1,164 matches
-
a versului. Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840. Heliade gîndea În același sens, Însă poezia lui anarhică, inventivă, limbajul lui nebunesc Îl contrazic. Autorul Satirelor și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ce ne amintă Încă p-al vieții autor, Făcînd ca să se uite durerea ce dărîmă!” și efectul ei este desfătarea care șterge contururile aspre ale lumii. Desfătător, cu efecte purificatoare este și tabloul cu delfinii care Însoțesc, Într-un joc nebunesc, pe Îndrăgostiții fugari: „Iar delfinii sprinteni trec ușori prin valuri urmărind caiacul și al lor amor”. Imagine superbă ce ne face să uităm stîngăciile versului, răsturnările acelea de topică atît de ridiculizate de comentatori. Marea este un element euforizant. Înspumată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre Lancelot și Guinevere), funcționând ca "model" (pentru "dorința triunghiulară"), poveste a cărei lectură avusese efectul unui veritabil "filtru" de dragoste. S-ar părea deci că Eminescu vrea s-o atragă pe "burgheza" lui parteneră într-un joc mai periculos, nebunesc chiar e vorba de nebunia lecturii, a lecturii îndrăgostite, care îndeamnă la imitație. Dar aici raportul e invers: nu lectura cărții generează impulsul apropierii periculoase, ci apropierea (sărutul) îl obligă pe cutezătorul amant să deschidă cartea taman la episodul cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
parodistul se și autoparodiază, recompunându-și tonalitatea dominantă în notă comică: „Să adormim, e ceasul înșelător de dulce, / departe, în mansarde, poeții se-nmulțesc. / E ora zero. Veacul se duce să se culce / cu tot ce are dânsul urât și nebunesc. // Cât se mai poate încă. Atât cât se mai poate, / să ne ferim de zgomot, de vin și de mașini. / Reinventa-vom birja de târg cu patru roate / și când vom fi pe mare, vom înhăma delfini.” Dintre scrierile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
zile după întîlnirea cu vasul francez, un eveniment extrem de semnificativ interveni în viața celui mai neînsemnat dintre membrii echipajului nostru - un eveniment cît se poate de lamentabil și care sfîrși prin a oferi vasului Pequod, cuprins uneori de o veselie nebunească, un soi de presimțire a deznodămîntului său tragic, presentiment ce nu avea să-l mai părăsească nici o clipă. Nu toți membrii echipajului unei baleniere coboară în ambarcațiunile ei. Cîțiva mateloți, supranumiți „gardieni ai vasului“ au misiunea de a-l manevra
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu luneca spre vreun liman aflat înaintea noastră, ci fugea de toate limanurile lăsate în urmă. Un sentiment înnebunitor și năucitor, ca o presimțire a morții, puse stăpînire pe mine. Mîinile mi se încleștară spasmodic pe eche, însă cu gîndul nebunesc că ea ajunsese, prin nu știu ce vrajă, în poziția inversă. „Ă Dumnezeule! Ce se petrece cu mine?“, mă întrebam. în somnul meu scurt mă întorsesem pesemne, încît acum mă aflam cu fața spre pupa vasului și cu spatele spre prova și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
crăpat, se șubrezise și mai mult din pricina acelei răsuciri bruște, încît, deși era încă întreg și solid în aparență, Ahab încetase de-atunci încoace să se mai bizuie pe el. De fapt, nu era de mirare că, în ciuda nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire: printr-un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că cedau în fața spaimei crescînde ce le-o inspira Ahab, dar se împrăștiau așa cum se împrăștie iepurii de cîmp la auzul bizonilor. Mîna Destinului le înhățase sufletele; iar pericolele cumplite din ajun, așteptarea chinuitoare din cursul nopții, goana oarbă și nebunească a corabiei spre ținta ce se depărta mereu - toate astea le făceau inimile să bată mai tare. Vîntul, care le umfla pînzele ca pe niște bărdăhane și care împingea corabia cu un braț pe cît de invizibil, pe atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totalitate. Receptorul recunoaște și aici natura comună, care-i leagă pe cei doi în dialog. în cazul negării însă, celălalt, emițătorul, nu e luat în seamă, este desființat, ignorat. în procesul de comunicare, răspunsul la negare nu poate fi decât nebunesc, menit să impună existența emițătorului, atenției receptorului (Cabier, 2002). Aceeași idee o exprimă Sartre (1964) în fraza: „Dacă raporturile cu celălalt sunt tensionate, viciate, atunci celălalt nu poate fi decât infernul”și în continuare „căci ceilalți sunt în fond, ceea ce
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
reprezint] altceva decât o iluzie colectiv] care ne este indus] genetic în scop reproduc]tor. Adjectivul „colectiv]” este foarte important. Se face distincția între convigeri etice de bun simț, de genul: „S] nu lovești femeile în vârst]” și credințe etice nebunești precum: „Fii bun cu indolenții vinerea”. Ideea în leg]tur] cu etică este c] toți avem de-a face cu ea. În caz contrar, unii trișeaz], iar restul pierd meciul evoluționist. Etică are propriile standarde și reguli, întocmai ca baseball
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de fapt Dumnezeu ar fi putut-o naște dar n-ar fi voit-o. Însă aceasta chiar și numai gândindu-ne am huli pe Dumnezeu. Or, e lucru limpede pentru oricine că amândouă aceste alternative ascund în sine un lucru nebunesc și nelegiuit. Căci nu se potrivește nici să spui că Dumnezeu a înaintat de la neputință la putință, dar nici că, având putința s-o facă, totuși ar fi neglijat ori ar fi amânat să nască Înțelepciunea! Acesta-i temeiul pentru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înaintea lui; dacă a fost rău, plata răutății este înaintea lui”. (Barnaba, Epistola, cap. IV, 11, în PSB, vol. 1, p. 140) „... Suntem convinși că în fața lui Dumnezeu nimic nu va rămâne necercetat și că trupul care a servit poftelor nebunești și fără de frâu ale sufletului va fi judecat și el împreună cu sufletul”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XXXVI, în PSB, vol. 2, p. 504) „... Trebuie să știm că vom fi judecați la înfricoșatul județ al lui Dumnezeu nu numai în legătură cu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
medicale?... - Sexualitate? 6. Alimentație - Masă (ce, când, unde, cu cine, cum)? - Preocupări alimentare? Preferințe și aversiuni alimentare? Tradiții culinare? - Comportamente alimentare speciale? Comportamente de control a greutății? D. Centre de interes, valori, aspirații... - Proiecte de viață? Speranțe? Vise „cel mai nebunesc”? - Eșecuri personale? Regrete? - Valori personale? Trebuințe fundamentale? - Sensul vieții? „Misiune” pe Pământ? Spiritualitate? - Hobbyuri (trecute, prezente, viitoare)? E. Evenimente de viață și experiențe semnificative - Povestea vieții? Bucurii? Lovituri dure? Regrete? Speranțe? - Probleme psihosociale și de mediu (Axa IV a DSM
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
liberi. Libertatea aceea, în seara de-atunci, în aerul încins al nopții de stepă, ne-a apărut ca o aprigă și proaspătă adiere a vântului care învolbura Sena și care ne-a umplut plămânii cu un suflu îmbătător și puțin nebunesc... Mai târziu, aveam să ne dăm seama cât de greoaie și de pompoasă era declarația. Dar pe atunci, emfaza-i de circumstanță nu ne împiedica să descoperim în strofele ei acel „ceva franțuzesc” care rămânea pe moment fără nume. Spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care galopau fără călăreți pe o câmpie, se opreau o clipă, apoi, speriați, își reluau cursa nebunească, fericiți și îngroziți de libertatea recâștigată. Unul dintre fugari a atras privirea tuturor. O sabie, adânc înfiptă în șa, se înălța pe spinarea lui. Calul galopa și lunga lamă înțepenită în pielea lui groasă se mlădia strălucind în soarele scăpătat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întors brusc. A văzut ceva mai iute decât fulgerul. Ciungul, în lada lui rulantă, a coborât panta străduței cu un pocnet asurzitor de rulmenți cu bile. Ciotul lui s-a proptit de mai multe ori în pământ, dirijând coborârea aceea nebunească. Iar în gura lui, chinuită de un rânjet oribil, săgeta un cuțit strâns în dinți. Schilodul care tocmai îi furase banii a apucat doar să-și înhațe bățul. Lada ciungului s-a lovit de a lui. A țâșnit sânge. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de veselie, Charlotte îmi spusese că, după toate călătoriile ei prin imensa Rusie, să vină pe jos până în Franța nu ar fi fost pentru ea deloc imposibil... La început, în timpul unor luni îndelungate de mizerie și de rătăciri, visul meu nebunesc avea să se asemene foarte mult cu acea tristă bravadă. Îmi imaginam o femeie îmbrăcată în negru care, în primele ceasuri ale unei dimineți întunecate de iarnă, va intra într-un orășel de frontieră. Pulpana paltonului ei va fi năclăită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de mere și apă. Dați un clocot și inhalați aburii. Descongestionarea nasului cu cuburi de gheață Puneți mai multe tăvițe de cuburi de gheață într-un lighean cu apă și puneți doar degetele de la picioare în apă până ce amorțesc. Sună nebunesc, dar funcționează. ÎNGRIJIREA GÂTULUI ȘI A GURII Deseori, sângerarea gingiilor indică scorbutul sau o inflamație a gingiilor, de exemplu gingivita. Iată câteva indicii: uitați-vă la rădăcina dintelui, la linia gingiei și observați culoarea. Dacă există o nuanță roșu-albăstruie, ea
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
-l forța să exprime un vălmășag al frânturilor de idei care sfârșesc prin a fi redate amalgamat, puhoiul vorbelor sfărâmând zăgazurile logicii și ale sintaxei: "aia-aia care ști dumneata de câte ori am spus eu, că o să se înfunde odată cu cheltuielile nebunești care pot pentru ca să zic că nici o țară nu s-a mai întâmplat pentru ca să vie și să zică la un moment dat: nu mai am drept să mă împrumut fără voia dumitale! Care atunci însemnează că nu mai ești independent nici
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trăg În piept aerul, care vai! este dogoritor! Cu Încăpățânarea care mă caracterizează, mă rog de toți zeii, și de ființele ancestrale ale aborigenilor din sacrul „Timp al Visării” să-mi dea forța necesară să ajung În vârf. În această nebunească cursă am rămas doar câțiva temerari, sfidători ai efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
sacrul „Timp al Visării” să-mi dea forța necesară să ajung În vârf. În această nebunească cursă am rămas doar câțiva temerari, sfidători ai efortului uman. Mai facem câteva scurte popasuri, pentru refacerea puterilor și mai ales pentru liniștirea zvâcnelilor nebunești ale cordului... Nu mai e mult, nu mai e mult... o voce tainică ne șoptește ademenitor În urechi... Ridicăm privirea, deja Încețoșată, și deslușim că suntem aproape de ținta propusă... Picioarele se mișcă mecanic, inima bate năvalnic, gura este uscată... Dar
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la Londra, continuă ea să privească fotografia. L-am cunoscut la o petrecere În LA și m-a dat complet pe spate. — Și te-ai mutat atît de departe? zic, siderată. Doar pentru el? — Nu asta Înseamnă dragostea? Faci lucruri nebunești, fără sens și motiv. Venetia ridică privirea, și ochii verzi Îi strălucesc. Dacă am Învățat ceva În meseria asta, Becky, e că dragostea e singurul lucru care contează. Dragostea omenească. O văd de fiecare dată cînd asist la nașterea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
liniștești. — Ok. Mersi. Iau o gură de vin, recunoscătoare. — Obstetriciana mea mi-a zis că pot să beau un pahar de vin la două zile, adaugă Suze. Mă rog, e franțuzoaică. Iau Încă o Înghițitură și simt că, Încet-Încet, bătăile nebunești ale inimii mi se potolesc. Trebuia să mă fi dus să nasc În Franța. Sau În orice alt loc de pe pămînt, În afară de clinica Venetiei Carter. Poate că ar trebui să uit total de toată treaba asta cu spitalul și să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
locuri În care nu ajunge nimeni. Și uneori sînt destul de norocos să pot călători spre acele direcții, Împreună cu ea. Privirea lui o Întîlnește pe a mea, blîndă și plină de căldură. — Da, Îi place să cumpere lucruri. Da, face gesturi nebunești. Dar mă face să rîd. Mă face să mă bucur de viață. Și o iubesc mai mult decît orice pe lume. — Și eu te iubesc, murmur, cu un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a secolului al XIX-lea și de început al secolului al XX-lea, deci 1848, domnia lui Cuza și, îndeosebi, a lui Carol I. Îmi amintesc și nebunia de la începutul anilor '90, cu toate acele cărți ce ieșeau în ritm nebunesc pe piață și se epuizau instantaneu. Era, totuși, un lucru normal, veneau la lumină cele ascunse, ținute sub capac, sub obroc, vreme de vreo jumătate de veac. Se recupera enorm. E foarte bine că se întâmpla așa; fără memorie integrală
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]