3,146 matches
-
430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui Augustin Despre pedepsirea și iertarea păcatelor, combate mai ales negarea păcatului originar, susținută de Iulian, citând mai multe pasaje din cartea acestuia Către Florus. Apoi a mai scris Confutațiunea simbolului de credință la Teodor din Mopsuestia (Refutatio Symboli Theodori Mopsuesteni), pe care Mercator îl acuză de nestorianism; pentru a-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată împăratului Teodosius al II-lea, prima carte începe cu negarea tezei lui Iulian potrivit căreia creștinii au creat un nou tip de viață intermediară, trădându-l atât pe Moise, cât și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril, ei nu se opun cărților lui Moise și, pe de altă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
PG 76, 632B). Fie că rămâne la sensul literal, fie că recurge la alegorie, Chiril propune o lectură accentuat teologică a Pentateuhului în care este revelată natura Dumnezeului trinitar și a raportului său cu ființele umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
chiriliană, este considerată de el în concordanță cu conciliul de la Calcedon. Caracteristice pentru tendința neocalcedoniană sunt totodată cristologia alcătuirii (unde, pentru Efrem, în Cristos, o synthesis se realizează nu în planul celor două naturi, ci în acela al ipostazelor) și negarea unei autonomii a ipostazei naturii umane a lui Cristos, care nu trebuie definită ca anipostatică - ceea ce ar echivala cu a o defini ca inexistentă - ci enipostatică, pentru că există realmente, însă doar în ipostaza Logosului. Bibliografie. Fotie, Biblioteca, cod. 228-229, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
face că orice luare de poziție să riște a fi clasată drept „adeziune” la sau drept „contestare” a reprezentărilor sau categoriilor prestabilite. Analiza sociologică trebuie să țină seama de valoarea strategică a acestor lupte pentru definire (de sublimare sau de negare a statutului), esențiale pentru Înțelegerea pregătirii acestor elite, precum și a formelor de reconversie de dupa 1989. Luarea În discuție a calității acestor elite pune, pe de altă parte, În mod explicit problemă fundamentului lor social: este vorba, oare, despre o elită
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
permite unei elite intelectuale (științifică, dar și artistică) să scape pe o durată determinată de constrângerile instituțiilor tradiționale (a universităților Îndeosebi) pentru a se consacră exclusiv cercetării sau creației. Ele participa de asemenea la realizarea unui soi de utopie intelectuală (negarea condițiilor sociale de producere a operelor). Amplasarea În locuri agreabile, aproape idilice, confortul și, În același timp, accesul la cele mai bune instrumente de muncă intelectuală (biblioteci, material informatic) fac parte din atuurile acestor structuri, la fel ca și valoarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ca o realitate în sine, ci ca o desfășurare mereu dinamică a interacțiunii (simbolice) dintre membrii săi. • Miza etnometodologică pe emergența realului (social) din situații interacționale particulare, sublinierea rolului contextului determinant și în același timp construit de subiecți nu înseamnă negarea existenței structurilor stabile. Garfinkel (1967) vorbește de invarianța și independența structurilor (față de cohortele specifice de subiecți), dar el arată, totodată, că structurile nu au o existență a priori, ci ființează și subzistă în măsura în care sunt create și recunoscute de oameni în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
copiilor față de abuzurile sexuale nu s-au ridicat la cotele așteptate (vezi și Hampton, 1999, pp. 18-20). Rezerva exprimată față de ușurința cu care se proiectează și se aplică programe ce vor să rezolve probleme acute și dificile nu incumbă, desigur, negarea de principiu a legitimității unor atare întreprinderi. Cei ce scrutează cu responsabilitate științifică realitatea socioumană insistă însă necontenit că ea trebuie mai întâi atent studiată. (Fără îndoială că un asemenea deziderat, profesat mecanic, este el însuși nerealist, fiindcă pe de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Precopan, Jack Spintecătorul, Barbu Albastru și Teodor Cristea. În 1932, în revista „unu”, R. publică un text, Sugestii înaintea unui proces (era vorba de procesul intentat de autorități lui Geo Bogza), semnat Gh. Dinu, un manifest al atitudinii personale de negare a contemporaneității, cu toate falimentele ei; textul exaltă „optimismul permanent [ce] rezidă în natură” și „adevăratul avangardism”, acela care nu face nici o concesie „trecutului prezent”, clamând schimbarea metafizicii „de altădată în materialismul științific de azi [...], în condițiile de viață ultimă
ROLL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
multiculturale cu o nouă viziune universală. Noul vis european ne duce În era globală. Pentru a Înțelege magnitudinea și profunzimea schimbărilor care au loc În Europa, este esențial să ne reamintim trecutul ei. Noul vis european nu este atât o negare a trecutului, cât o continuare a lui. Visurile ne duc acolo unde vrem să ajungem, dar pentru a ajunge la destinație, trebuie să știm mai Întâi ce lăsăm În urma noastră. Fiecare călătorie are un Început și un sfârșit. În cazul
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
zahăr, Însămânțat cu grâu sau orz și un acru din același pământ În proprietate comună și necultivat și vom vedea că Îmbunătățirea care rezultă prin cultivare este partea cea mai mare a valorii lui18. Locke, Întotdeauna pragmatic, a crezut că „negarea naturii este drumul către fericire”19. El concluziona că, atât timp cât ființele umane rămân vulnerabile În față forțelor naturii, siguranța nu poate fi asigurată. Adevărata siguranță pentru Locke și alți gânditori iluminiști, poate fi obținută numai dacă „omul se emancipează față de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se face vinovată de cele mai oribile crime Împotriva altor ființe umane, incluzând genocidul, ea se bucură, În opinia oficială a Uniunii Europene, de „o demnitate inerentă și inalienabilă”4. Pedeapsa cu moartea, În perspectiva politicii Uniunii Europene, este o „negare a demnității umane, care este fundamentul moștenirii comune a Uniunii Europene, ca uniune cu valori și principii comune”5. Aceasta Înseamnă că dacă, de exemplu, Adolf Eichman, arhitectul planurilor naziste de exterminare a evreilor și a altora, ar fi judecat
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Începe să creeze diverse mecanisme mintale de apărare pentru a nega durerea pe care o simte. Restul vieții unei persoane, după cum arată Freud, este petrecut În Încercarea de a recapta sentimentul de unitate oceanică și, În același timp, Într-o negare a pierderii originare, deoarece durerea produsă de separare, dependență și moarte este mai mult decât putem suporta. Freud se referă la sentimentul originar de unitate ca „instinctul vieții” sau eros. Senzualitatea, sexualitatea și dragostea sunt toate o parte a instinctului
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
multitudini de relații incoerente și deconectate. Acestea ne trag Într-o serie de direcții, invitându-ne În felul acesta să jucăm o varietate de roluri, Încât Însuși conceptul de „sine autentic” cu caracteristici cunoscute dispare. Un sine complet saturat devine negarea sinelui Însuși 27. Acolo unde Gergen este Îngrijorat de dezvoltarea eului, psihologul Robert J. Lifton este mai optimist. El crede că personalitățile multiple sunt un mecanism care ne ajută să facem față, care permite psihicului să se ajusteze la densitatea
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de secol mai târziu, Gilles Deleuze, el însuși autor împreună cu Félix Guattari al tratatului Anti-Oedip, îl va omagia pe L. ca pe un deschizător de drumuri. „Dialectica demoniacă” va fi instrumentul său preferat, pentru că noua construcție teoretică este clădită pe negarea lumii, așa cum există ea de la creația primordială, o lume dominată de relații oedipiene. Negarea și reinventarea iubirii, a morții, a naturii, a relațiilor dintre oameni, depășirea ipostazei omului născut din complexul de castrare și din traumatismul natal - acestea sunt obiectivele
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
Anti-Oedip, îl va omagia pe L. ca pe un deschizător de drumuri. „Dialectica demoniacă” va fi instrumentul său preferat, pentru că noua construcție teoretică este clădită pe negarea lumii, așa cum există ea de la creația primordială, o lume dominată de relații oedipiene. Negarea și reinventarea iubirii, a morții, a naturii, a relațiilor dintre oameni, depășirea ipostazei omului născut din complexul de castrare și din traumatismul natal - acestea sunt obiectivele. Hazardul obiectiv, visul și înlocuirea realului prin posibil sau contopirea lor reprezintă bazele noii
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
acele tumori parfumate ale filosofiei idealiste”, femeia iubită este increată, este fructul imaginației și al reflecției. Iubirea devine în felul acesta mijlocul de a atinge miraculosul, le merveilleux, cuvânt-cheie și punct de sosire al oricărei creații suprarealiste. Moartea moartă este negarea morții „cu o singură dimensiune”, acea „moarte grosolană, naturală, traumatică și mai castrantă chiar decât nașterea pe care o reflectă și o completează”, moartea ca obstacol, ca opresiune, ca tiranie, ca limită, ca inamic personal. Cele cinci tentative de sinucidere
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
fenomenele mediumnice, ca proiecții ale inconștientului, vor deveni o calitate comună. Asemenea celorlalți membri ai Grupului suprarealist român, L. explorează toate temele mitologiei suprarealiste, aducând un plus de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății tulburătoare a unor imagini tipic suprarealiste i se adaugă [...] acel proces de
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
proporție de peste 75% dintre preadolescenți). Câteodată, preferința pentru violet poate însemna un anumit nivel de insecuritate ori vulnerabilitate, evidențiat deseori prin creșterea nevoii de a primi aprobarea celor din jur la acțiunile pe care persoana le întreprinde; - negrul fiind o negare a înseși ideii de culoare, definește o reprezentare a „nimicului” a extincției și renunțării, persoana respectivă simțindu-se „fără noroc”; uneori preferința pentru culoarea neagră evidențiază și un act de rebeliune împotriva sorții potrivnice. Această perspectivă este dată de faptul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
împărțire semantică), prin folosirea de sinonime și antonime, prin comparații și exemple, prin apelul la autoritatea unor definiții dezvoltate de autori în domeniu, prin operaționalizare (se indică operațiile necesare pentru construcția obiectului în cauză) sau prin demonstrarea funcției obiectului, prin negare („nu este...”) etc. Pentru a dezvolta o prezentare informativă eficientă, trebuie să urmărim câteva elemente importante: - captarea atenției este foarte importantă; uneori, prezentatorii consideră utile diferite tipuri de strategii, de la cele mai inofensive până la adevărate strategii de șocare. Un exemplu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
va bate! 5) negativismul se manifestă ca o rezistență, activă sau pasivă, operând în mod indirect, inconștient; cu această modalitate de răspuns la frustrare ne confruntăm în ipostaza de cadru didactic sau părinte, îndeosebi la adolescenți; A. Cardon (2002) identifică negarea și ca posibilă strategie de manipulare - atunci când o persoană este atacată privitor la un comportament indezirabil pe care-l manifestă, ea neagă un fapt solicitând un exemplu apoi contestă validitatea exemplului: „Eu nu întârzii! Nu mi s-a întâmplat niciodată
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
-i permisiunea de a prezenta modul cum percepem noi situația într-un fel în care cel criticat să nu se simtă în inferioritate; - riscul presupune evaluarea consecințelor; astfel, în cazul în care trebuie criticată o persoană aflată în faza de negare - despre care am vorbit deja -, intensitatea criticii și utilitatea ei vor fi puse în acord cu situația (eventual, se va utiliza alt mod de a-i evidenția persoanei respective că a greșit); mai mult decât atât, există o anumită teorie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
urâtul lumii și al existenței prin frumusețea poveștii și a descoperirilor ei succesive. Dacă aici el practică evaziunea în mit, în povestea fondatoare și regeneratoare, în proza ironică deformează plastic structura strâmb constituită a realității din lagărul socialist, obținând din negarea negativului o afirmație morală laborios construită. Evoluția scriitorului, cu totul paradoxală, este inversă în raport cu așteptările: de la o proză lucidă, cerebrală, cu ascuțiș satiric și un umor (amar) intelectual de cea mai bună factură, desprinsă parțial din modelul „euphorionist” al Cercului
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
rămînă legat de ceva care era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al creștinismului, ca atitudine fundamentală a vieții religioase; fără ea nu este posibil să te ridici pînă la Dumnezeu; asceza nu este negarea lumii, ca în doctrina maniheistă, ci desprinderea de lume, de senzualitatea și de deșertăciunea ei. Sigur, voi putea folosi bunurile acestei lumi, dar nu ne vom mai „bucura de ele”, adică nu va mai trebui să le căutăm ca scopuri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recunoaștem că afirmațiile lui nu coincid în întregime cu acelea făcute înainte de a se pune problema lui Pelagius. Dar, în sfîrșit, trebuie să admitem că Augustin era antipelagian chiar înainte de a-l cunoaște pe Pelagius, fiindcă pelagianismul era, în esență, negarea experienței personale a lui Augustin: după cum am arătat, Pelagius susținea că harul intervine nu înainte de păcat, pentru a-l preveni, ci abia după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertire înțelesese legea lui Dumnezeu, dar nu putuse s-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]