1,328 matches
-
aș fi vrut să-l mai întreb ceva, dar ne-a întrerupt ușa deschisă în afară a bisericii și brațele lui desprinse de pe umerii mei așteptând s-o primească pe Ana, miracolul pe care-l cerusem cu atâta stăruință, rugămintea nebunei se împlinise, Tot în ziua aceea starea de sănătate a părintelui se îmbunătățise, medicamentele prescrise de doctor începeau să-și facă efectul, ceea ce l-ar fi scutit de operație, 4 august, scrie Theo în jurnal, Ana, ce faci tu? Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
declarat că e „o zeiță“. Lui Gabbi Henderson (sănătate și frumusețe) i s-a furat poșeta. Iar Ally Benn (recent numită editor) s-a suit pe o masă dintr-un pub mai colorat de pe strada Wardour și a dansat ca nebuna până a căzut și și-a fracturat piciorul drept în mai multe locuri. Cu alte cuvinte, a fost o noapte minunată. 2tc "2" —Ted, ai venit la fix! Ashling a trântit ușa de perete și pentru prima dată nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
i-a ordonat lui Molly. Molly s-a întors agale, aducând cu ea un creion galben neascuțit și o jucărie. —Of, lasă că îl aduc eu. Dacă vrei să faci ceva ca lumea, trebuie să îl faci singur. Bombănind de nebună pentru ea însăși, Clodagh scotocea furioasă în cutia de colorat până a găsit creionul dorit, apoi - plină de satisfacție - a aplicat un X imens peste pisică. Oare Flor va înțelege asta? După ce ultimul desen era gata, Clodagh a oftat ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a dat buzna în birou și toată lumea mai avea puțin și cădea de pe scaune, văzând că ea chiar era în stare să își exteriorizeze furia. Și încă din plin. Urmând indicațiile Lisei, se dusese să încerce să îi ia interviu nebunei de Frieda Kiely. Și, deși Mercedes își petrecuse tot weekendul în Donegal făcând materiale de douăsprezece pagini despre hainele Friedei, aceasta a pus-o să aștepte timp de o oră și jumătate, apoi a pretins că nu a auzit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căutat. —Ești asistenta mea personală, spuse Lisa nerăbdătoare. Tu ar trebui să știi. Uită-te în agenda mea. Aaa, agenda ta, spuse Trix. Bineînțeles. A dat la pagina care trebuia și a început să citească cu voce tare: —Interviu cu nebuna de Frieda Kiely. Acolo a fost, băieți. Așa este, spuse Lisa, destul de tare încât să o audă toată lumea - mai ales Mercedes. Am vizitat-o pe Frieda Kiely la atelierul ei. E o dulce. Pur și simplu dulce. De fapt, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse calm: — Îți imaginezi, nimeni nu miroase a gulie. —Simt mirosul. Ești concediată! țipă Frieda. Lisa se uita fix la mâna ei. Nenorocitul ăla mic își lăsase urmele dinților pe ea. Se săturase. Era imposibil să facă un material despre nebuna asta. În biroul extern, asistenta - pe care o chema Flora - îi masa rana Lisei cu cremă de arnică, cremă care era evident disponibilă acolo exact în acest scop. — De câte ori pe zi te dă afară? întrebă Lisa. —De nenumărate ori. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era complet singură. Din diverse motive, nu se aștepta să trebuiască să îl îndure singură. În timpul săptămânii, în mintea ei se înfiripase un gând că Ashling o va invita în oraș sau la o petrecere sau să îi cunoască pe nebuna aceea de Joy și pe Ted sau ceva de genul acesta. Și, să fim serioși, era evident că Ashling o invita mereu undeva. Dar vineri seara, veselă și amețită după faza cu șampania, a realizat abia după ce a ajuns acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
momentul în care Lisa l-a respins încă o dată. — Vrei să îl rescrii tu? i se adresă Lisa lui Mercedes. Dacă va mai trebui să mă mai uit o dată peste el, îmi dau foc. Sigur. Dacă o suni tu pe nebuna aia de Frieda Kiely în legătură cu ședința de sâmbătă. Lisa vorbise serios în momentul în care spusese că va relua ședința foto cu colecția Friedei Kiely. —Ashling, Trix și Mercedes, anulați-vă planurile pentru vineri seară, vom munci toate sâmbătă, anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de grație. —Despre ce? se bâlbâi ea. Apoi el a început să râdă. Unul dintre acele râsete puternice, din stomac, care aproape spărgeau geamurile. Despre ce? întrebă el, rânjind amuzat. Despre ce crezi? D-I-V-O-R-Ț... Sunt ocupată, Oliver. Încă alergi ca nebuna, dragă? Sunt la muncă, Oliver. Dacă vrei să vorbești cu mine, sună-mă acasă. Hei, un număr de telefon ar fi folositor. Ne vedem după program. Să terminăm odată cu asta. —Drăguț din partea ta... Stau la Clarence. E un pic cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Barbie și împingând camionul înainte și-napoi, înainte și-napoi pe covor. A fost nevoie de o oră de atenție necondiționată și o pungă de Percy Pigs pentru ca Molly și Craig să iasă din starea de stânjeneală. Sperând ca o nebună, Clodagh privea, abia îndrăznind să respire. Poate că lucrurile se vor îmbunătăți. Poate totul se va rezolva. Mintea îi zbura în viitor. Poate că Marcus se va putea muta aici, ar putea plăti ipoteca, ea ar primi custodia copiilor, Dylan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât o dată, iar eu am mi-am pus prezervativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în lumea filmului. Ați observat că seamănă cu Dalia Neagră, femeia ucisă acum doi ani? Și dacă da, ce credeți că încerca să demonstreze? Întrebări la care primeam răspunsuri negative și teorii care mai de care mai ciudate: e o nebună care-și închipuie că-i Dalia Neagră, e o prostituată care profită de pe urma asemănării cu Dalia, e o polițistă sub acoperire, care vrea să-l descopere pe ucigașul Daliei, e o aiurită bolnavă de cancer, care încearcă să-l atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a obsedat impresia, de mai multe ori, că observ figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Matei Basarab spre Călărași; când să dau cotul, se deschide o fereastră chiar În nasul meu, „Afurisitule!“, aud aproape de ureche ca un miorlăit „nu mă lași să dorm!“; niște ochi stranii mă fixează din găurile unei figuri arse de vârstă. (Nebuna din colț mă confiscă din nou de la Întâlnirea cu destinul meu planetar.) (dimineața) Am devenit scriitor de scrisori amoroase când eram În clasa a X-a. Zina, o colegă brună, era Îndrăgostită de un tânăr de 24 de ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Altă iubire? Poate. Dar să scriu mai amănunțit. Dragostea mea pentru Petre m-a obsedat zi și noapte peste un an de zile. A izbucnit spontan și primul sentiment a rămas nealterat În fața tuturor greutăților. L-am iubit ca o nebună, În jurul meu nu găseam pe nimeni care să mă atragă, el era universul meu, În care Încercam zadarnic să aduc o rază de lumină și bucurie. Nu l-am mai văzut pe Petre de nu mai știu când și, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubește. Niciodată, Înțelegi... — Ei, nu mai spune! Nu-l credeam chiar atât de ingrat! În mine, Însă, nu o credeam pe ea chiar atât de naivă. Doru și dragostea! El, cel mai autentic feudal În ale vieții! — Mă poseda. Eram nebună. Se Întâlnea cu mine fix două ore pe zi. În rest, spunea că are treabă. Sufeream, dar când eram lângă el venea fericirea. Nu ne prea potriveam la pat, la Început nu mi-a păsat, apoi nevoia de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amintești câte mi-ai spus despre scena trăsurii despre care vorbește și Ion Barbu? Te-aș fi vrut Într-o trăsură noaptea prin Paris. Mă arunc spre Jeu de paume ca În fiecare zi. Te doresc din nou ca o nebună! Îți voi raporta totul, mon amour. Eu Mon cher, Îmi pare rău că nu ești aici; Încep să te uit vertiginos. „Partir c’est mourir un peu“. Hai să mă sclifosesc puțin: J’etais l’autre jour dans une société
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gândește la tine, așa cred. Nu fi scârboasă, Sheil. Scorpia de Peters tocmai trecea pe lângă masă cu Denisha și cred c-a auzit cuvântu’ cu „L“, că s-a oprit și s-a uitat la noi cu fața aia de nebună, care crede ea c-o face să pară că ea-i șefa și că știe ce face. Ce să-ți spun. Am văzut că se gândește dacă să zică sau nu ceva, da’ i-a atras atenția farfuria mea. Farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
câtă vreme stau acolo: e bine să mă-ntorc în același loc, fiindcă simt diferența de când stăteam acolo și eram deprimată și doar mă întrebam când o să pot să-mi bag în gură ceva dulce fără să observe Warren sau nebuna aia de doamna Peters. Azi am fost veselă și-am zis la clienți bună dimineața și din astea. Unii din ei erau chiar șocați că înainte nu le ziceam nimic. Am râs de asta. Pe bune, Charlie arată cam nefericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prefăcut că nu aud, ca să pot asculta discret (sunt de părere că face parte din îndatoririle mele să monitorizez starea de bine social a personalului meu și consider că trasul cu urechea managerial era justificat în acest context). Chicoteau ca nebunele, în modul acela facil în care o fac, dar trebuie să recunosc că unele erau chiar amuzante - mai ales când făceau speculații pe marginea pozițiilor: de exemplu, cine stă deasupra. Sheila era ucigător de comică atunci când a spus că bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
simțea blocată În locul unde stătea, cu fața roșie ca para focului de rușine. Se gândea serios s-o ia la sănătoasa. Ce rost avea să mai rămână? Romancierul grozav de drăguț și de sexi avea să creadă că era vreo nebună care avea un fetiș pentru toalete publice. Totuși, În ciuda raționamentului de mai devreme, se Îndreptă Înspre masă. Nu putea să-și țină curiozitatea În frâu, vroia să vadă cu ochii ei cât de simpatic era Duncan cel Drăguț - nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ruby a trecut pe la Fi să-i spună că plănuia să se strecoare În birou la Jill McNulty În timpul unei pauze de prânz ca să arunce o privire În dosarele ei, Fi aproape că a făcut o criză de nervi. Ești nebună de legat! Dacă te prinde, femeia aia are toate drepturile din lume să cheme poliția. Asta e pur și simplu nebunie. Nu face asta. Nu e treaba ta! — Dar cineva trebuie să lupte pentru asta. Și dacă n-o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plăcere... Se Întoarse să plece. Nu știi cine sunt, nu? —Ă, nu, nu știu. Bridget Își mângâie părul proaspăt coafat. Sunt soacra lui Isus. —Chiar așa? David Schwimmer părea să caute cu privirea pe cineva care să-l salveze de nebună. Ruby prinse ideea și făcu un pas Înainte, dar Chanel o prinse de mână. —Las-o, Îi șopti ea, las-o să se distreze și ea cu cele 15 minute de celebritate. Ruby nu prea vroia, dar până la urmă cedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
franceze (să ne gândim doar că Unamuno ajunge la Paris în 1924, anul publicării primului manifest suprarealist!), experiența singurătății în mijlocul furnicarului uman, întrebările privitoare la legitimitatea exilului, spaima lacerantă de a nu muri departe de Spania, de acea biată Spanie nebună de care nu se poate despărți cu niciun chip, cum nici Pirandello de mama sa cu mințile duse, tot acest climat de disperare și derută profundă evocă insistent circumstanțele unei crize sufletești mai vechi, cea din 1897, consemnată în paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cutremurat, căci oare eu n-o păstrez, și încă atât de strâns la pieptul meu, în viața mea zilnică, pe sărmana maică a mea, Spania, nebună și ea? Nu doar pe Don Quijote, nu, ci și Spania, Spania nebună ca Don Quijote; nebună de durere, nebună de rușine, nebună de deznădejde și, cine știe, nebună poate și de remușcare. Cât despre Don Quijote, am spus atât de multe!... m-a făcut să spun atât de multe...! Un nebun, da, deși nu cel mai divin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]