1,627 matches
-
în viitor va mai apărea câte ceva de care să putem profita... Austriacul se ridică la rândul său, se îndreptă spre ieșire, dar la jumătatea drumului se întoarse pentru a spune, aproape împroșcând cuvintele: — Vă avertizez că dacă vreunul dintre acești nefericiți moare, voi lua legătura cu familia lui și voi spune tot ce s-a întâmplat. Și mă voi oferi ca martor în cazul în care vă vor denunța pentru complicitate într-un asasinat, tăinuire de informații și vădită rea-credință. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe întuneric. - Făcu un ușor gest cu mâna spre cer. - Allah să te aibă în pază și să nu mai calci pe aici! Se întoarse și, doar cinci minute mai târziu, dispăru după o grămadă de stânci, lăsându-l pe nefericitul Maurizio Belli așa de înspăimântat și demoralizat cum nu fusese nici în cele mai groaznice coșmaruri ale sale. Începu să plângă. De câteva zile simțea nevoia s-o facă fără să se stăpânească, dar nu-și îngăduise să plângă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cer, transformat într-o grămadă de oase calcinate de soare. Vulturii i-ar scoate ochii și măruntaiele. Cu câteva ore înainte, văzuse mulți vulturi și toți păreau să zboare înspre munții ce rămăseseră în urmă, atrași probabil de cadavrul primului nefericit pe care acei sălbateci îl asasinară. Doamne ajută! murmură din nou. Luna întârzia să capete strălucire. Nervii și nerăbdarea îl măcinau pe dinăuntru și își dădu seama că simțea nevoia să meargă, deoarece însuși faptul că vedea cum fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voalând fluxul de informații pământțcer. Mai exact, îl racolează pe îngerul emisar, cel care duce tolba cu rugăciunile culese de la oameni, îi arată niște poze cu îngerițe în pielea goală la duș, după care îl amenință cu excluderea din paradis. Nefericitul cedează atunci șantajului și îl lasă pe Drac să cotrobăie în tolbă, bucuros, cu pana de scris pregătită să modifice textele petițiilor. Astfel, din subsemnatul Vasile, domiciliat în... ., comuna... , rog aprobarea de sănătate, înțelegere cu fimeia și cu vecinii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
și chiar pervers și crud. Zbuciumul inutil al lui Sandu și tristețea lui vine din superficialitatea de înțelegere și nuditatea seacă a inteligenței sale. Cultivat, inteligent, cazuist sentimental, masochist, torturat de dorința de a explica totul, ceea ce-l face etern nefericit în iubire, bărbatul se manifestă și în subconștient cu aceeași manie a analizei și autoanalizei: „Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de cocostârc și, în mijloc, mirii: domnul, rotofei (...) alături de Irina, dizgrațioasă în vălurile albe, gesticulând
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
probabil. Sandu vrea să smulgă partenerelor sale toate secretele, dar chiar în clipa în care-l deține pe cel mai nevinovat dintre ele, regretă. Luciditatea îl face să destrame orice văl mistificator, dar, din această cauză, se simte atât de nefericit, încât ar dori să refacă iluzia. Analiza personajului masculin se întoarce împotriva lui, deși în mod normal confesiunea la fel ca și povestirea visului, o formă aparte de confesiune, ar trebui să aibă o valoare terapeutică, să ducă la eliberarea
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
referă Wittgenstein este, cred, cea trăită, precum cea pe care o descoperă viața religioasă. Sensul termenului este de această dată mai curând existențial. Astfel aș înțelege ceea ce spune în fragmentul 6.43: „Lumea celui fericit este alta decât a celui nefericit“. Cel care face experiența trăită a lumii nu va vorbi în termenii unui savant despre veșnicie. Însă poate trăi el însuși, întrun anume fel, această posibilitate. „Dacă prin veșnicie nu se înțelege o durată de timp infinită, ci atemporalitate, atunci
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
credea că d-ta vei lua dispoziții deosebite în această privință. 57 {EminescuOpXVI 58} În altă scrisoare, despre care v-am dat samă, el cerea ca să se plătească din parte-ne suma datorită spitalului de alienați în care fusese condus nefericitul Șerban și care se urcă la 40 taleri pe lună (160 franci) și alte dătorii mici. Maiorescu promisese ca, începînd de la 1 ianuariu anul viitor, să-i facă un mic ajutor lui Șerban de 60 franci // pe lună. Acest ajutor
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
călcat în picioare, aclamam victoria marei sale armate...” (Romain Rolland, ,,Beehoven - Simfonia IX-a, pag. 18) ,,Sinceritatea este un dar la fel de rar ca inteligența și frumusețea. Ar fi nedrept să-l cerem tuturor. Să nu se plângă prea mult cei nefericiți; cei mai buni fii ai omenirii sunt alături de ei. Să ne hrănim cu vitejia lor; și dacă suntem prea slabi, să ne odihnim o clipă capul pe genunchii lor. Ei ne vor întări. Din aceste suflete mari curge un torent
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
atât mă simt mai bine. Mai motivat și mai împlinit. Ar fi culmea ca, la atâția ani de la Revoluție, de la socialismul de stat care bloca ori sufoca orice inițiativă, să am vreo nostalgie a indiferenței, apatiei, lenei de gândire impuse nefericiților noștri conaționali. N-aș vrea să trivializez tema meditației și cogitației spirituale, dar nu mă pot vedea în postura unui călugăr budist, cu atât mai senin cu cât se detașează de cele pământești. Dacă aș fi avut o asemenea vocație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fapte fapte foarte grave? Ai dreptate, dar... Bătrânul nu și-a terminat gândul, ci a privit la mine, cerând parcă îngădunță. Apoi dacă blestemul spune că „trupurile lor după moarte să stea întregi și nedezlegate”, asta ar cam însemna că nefericiții ar fi ajuns moaște de sfinți, părinte! Asta nu are nimic comun cu moaștele sfinților, fiule. Cred că știi cum până și patriarhul Ierusalimului a dat carte de blestem pentru niște pământeni de ai noștri! Știi cumva când se întâmpla
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în pat, îi puse în jurul capului felii de cartof, îi dădu tisane și-i recomandă ca, altă dată, să fie mai prudent. Aglae luase în stăpânire desăvârșită pe Titi, având aerul de a spune că, fără ea, Titi e un nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac ceilalți. Stănică îi comunică cum că toți o iubesc superlativ și regretă c-au jignit-o, și mai ales îi transmise dorința Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fulguia, se auzea clinchetul săniilor și noaptea avea ceva atât de straniu și de apăsător ! Ai stat până ai înghețat, dar ea nu a venit după tine și nici n-a trimis pe cineva să te cheme ; erai atât de nefericit și de îndrăgostit ! O flacără orbitoare, albă îți lumina ciudat mintea, îți părea că ești foarte treaz și la un moment dat te-ai gândit ce-ar fi să-ți lipești revolverul de tâmplă și pe urmă să apeși pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el a înțeles problemele ei, urmarea orelor de pasionat amor... S’il ne veut pas s’assumer aucune responsabilité... Atunci va gândi ea ce e de făcut, doar nu are rost să se turmenteze de mai înainte... Dar pentru acest nefericit tête-à-tête și-a pierdut siesta și acum riscă a pierde și plăcerea sindrofiei... Și nu-i de ajuns că Ștefan își adună atât de încet hârtiile, celălalt iată-l cum încearcă să-l antreneze într-o conversație nouă... Ah, cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele care încă mai erau scoase și trase într-o parte pentru a fi duse la spital. Nu mai vorbesc de spectacolul din partea opusă, unde erau depuși morții ce nu îi ridicase până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite victime, se aflau chiar în capul cozii, lângă peretele ce îl dărâmase bomba. Câțiva încercau cu lopeți, cu mâinile goale să desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu o brutalitate la care instinctul contrazis și nebunia somnului mă împingeau : a doua zi abia, înțelegând, am regretat-o. Acest moment al povestirii ne-a fost întrerupt de o alarmă ; coborând în pivniță, Sandu Gebelescu ne-a povestit despre nefericiții refugiați, români ardeleni, ce au luat calea nesigură a exi lului, zona Câinenilor fiind plină de acești bieți dezrădăcinați ce și-au părăsit în asemenea timpuri dramatice toată agoniseala, riscând a ajunge aici muritori de foame... Imediat după alarmă, oaspetele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu care sunt convinsă că vei fi de acord : Clemența a rămas și acum tot atât de răsfățată și de egoistă ca la optsprezece ani !... Numai că atunci în jurul ei se învârteau câțiva bărbați și acum a rămas să se învârtă numai nefericitul de fecioru-său ! Dar nu din răutate face ea tot ce face ! Ea nu se gândește că îi face rău chiar copilului ei, șantajându-l ca să nu se căsătorească, ceea ce poate tu nu știi ! Eu știu cât l-a șantajat și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pieirii acelor imperatori. Atunci e lesne de înțeles cum au venit că, unii lucrând într-un chip, alții dimpotrivă în alt chip, totuși unii dintre cei dentăi și unii dintre cei din urmă au avut un sfârșit fericit, alții unul nefericit. Lui Pertinax și lui Alexandru nu le-au ajutat nimic de-a imita pe Marcu, pentru că ei se ridicaseră pe tron, pe când el fusese principe ereditar; pentru Caracalla, Commod și Maximin a fost foarte rău de-a lucra așa ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Inge și Christine Bergeron spălaseră putina, iar ceilalți colegi din echipă nu descoperiseră nici o pistă legată de tipăriturile porno. Într-un fel, pozele de la orgie erau frumoase. Propriile lui piste fuseseră făcute praf de niște nebuni imbecili, care omorîseră șase nefericiți pentru cîteva sute de parai. Încă simțea gustul băuturii și Încă Îl auzea pe Sid Hudgens: „Toată lumea are secrete“. Mai Întîi, apelurile telefonice de la informatori: ai lui și ai lui Denton. Lustragerii, săli de biliard, saloane de coafură, biserici orășenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
junior. — Tații și fiii, prilej de meditație. Nu credeți că sînt o adevărată desfătare? Odrasla mea canină și cu mine, bătrînul doctor Franz și cotarlele lui jegoase, cu dinți rari. Franz era un geniu al chimiei. A făcut minuni pentru nefericiții cu mințile duse. Pe vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și nu geniul meu poetic, aș fi recreat propria mea marfă și-aș fi pus-o În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a folosit pe post de garou. Ultima mea ipoteză este că ticălosul voia al dracului de mult negativele. Hatcher luă cuvîntul: — Și n-am dat de nici un fir. Am reverificat totul de douăzeci de ori. Nu există martori oculari, iar nefericiții ăștia de frați n-aveau nici măcar un cunoscut pe care să-l putem găsi. Am fost la toate cabinetele medicale, la Urgențe, În gări, aeroporturi și stații de autobuz, căutînd un bărbat rănit. Nimic. Dacă frații aveau cumva vreo agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și în care discontinuitatea actului încă nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui "înăuntru". Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor, contaminat de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Unități Școlare, Opera Guvernului condus de Generalul de Divizie Manuel A. Odriá, Care a Coborît din Munți În 1948. Și n-avea nimic de-a face nici cu lumea ei de Lecții de Spaniolă și Reguli de Gramatică. Oare știau nefericitele astea ce Înseamnă Sintaxa ori Prozodia? Sau cine era Rubén Dario? Sau cine a fost poetul Americii? Ea, În schimb, era cel mai delicat produs al Manualului de Bună Creștere al lui Carreno, știa să spună „poftă bună“ cînd vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vedem mai tîrziu În la suite. Julius mai mușcă pentru ultima dată din sendvișul lui Susan, Îl puse la loc pe farfurioară și se Îndreptă spre cabine. Șobolanul pricepu că și Susan trebuia să plece și se simți teribil de nefericit, cine știe cînd avea s-o mai Întîlnească? Susan deschise poșeta și bineînțeles Își dădu seama că n-are nici un ban la ea, În timp ce Șobolanul, foarte plin de el, spunea că nici nu vrea s-audă de plată, că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]