2,130 matches
-
și trăiri care au căpătat putere de circulație datorită mai ales literaturii lui J.-P. Sartre se găsesc, anterior, și la B. Teroarea sau greața de a exista, bizareria sau absurdul vieții, dislocarea din orice ordine necesară, inutilitatea, izolarea totală, nedumerirea în perceperea realului, toate proiectează ființa în neant. Un anume mod de abordare și tratare a realității, o anume atitudine narativă, viziunea fenomenologică, aspectul general al scriiturii anticipează cu mai mulți ani apariția Noului Roman francez, din a cărui perspectivă
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
întinse cu o poftă de primăvară. -Dar aici unde suntem? întreba contrariat al doilea, văzând numai grăunțe galbene, jurîmprejur. -Mi se pare că-i un deșert mare, ce vedem în jurul nostru, comenta al treilea. -Dar ce înseamnă deșert? - întreba cu nedumerire în ochi și în minte, al patrulea ouț. -O întindere de nisip, fără margini, venea răspunsul numaidecât. -Vai, dar eu nu vreau să stau în peisajul acesta, mă cam plictisește. -Și ce propui, totuși? -Să mergem... fiecare în altă direcție
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de regulă personalul sanatoriului îl apela doar după numele de familie. Sa întors totuși spre cel care insista să îl strige și l-a privit cumva contrariat, deoarece îl tulbura din jocul în care era antrenat. Bărbatul i-a observat nedumerirea - Nu mă cunoști ? Nick, a scormonit prin memorie dar nu știa de unde să-l ia. Trecuseră prea mult timp de când nu mai avusese contact cu lumea din afara spitalului. Mama mai venea la câteva luni să-l vadă. Pe cei care
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
Speram să-ți vorbesc înainte de a se agrava lucrurile. De ce m-ai chemat aici, într-un amfiteatru? Trebuie să vină și ceilalți șefi de clasă. Eu nu sunt șef de clasă, Bozov, zise cu amărăciune și cu o măsură de nedumerire în voce. Nu. Nu ești. Înainte de a mă întrerupe, m-am repezit eu: Ești o prietenă de încredere. Cu tine pot vorbi mai tot ce e de vorbit. Te-am chemat ca să vorbim, înainte de a ajunge ceilalți, despre ce trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Înroși la față, lăsă capul În jos și bâigui: — Nu... — Ați aflat că se afla acolo? — Nu În acel moment. Erați deja despărțiți când s-a dus acolo? — Mă anunțase că nu ne vom mai vedea. — De ce? Din nou, uimire, nedumerire. Din nou acele priviri de om care nu mai știe unde e. — Nu voia ca acel copil al nostru... De data asta Lecoeur făcu ochii mari, În timp ce Maigret stătea nemișcat În colțul lui, destins, ca un motan mare ghiftuit. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Hohotește scurt. — Ești de zece ori mai deștept decât toți ceilalți la un loc, așa că-i poți juca pe degete. Ușor îmbujorat la față, dar încă nedumerit, secretarul își hâr șâie zgomotos sandalele de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca într-un calei doscop haotic. Augustus îl privește lung un minut sau două, apoi se ridică și se-ndreaptă în tăcere către grădină. Nu prietenia cu Claudia Appia riscă să-l piardă pe Libo, ci ura neostoită a Liviei. Nedumerirea îi încolțește din nou în suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-i face vânt să se suie. Îi place lipsa lui de aro ganță. Câți alții nu ar marca un asemenea eveniment ca pe o distincție personală? Când se pun în mișcare, este rândul lui Plautius Silvanus să-și exprime nedumerirea: — Mergem singuri? Neînsoțiți... ăăă... fără... — Fără o suită de senatori sau cavaleri de rang ilustru? îi ia Tiberius vorba din gură. Râde destins. — De obicei nu îngădui nimănui, în afara credincioșilor mei Seianus și Lygdus, să mă însoțească. Da’ nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
par să fie frumoși și buni, dar cărora le lipsește strălucirea vieții, au căpătat însuflețire 125 și înțelegere. Cu toții urmăresc pe „artistă” dar, mai ales, pe „regizoare”, cu multă curiozitate și admirație. Ochii lui Sorin sunt, însă, plini de multă nedumerire: „De unde o fi învățat Sorina poezia asta așa de frumoasă, așa de lungă și de grea?” El credea că toate poeziile pe care le cunoaște surioara lui le știe și el. Dar de versurile astea habar n-a avut. Întrebările
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și o creangă de gutui, și una a părului... Mugurii lor mângâie obrajii catifelați ai copiilor. Ce-ar fi, izbucnește Sorin, să-i spunem Mugurel? Frumos nume, foarte frumos! zic ceilalți. Dacă vreți voi, Mugurel să-l cheme! confirmă bunicul. Nedumerire Toată lumea s-a așezat la masă. Nu e o masă obișnuită, ci una de sărbătoare, căci întreaga familie îi sărută și-i felicită pe bunici de ziua lor, urându-le fericire, sănătate și bucurii multe. Nici Sorin și nici Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
n au știut, mai întâi, ce să facă. S-au uitat rând pe rând la Cuțulache și Motănel, apoi la Puiu și la Sică. Cocoșelul și gânsacul, de cum au văzut vietatea cea mică și ciudată, au dat semne de mare nedumerire, la început, apoi chiar de frică. Iar pisicul s-a gândit că trebuie să fie pregătit să înfrunte orice pericol, așa că și-a scos din pernuțele ca de pluș - unghiile bine ascuțite, urmând ca, la momentul potrivit să treacă la
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Dar repede! Iar ați făcut vreo poznă? Mă miram eu să fie altfel. Nu, bunicule, n-am făcut nimic rău. Dar e ceva foarte serios, zice Sorina. Și foarte grav! întărește Sorin. Nu mai spuneți! face bunicul cu o prefăcută nedumerire. Ia să vedem noi, ce-o fi? Uite! îi arată copiii. Ce să văd? Cum ce să vezi? Uită-te mai bine” Cred că toate animalele sunt bolnave! spune Sorina cu aerul cuiva care se pricepe foarte bine și care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Pur și simplu mi-au dispărut din minte imaginile. Nu știam că mă întorsesem în Japonia, că mă urcasem în metrou. Absolut nimic. Prima oară am întrebat-o pe soția mea dacă se simte bine. Pe fața ei se citea nedumerirea (râde). Am stat patru zile la terapie intensivă și eram lipsit de vlagă. Nu puteam să-mi mișc membrele. Nu vedeam bine. Am auzit că, dacă ai pupilele contractate, vezi întunecat, la mine nu a avut acest efect. Pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multilaterală, clară. După publicarea volumului Underground și a continuării Post-Underground (revista lunară Bungei Shunjū), domnul Kawai Hayao mi-a acordat două interviuri, care au durat destul de mult. Interviurile au fost sub forma unei „conversații“, mai exact domnul Kawai a răspuns nedumeririlor de care m-am lovit. După o muncă de o asemenea amploare, cu cele două cărți, Underground și acest Post-Underground, băteam pasul pe loc și parcă nu reușeam să le dau o formă bine definită. Domnul Kawai mi-a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
inițieri și au început să-mi strige tot felul de lucruri:«De ce nu te poți spune vieții din Aum?», «Nu te mai antrenezi! Nu ești devotat Gurului!». Mi s-a părut o bună ocazie de a mă elibera de toate nedumeririle ce-mi apăsau pieptul. «Stați puțin. Nu înțeleg multe lucruri care se întâmplă în sectă și de aceea nu pot să mă implic total.» Apoi mi-am descărcat sufletul în fața lor. Iida Eriko mi-a spus: «Și noi simțim la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care au acționat în cazul atacului ca gaz sarin erau membri devotați total Maestrului care, indiferent de îndoielile legate de Aum, ar fi urmat întocmai indicațiile primite. Spre deosebire de ei, Toyoda Toru încă mai cugeta. De fiecare dată când îmi expuneam nedumeririle referitoare la Aum, îl puneam pe gânduri. Apoi replica: «Așa este, dar, Takahashi, lumea este deja în Armagedon și totul e tardiv.» Încă putea să judece lucrurile în maniera lui proprie. Mulți dintre ei nu făceau asta. Nu procesau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
începu docil să povestească. -... După ce Dimitrios n-a mai apărut în port la zilele fixate și birjele au început să se întoarcă în oraș fără flori exotice și cu lăutari tăcuți și triști, tot cartierul a început să vuiască de nedumerire și indignare, de parcă le-au fost furate cea mai de preț comoară și cel mai îndrăgit spectacol. Căci ce vrea mai mult plebea? Panem et circenses. Dar mai presus de toate simțeau că li s-a luat dreptul la legendă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în spatele meu rânjea hâtru directorul și fără să mai fie nevoie să cer oarece lămuriri, m-a întrebat: - E ceva în neregulă? - Păi ... mi-ați tăiat ziua ... - Și ce, voiai să te pup?! Văzând că îl privesc în continuare cu nedumerire, s-a adresat celorlalți din cancelarie: - Ia dați-vă mai aproape să vă povestesc ceva frumos! Ieri după amiază, eram cu Velișcu în cerdac la Hârtopanu la un pahar de vin și cum ne uitam noi așa melancolic în lungul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
iar în deschizătura ușii capul doctorului Mândrilă: - în cinci minute, sus! Ședință! Asta ce-o mai fi fiind? Se reia ședința de referate întreruptă din cauza mea? Oricum, preventiv, iau cu mine și cartea. în sală, la toți li se citea nedumerirea în priviri, deși mai nimeni nu îndrăznea să întrebe de ce am fost chemați. După vreo cinci minute de așteptare, în care se vorbise doar în șoaptă, intră șefa cu o față încruntată de parcă urma să ne anunțe sfârșitul lumii. S-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
am întrebat asistenta ce o făcea pe dactilografa, dacă a primit chestionarul și am aflat că tocmai îl bătea la mașină. M-am uitat pe hârtie și am constatat cu surprindere că era mult diferit de ceea ce concepusem eu. La nedumerirea mea, asistenta sa scuzat că așa a primit instrucțiuni din partea șefei. Destul de iritat, am solicitat explicații „doamnei”, care m-a informat: - Am văzut chestionarul, este bun dar era nevoie de unele mici modificări pe care le-am hotărât împreună cu doctorul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Odată s-a așezat, singură, în apropierea mea. Gătită într-o rochie de mătase scurtă, îi ieșeau picioarele subțiri, interminabile, pe care și le legăna pe rând, fără sfială, ca o persoană care n-ar simți nici cea mai mică nedumerire printre streini, cu mâinile fără mâneci în mânuși lungi, cu fața pudrată prea mult. A fost întrebată ceva de profesor și a răspuns cu un glas melodios, cu un timbru ușor, tremurător, franțuzesc. Răspunsul, cu toate că încetișor, era dat fără ezitare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Conștiința era liniștită. Dar poate că mă ponegresc acum și nu-mi mai aduc bine aminte. În orice caz, Irina poate că a luat totul ca o aprobare. Vacanța mare venise. Toate aceste se întîmplaseră foarte repede, și după atâtea nedumeriri de o iarnă întreagă, explicațiile asupra caracterului și a aspectului Irinei se rezolvaseră de îndată. Nu mai aveam curiozități. Dudu și Maia nu mă mai interesau. Tot grupul mi se clarificase de îndată ce cunoșteam bine o parte din el. Eram, de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sau a artei, aprobate cu atâta grabă și împămîntenite imediat, nu fuseseră decât niște monologuri, Irina neavând decât rolul să-mi întreție elocința, rolul confidentelor din tragediile clasice. Am făcut o excursie de elevi, și am avut multe peripeții și nedumeriri. Amicii erau, unii, de cea mai proastă calitate. Fete cu vorbe greoaie și gesturi la fel. Schimbau între ele zilnic cele câteva rochii și cei câțiva ciorapi pe care-i aveau. E ridicol să vezi aceeași bluză roșie cu panglicuțe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să asigure că ea vrea să îngrijească pe Viky, dar i se demonstrează că ar fi o imprudență inutilă. De altfel, în cazul acesta n-ar mai ști ce se întîmplă cu mine, rămas singur în vila din Port. Observând nedumerirea doctorului (oricît de nepriceput ar fi), se prevede o boală care poate dura mai mult. Cu temperamentul meu de a exagera, de a trece de la o limită la cealaltă, acum mă obsedează moartea posibilă a lui Viky. Colecționez ultimele ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și o face nesigură de ea însăși, mintea omenească este fascinată de o asemenea viziune (theoría). Nu i este dată ca atare, însă va căuta să vorbească despre ea și despre cele divine. Mintea resimte dintru început o stare de nedumerire sau perplexitate (aporía). În același timp, se mi nunează în fața unor astfel de lucruri. Este o stare ce trezește imediat percepția acută a propriei necunoașteri („Acela însă care se îndoiește și se minunează recunoaște prin chiar aceasta că nu știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]