1,595 matches
-
arată indignat pe cineva care a îndrăznit să o numească pe Fabia soție de exilat. Fabia trebuie să suporte totul cu tărie de caracter (perfer et abdura, v. 7), așa cum face el, care s-a obișnuit să fie curajos de nefericit (fortiter miser, v. 4). Oricum, să știe răuvoitorul că Ovidiu nu este exilat, ci relegat: pluta sa e încă la suprafață, chiar dacă e în derivă... De aceea, poetul se alătură poporului pentru a-i ura viață lungă Cezarului și-i
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
suporte, în vecinătatea unei bătrâne cu "chipul șters", o banală comedioară sentimentală (e vorba de Le Passant, o piesă în versuri declamatorii cu un caracter vădit artificial, compusă de odinioară celebrul François Coppée, piesă contrastând frapant cu starea sufletească a nefericitului Andrei). Trăirea erotică pare să prefigureze, astfel, calitatea estetică a spectacolului dramatic: când cei doi îndrăgostiți se iubeau cu intensitate, pe scenă s-a jucat cea mai tulburătoare tragedie din toate timpurile (pe care, să nu uităm, Lovinescu însuși o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
doi amanți. 4.1.4. Peisaj elvețian sau cronica unei morți anunțate Inspirată în mare măsură de cuvintele Martei din finalul secvenței anterioare (cuvântul poate declanșa trăiri de natură psihică), dorința de a o reîntâlni pe Mab îl determină pe nefericitul Andrei să ia hotărât taurul de coarne, cu speranța că, în realitate, lucrurile sunt mai puțin grave decât în imaginația sa febrilă. În ciuda îndoielii legitime tânărul pornește totuși la drum, poposind la pensiunea unde urma să-și revadă iubita ocupată
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
motive epice ("dragostea florentină") într-o manieră deja cunoscută, de genul rescrierii/ relecturii în palimpsest, ce instituie un foarte interesant "dialog" cu literatura anterioară, redusă acum la esențe (ca și psihologia personajelor). Așa se face că, reîntors pe tărâmul italic, nefericitul îndrăgostit nu caută desfătări estetice în peisaj, pe care-l găsește mai curând deprimant ("Când se gândi la lumină, luna roșie se înălță din unda vie și îndepărtată a mării, de la Lido, ca o rană ce creștea, picurându-și sângele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de dragoste" este și Lulù, cu deosebirea că afacerea amoroasă se consumă de data aceasta într-un spațiu imaginar, al preliminariilor estetizante, fără a mai angaja un conflict "real" între protagoniștii cuplului erotic. După traumatizanta aventură cu Mab, franțuzoaica sinucigașă, nefericitul Andrei se întoarce acasă, într-un orășel de provincie din nordul Moldovei, pentru a-și căuta liniștea de care sufletul său cuminte avea atâta nevoie. Convalescentul practică deci, terapeutic, fuga de realitate și de femeie, ca într-un "joc de-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
generalului), convorbirea dintre cei doi tineri nu depășește limitele bunei cuviințe și nu conduce, ca altădată, la previzibila apropiere fizică. Episodul reprezintă, în fond, o situație răsturnată în raport cu scena din romanul precedent, unde Andrei era constrâns s-o consoleze pe nefericita Mab atât cu vorba (în calitate de confesor), cât și cu fapta (ca amant). Acum, în postura celui ce trebuie consolat se află bărbatul, iar femeia știe de minune cum să procedeze pentru a-i aduce mângâierea dorită. Fără să spună nimic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Maestrului, nevoit să constate că părerile exprimate nu lămuresc problema, neavând decât "valoarea unor documente sufletești" ("ne zugrăvim în vorbele noastre și atât"). Și totuși, vorbele n-au zburat în vânt, stârnind interesul lui Lulù față de "eroul fără voie" al nefericitei povești de amor. Or, exact asta urmărise Ciprian, care, mai mult de atât, vrea s-o convingă pe "egoista" femeie să se și devoteze bărbatului suferind, chiar dacă ea nu pare încă dispusă la asemenea jertfă. Lamento-ul Maestrului ("Nu mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Cu rochie de lînă, Cu brîu de cămilă, Cu zeghe de mițe, Cusute-n trei ițe. La fel: ... babă bătrînă, Cu brîu de cămilă, Cu doi dinți în gură, Lucrați în pe sîrmă. Înfățișarea ciudată, robustă și primitivă arată angajarea nefericitei ființe pe drum anevoios și ajunsă la greu impas: “Din cîrji cîrjîind”, dar și coborîrea în arhaitate, către “stratul mumelor”. Acolo își au începătura lucrurile lumii, pentru a fi urmărite și cercetate în curgerea lor, în bine ori în rău
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Dumuzi-Tamuz), iubitul ei. Dar cînd zeița ajunge în libertate, Dumuzi, la fel de neștiutor, face greșeala lui Enkidu: își întîmpină iubita cu dragoste, adică îmbrăcat sărbătorește. Nu se potrivea momentului. Iștar (-Inanna) vede în asta o sfidare a normelor și hotărăște ca nefericitul Dumuzi să ia calea infernului în locul ei. Predestinat morții, intră în rol duhurile Galla. Decizia surprinzătoare a zeiței își are explicațiile ei. Experiența Infernului a schimbat-o total. Orgolioasă peste măsură la începutul călătoriei („Portarule, deschide-mi poarta,/ Deschide-mi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
l-a făcut să râdă iarăși gros: - E bine, hai să mâncăm. Până la Bârlad, căci mergeam în direcția aceea, auzeam mereu zgomot de sticle sparte de stâlpii de telegraf și exclamații de afirmare a „colegilor” și râsete de zeflemea pentru nefericiții care nu nimereau, iar sticlele cădeau pe prundiș sau pe alte locuri. Când ne venea să mergem la closet, la capătul vagonului dădeam de câte un gradat cu automat care păzea ușa, dragă doamne, să nu evadăm cumva. Ne făceam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se retraseră; A... trecu în sala de mese dând brațul dnei B. În locul unei mese servite, nu descoperă pe masă decât un arsenal complet de instrumente de pedeapsă și pe cei doi soți înconjurați de valeți robuști. Fuga era imposibilă; nefericitului i se cer dezicerile cele mai înjositoare; e despuiat de haine; victima e întinsă pe covor; soții se înarmează cu bastoane; soțiile, cu nuiele; și nefericitului i se dă o corecție atât de severă, încât rămâne întins pe parchet fără
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de pedeapsă și pe cei doi soți înconjurați de valeți robuști. Fuga era imposibilă; nefericitului i se cer dezicerile cele mai înjositoare; e despuiat de haine; victima e întinsă pe covor; soții se înarmează cu bastoane; soțiile, cu nuiele; și nefericitului i se dă o corecție atât de severă, încât rămâne întins pe parchet fără să dea semne de viață. A..., transportat acasă în această stare, lovit, fărâmițat, învinețit, a scăpat cu rămasul la pat timp de o lună. Ceea ce făcu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
incredibil. Atacă cele două cupluri în fața tribunalului corecțional, cerând multe despăgubiri pentru maltratări, atragere în cursă și întreruperea muncii. Judecători, avocați și asistenți ascultară timp de șase ore consecutiv povestea acestui triplu scandal, în mijlocul unui hohot de râs permanent. Nici nefericitului A, nici soților B. și C., batjocoriți în public, defăimați, nu li s-a dat câștig de cauză, cheltuielile de judecată compensându-se reciproc. Cât despre dna D., după ce a urzit atât de perfid această intrigă, își închise ușa d-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Soțul înșelat se puse pe urmele lor, dar inutil. Fu revăzut posomorât, descumpănit, căutându-și Euridicea și cerând-o ecourilor din jur. În sfârșit, află din ziare că soția sa făcea deliciile Odessei, unde se dusese să facă băi... rusești. Nefericitul, nemaiputând rezista, sincer îndrăgostit de infidela sa, ceru să-i reintre în grații, ceea ce i se acordă cu generozitate. Fu pecetluit un nou tratat de pace pe țărmurile Mării Negre; primul articol stipulează eliberarea de toalete după voință. Un mod de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu plăcere capcanele poliției marțiale. Soțul, copleșit de certitudini morale, dar urmărind în van să obțină posesia unei mărturii incontestabile, se înfurie pe soldatul ale cărui rapoarte naive îl martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită în chiar aceeași zi. Nefericitul își îndeplinise rolul cinstit; nu face nimic; boierul nu e tandru, mai ales față de servitorii săi, toată lumea o știe. Fuga era singurul mijloc de a scăpa de corecție; nenorocitul o șterse deci mâncând pământul spre munte. Dar era militar și
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la ora mesei la masa comună. Bietul băiat nu asistase niciodată la un asemenea festin și devora cu poftă. Stăpânul său îl vede, îl smulge de la masă și începe să-l lovească cu o violență neobișnuită. Căpitanul sosește la strigătele nefericitului și i-l răpește călăului său; acesta se înfurie și se indignează că există opoziție în exercitarea dreptului său. Puntea navei mele e un teren liber, spuse căpitanul, dacă continuați maltratările, vă debarc chiar acum." La această amenințare, omul cel
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
mort. Fu transportat la spital; muri acolo după șase zile. Vizitiul era rus. Consulul, informat despre acest fapt odios, ceru satisfacție imediată. Niște medici declarară că moartea se datora unei congestii cerebrale ca urmare a beției. Tribunalul pronunță achitarea. Or, nefericitul murise victimă a discreției sale. Refuzase să spună unde o conducea pe soția stăpânului său, persoană foarte frumoasă și foarte cochetă. * * * Aceste acte de discreție nu sunt rare. Un personaj, destul de bine plasat în societate, se căsători cu o văduvă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
răspândirea ideilor de dreptate și libertate. Dimpotrivă, îngenunchează în fața Rusiei; prin ei a dominat această putere Principatele Dunărene; prin Ipsilanti aproape că a reușit ea să distrugă națiunea română. Prin greci vom fi rusificați și noi într-o zi, ca nefericita Polonie. Acesta e soarta care ne așteaptă dacă nu i se face milă Occidentului de noi. Repetați acest lucru în Franța, grecii se află aici în toate și peste tot. Dacă nu progresăm, ei sunt cei care ne împiedică mersul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și luminii. Prin imprudență dacă cădea în ispită, era înjunghiat de un neocor, spiritul nefericitului fiind trimis în infern. Felicitat de neocori pentru alegere, este trimis în înfricoșetoarea ultimă probă, sfinxul acerb care sfâșie un corp omenesc. Rezistând și la această probă, în final participă la fastuos banchet religios. Neofitul trecut de probele fizice este
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
-l umple. Am căutat-o pe Florica nu mult timp după această întîlnire și am găsit-o cu un ins pipernicit, de-acolo de la Filatură. Mi-am dat seama repede că între ei nu era dragoste, ci unire între doi nefericiți. Adică ea era nefericită și el prăpăditul care se agățase de ea și fusese acceptat. Era atât de pricăjit la minte, nu numai la trup (fiindcă adesea un trup firav ascunde o imensă voință), încît tot timpul cât am stat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
comun o singură trăsătură: toate exprimau groaza, disperarea și durerea. Așteptați ceva, domnule? îndrăzni să îl întrebe agentul. Acum pare docil. În loc să răspundă, Marin se ridică brusc și se îndreptă spre spion cu intenția aparentă de a trece pe lângă el. Nefericitul mergea clătinându-se înspre el, fără să dea impresia că vedea ceva în jur. În mod deliberat Marin i se așeză în drum și, prefăcându-se că voia să îl ocolească, îi dădu de fapt o lovitură. Kuda căzu stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE ACEST RAȚIONAMENT. CE BINE E SĂ FIU DIN NOU LÂNGĂ TINE. MI-E ATÂT DE DOR DE TINE... VOCEA I SE FRÂNSE. ÎN CLIPA URMĂTOARE MARIN ȚINEA ÎN BRAȚE O FEMEIE CARE PLÂNGEA. \ DUMNEZEULE, SUSPINĂ EA, CÂT SUNT DE NEFERICITĂ! CUM A PUTUT SĂ MI SE ÎNTÂMPLE AȘA CEVA? MARIN O STRÂNSE LA PIEPT. AVEA O SENZAȚIE CIUDATĂ DE ÎNCHIDERE ÎN SINE, CA ȘI CÂND MINTEA ÎI REFUZA SĂ FUNCȚIONEZE, CA ȘI CÂND VREUN RESORT SECRET AL FIINȚEI LUI AR FI FOST BLOCAT DE TRISTEȚEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CU OCHII ÎN PODEA, CU TRUPUL LUI MIC, COCOȘAT. APOI SE ÎNDREPTĂ, SCOȚÂND UN SUNET CARE SEMĂNA CU UN MÂRÂIT URSUZ. Ne predăm. Victoria avea un gust amar, iar Marin își propuse ca în viitor să se ocupe de acești nefericiți; dacă putea să facă ceva pentru soarta lor, atunci trebuia să o facă. Îl nedumerea încă un lucru. Cum ajunsese corpul lui din laboratorul secret al lui Trask în ascunzătoarea lui Scudder? Îi puse Prippului această întrebare. Da, oamenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
rămași în spitale 65, deci o letalitate de aproape 70%! La 28 iulie/9 august, consulul Lagan constata că, în capitala Moldovei, "holera pare a fi acordat un răgaz micului număr de locuitori care se mai găsesc încă în acest nefericit oraș"66. În anexa întocmită de Karneev la raportul lui Kiseleff către Nesselrode, din 13/25 august, se remarcă, de asemenea, o accentuată diminuare a epidemiei de holeră la Iași, unde între 30 iulie/11 august și 9/21 august
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Janine își privi bărbatul. Avea înfățișarea aceea nenorocită pe care o lua ori de câte ori îl nemulțumea ceva. - Își închipuie că le este îngăduit orice! spuse el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]