2,511 matches
-
cu ovalul alungit al feței, de o coloare alb-mată, în care nu se vede nici un reflex roz, cu profilul delicat al nasului ce se termină într-un punct fin, ideal, ridicat cu nobleță în aerul pur al înserărei, cu ochi negri de orientale peste cari sprâncenele par două lipitori prelungite până peste tâmple"41. Amănuntul merită reținut, pentru că motivul iubirii florentine va reapărea obsesiv (am spus-o deja), într-o formă sau alta, în mai toate operele de imaginație ale criticului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
op. cit., p. 37). 163 Remo Bodei, Senzația de déjà vu, traducere din limba italiană de Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009, p. 94. 164 Idem, pp. 94-95. 165 În Viață dublă autorul a "banalizat" intenționat numele protagoniștilor: Lerian a devenit Negrea, iar Mab Alina. 166 Ioan Holban, op. cit., p. 57. 167 Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, Liège, 1995. 168 Vezi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nicolae Alexandru Negrea “În imperiul scopurilor totul are un preț sau o demnitate. În locul a ceea ce are un preț poate fi pus și altceva ca echivalent; dimpotrivă, ceea ce este mai presus de orice preț, prin urmare nu îngăduie nici un echivalent, are o demnitate
Imperativul kantian al Demnităţii Umane. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
Nu lipseau decât diamantele, mărgeanul și mărgăritarele. Ștefan cuprinse o clipă cu ochii priveliștea pietrelor prețioase și întoarse capul spre cei doi, fără să-și mai poată dezlipi privirea de la ei. Lui taica i se aprinseseră în ochii căprui aproape negri un fel de lumințe aurii schimbătoare, după cum se uita la o piatră sau la alta, iar marele spătar își strângea pleoapele, apropiindu-le în așa fel ca să lase vederii doar o crăpătură strâmtă, avea o cută adâncă între sprâncene și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
melancolică, uitậnd că tot ce nu e cu putință omului e cu putință lui Dumnezeu. N-am să pricep niciodată cum și prin ce forță tainică a Universului, din automobilul acela negru s-au putut ivi ochii aceia mari, mai negri decật bezna biblicului “ Și s-a făcut lumină !”. Știu doar atật că începusem să-mi simt ființa plenar și continuu; un văl inefabil mă înălța din nimic, fără să mă depărteze totuși de mine însămi. Ochii noștri își spuneau deodată
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ne susțină și să ne propulseze în viată e cea intelectuală, că există legături de dragoste care rămận mult timp secrete, tocmai acum, încep să mă bậlbậi si să constat că dragostea este însăși viața noastră... Ochii aceia mari si negri, înnebunitor de negri mă priveau întrebători, lăsậndu-mi cuvintele să se rătăcească, să curgă neregulat ca vậntul sau ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
lui mă apăsa, mă obosea, mă silea să mint, să mă prefac. De ce nu știusem eu oare să exprim atunci ceea ce era esențial în mine? N-am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum, dar profunzimea ochilor aceia negri, mai negri decật noaptea m-a subjugat, paralizậndu-mi parcă simțurile. Începusem să mă agit brusc, întorcậndumă cậnd pe o parte, cậnd pe cealaltă. N-aș fi putut nicidecum să dorm, aveam senzația că eram o completare a lui Yon, că eram ceva
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pas, mă doare cu fiecare vis, mă doare cu fiecare secundă și simt cum sufletul începe parcă să-și caute drum către stele, către flori, către noapte... Tăcerea lui mă doare cu fiecare clipă și numai în taina ochilor lui negri mai găsesc uneori speranța revederii. De dragul tău, Yoane, aș trece zilnic munții, maș opri tainic la mănăstirea noastră, aș aprinde acolo toate lumậnările pentru ca dragostea noastră să ardă, pentru ca tu, dragul meu, să fii al meu și numai al meu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
sub privirile ochilor tăi, sfințiți de văpaie, aurul părului torențial îmi ajungea pậnă la coapse, iar parfumul trupului tậnăr sugera toată gingășia naturii feminine... Învățasem destul de bine limbajul extatic al ochilor tăi negri, fulgere teribile ce răneau întunericul nopții, mai negri decật înseși apele Styxului, căci ei mă atrăgeau magnetic, mă subjugau, mă mistuiau chiar; în adậncul lor adorabil, vedeam cu claritate noaptea aceea solemnă, neclintită parcă din veșnicii, noaptea nașterii femeii adevărate, invincibilă și intransigentă mereu cu sine. Exista în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
frumoase, mult mai mândre, mai bogate, Dar ca marmura cea rece nu au inimă de fel. Pe când tu!... ești numai suflet. Ești ca îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă Marta... ochi-ți negri... două stele Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
deșertăciunea Viermilor cruzi, ce s-asamăn cu el, Să poată zice-n cruntă ironie: Pământ rebel, iată copiii tăi! {EminescuOpIV 92} MIRADONIZ Miradoniz avea palat de stânci. Drept streșină era un codru vechiu Și colonadele erau de munți în șir, Ce negri de bazalt se înșirau, Pe când de-asupra, streșina antică, Codrul cel vechiu fremea îmflat de vânt. O vale-adîncă ce-ngropa în codri, Vechi ca pământul, jumeta din munte, Mâncând cu trunchii rupți scările negre De stânci, care duceau sus în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ție Satan, de trei ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-atlaz, care stau jos. L-a patului ei margini cu fruntea-n a ei poale Sta în genunche dânsul privind întunecos... 105Sub umeri-unei fețe ca marmura de rece Sunt umbrele-ntristării, ce-adînci l-arată slab; Prin ochii mari și negri o îndoială trece, Ce fulgeră în taină apoi dispare-n grab-. "Din vorba mea nu poate amor să se aleagă? Nu te iubesc atâta cât știu să te iubesc? "Ai vrea să storc din mare amărăciunea-ntreagă "Și într-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai blând, mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și din ochi revarsă pară, Iar la față e bălae, părul galben cade-n creț, Trandafiri pe față are și cu zâmbetul isteț. 53. POET (1876) Să tot torni la rime rele Cu dactile în galopuri, Cu gândiri nemistuite Să negrești mai multe topuri; Și când vezi vre o femee Să te-nchini pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
CHILIA MEA SĂRMANĂ... (cca 1876) O, chilia mea sărmană, Cu negritul, tristul zid, Dacă n-ați fi voi în lume Aș fi stat să mă ucid. Dar voi, cei ce-ați fost [de față] Când vărsam lacrimi fierbinți Triști pereți, negriți de vreme, Voi acuma sunteți sfinți. Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume, De cât când o dulce gură Îți șoptește vorba tristă Că-n sfârșit și ea se-ndură. 64. CATRENE (cca 1876) Când te pierzi în valul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ECOU DE TOAMNĂ Toamna și-a extins grădina. Chiar acum plouă afară Iar în sufletul meu cerne O rouă de lacrimi. A învins vântul și-n casă Tot mai mult el suflă peste noi, Vremea s-a tulburat, norii sunt negri Iar soarele a apus în doi. Tăcerea s-a rupt, egoistă e viața Când face ce vrea din noi. Neputința e mare, doare și iubirea, Când nu știi ce urmează apoi. Și lăcrimezi, poate ai vrea Să mai rămâi aici
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
socotit ca furat." 34. Laban a zis: "Bine! fie așa cum ai zis." 35. În aceeași zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele, și toți mieii care erau negri. Le-a dat în mîinile fiilor săi. 36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el și Iacov, și Iacov păștea celelalte oi ale lui Laban. 37. Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Agbongbotile era cel mai bătrân om din oază, mai bătrân decât el fiind numai baobabul, care avea o mie de ani. În astfel de viață putuse vedea, fără îndoială, multe. - I-am văzut, zise Agbongbotile. - De ce oamenii nu sunt numai negri? întrebă Dogbe. Agbongbotile tăcu, zâmbind. - De ce-l întrebați pe el? se răsti vrăjitorul Tela. Nimeni nu știe. - Ba eu știu, îi răspunse bătrânul. - Atunci spune-ne! îl rugă Mai-Baka. Lui Agbongbotile îi plăcea să fie rugat să spună lucruri pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de obicei pe zid și privea poarta. Doi robi negri, după înfățișarea lor, cât putea să-și dea seama, aduși de undeva de la miazăzi de Ta Kemet, lucrau cu îndemînare să încrusteze în stâlpii porții flori de argint. Erau foarte negri acești oameni, cu capul lunguieț și așezat pieziș, cu buze foarte groase și nasuri turtite. Robii lucrau în tăcere, în timp ce un sulițaș îi păzea. Mâinile lor se mișcau cu mai multă repeziciune și gingășie decât mâinile cântărețelor pe strunele harpei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ceată de oameni. Erau încă departe ca să se fi putut vedea bine fețele lor prin ochean, însă Auta își dădu seama că sunt robi, de vreme ce nu aveau alte veșminte decât pânza înfășurată în jurul coapselor, prinsă cu o cingătoare. Unii erau negri, alții roșii și înalți, alții erau mai scunzi, cu pielea galbenă sau albă. Auta putu să numere douăzeci. Toți aveau arme. I se strânse inima. Nu mai primise de mult nici o veste de la Mai-Baka. Să se fi întors oare Mpunzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
sticle bine sigilate. Noroc! Denumirea latină științifică Denumirea comună Denumirea chineză Cantitatea Cervus sika Așchii de coarne de cerb 60 de grame Cervus sika Rășină de coarne de cerb 60 de grame Equus asinus chinensis Rășină din pielea măgarilor sălbatici negri 60 de grame Clemmys chinensis Rășină din carapace de țestoasă 60 de grame Aceranthus sagittatum Buruiana țapului pofticios 60 de grame Rehmannia glutinosa Rizom de rehmannia 60 de grame Astragalus haongtchy Rădăcină de astragalus 30 de grame Angelica polymorpha Rădăcina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
sălile Muzeului local Vasile Parvan, Bârladul, ca așezare atestată documentar, poate fi semnalată, în anul 1401, când, la 28 iunie, domnitorul Moldovei, Alexandru cel Bun, emite un act de danie în care, printre martori figurează și un boier, pe nume Negrea din Bârlad. Același domnitor acordă negustorilor lipoveni, la 6 octombrie 1408, un privilegiu comercial în care, de asemenea, este pomenit numele Bârladului. Și alte documente, din perioada imediat următoare, vin să confirme existența Bârladului. Se poate aprecia că geneza orașului
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
perioadă, Principatele au urmat În politica externă o direcție proprie. Cuza a concentrat În mâinile sale toate pârghiile externe, pentru a evita eventualele oscilații provocate de viața internă. Oameni politici importanți, Ion Bălăceanu, Ștefan Golescu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Brătianu, Costache Negri au fost Însărcinați cu misiuni diplomatice În capitalele europene. Domnitorul: a susținut mișcările de eliberare ale popoarelor din Europa Centrală și Estică, emigrația poloneză, pe cea maghiară și pe cea bulgară de pe teritoriul român. a organizat și coordonat propaganda românească
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Tax Structure and Production, din Shah A (ed.), Tax Incentives for Investment and Innovation, Oxford University Press, New York, 1995; 17. BIRIȘ G., Reforma fiscală În România, În revista Business Digest, nr. 1, 7 iunie 2006; 18. BISTRICEANU GHE., ADOCHIȚEI M., NEGREA E., Finanțele agenților economici, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995; 19. BLAUG M., Teoria economică În retrospectivă, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992; 20. BOADWAY W.R., The Theory and Measurement of Effective Tax Rates, din MINTZ M.J., PURVIS D.D.
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]