eroi. Dînd naștere la
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se îndesiră. Fiecare își raporta activitatea, prilej pentru colegi de a lichida cîteva conturi. Cei noi erau neînsemnați iar cei neînsemnați, mereu găsiți vinovați. Un sentiment apăsător alcătuia substanța acestor întruniri, altminteri adevărate ceremonii. Se veghea cu sfințenie ca ritualul să fie îndeplinit. Observam că, tuturor, reuniunile acestea le păreau firești. Încasîndu-și săpuneala, bărbații se întîlneau la Mitică iar femeile plecau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]