2,766 matches
-
aspirațiile decât prin polarizarea actelor sale către scopuri negative. Ea nu este numai o polarizare slabă axiologic, ci și o personalitate negativă, cu o cenzură morală slabă a actelor sale, datorită unui supraeu imatur. Imoralistul este o persoană frământată și neliniștită. Constrânsă de o conștiință perversă, aceasta trăiește sub presiunea complexelor sale de inferioritate, care o Împiedică de a se simți liberă și capabilă, În interiorul său, de a se autorealiza. Condamnată la marginalizare de către ceilalți se orientează agresiv către aceștia. Lipsit
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu Dumnezeu, fiind În sfere, pentru realizarea acestui ideal, a merge până la sacrificiul de sine sau la ieșirea din lume, la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va simți niciodată liniștit și mulțumit. El va continua să aspire permanent, iar această tendință Își are rădăcinile În natura sa care, așa cum arătam mai Înainte, se caracterizează printr-o sinteză a contradicțiilor. Urmașul omului prometeic este omul faustic, spiritul neliniștit care se Întreabă mereu, pentru că aspiră continuu. Dacă omul prometeic este revoltat, omul faustic este stăpânit de neliniște, de grijă, care vine, de data aceasta, din adâncul conștiinței sale. Omul prometeic luptă pentru a schimba lumea. Omul faustic luptă cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
vezi; Însingurareaă, Preferința interpersonală, Teoria scenariilor În Psihologie, Vinovăția, Voința, * Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată Ruinele ei l-ar lovi neînfricat. FILENAME \p D:\Carti editura\Tratat de psihologie morala\Surse\Listat\Tratat de psihologie morala.DOC PAGE 220
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și concizie, în care se insistă pe detalii neesențiale. Pune în evidență tulburările de personalitate, fiind frecvent asociată cu epilepsia. HIPERKINEZIE (< fr. hyperkinésie, cf. gr. hyper - peste, kinesis - mișcare) - Activitate motrică excesivă, caracteristică unor copii care sunt în permanentă mișcare, neliniștiți și agitați. În neurologie, hiperkinezia este înțeleasă ca un sindrom caracterizat prin apariția unor mișcări involuntare, fără un scop anume, cu tendință de deplasare continuă. În psihiatrie, termenul desemnează o activitate motoare exagerată, debordantă, continuă și nemotivată, neliniște psihomotoare, anxietate
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
motilitate (ataxie, apraxie, hemipareză, când leziunea interesează și lobul frontal), tulburări trofice, tulburări de schemă corporală. Sindromul Marfan - sindrom ereditar, manifestat prin lungimea anormală a extremităților (cu precădere a degetelor), subluxație a cristalinului, anomalii cardiovasculare și alte tulburări. Sindromul picioarelor neliniștite - caracterizat prin parestezii deosebit de neplăcute, însoțite de prurit, alături de spasme musculare și dureri localizate la nivelul membrelor inferioare și care apare în timpul repausului, obligându-l pe pacient să-și miște permanent picioarele. Sindromul scalenului - caracterizat printr-un grup de simptome
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tu, Savastiță, dacă vaca aceea nu-i îmflată. - Doamne, că bine zici ! A scăpat-o în trifoi. Lăsând cărarea, amândoi bătrânii o luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
parte a timpului era de culoarea supei reci de mazăre. Dar eu nu mă gândeam la nimic din toate astea. Îmi măsuram pașii, Încercând să merg cât se putea de Încet. Mă uitam la ușile sălii de gimnastică, precaută și neliniștită. Abia acum, după ce se terminase pentru toți ceilalți, Începea meciul pentru mine. În timp ce coechipierele mele Își trăgeau sufletul, eu mă Îmbărbătam. Trebuia să acționez cu grație, cu sincronizare promptă, atletică. Trebuia să strig de pe marginea ființei mele: ― Curaj, Stephanides! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
La biserică era supusă. Pălăria rotundă și gri pe care o purta arăta ca un capăt de șurub, care o prindea de strană. Îi pișca Încontinuu pe fiii ei ca să nu adoarmă. De-abia reușeam să fac legătura Între persoana neliniștită care stătea Încovoiată În fiecare săptămână În fața mea de biserică și femeia haioasă care, sub inspirația vinului, se lansa În scene de comedie În bucătăria noastră. ― Bărbații să stea afară! țipa ea, dansând cu mama. Avem cuțite aici! Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbați care țipau. ― Vasele noastre de război stau aproape de coastă, ca să-i intimideze pe greci, zbiera Jimmy Fioretos. ― Normal că stau aproape de coastă, spunea acum Milton. Ce-ai vrea? Vine junta și-l dă pe Makarios afară. Așa că turcii devin neliniștiți. E o situație instabilă. ― Da, dar să-i ajute pe turci... ― Statele Unite nu-i ajută pe turci, continuă Milton. Pur și simplu nu vor să le scape din mână junta. În 1922, când a ars Smirna, vasele de război americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decât al celorlalți, mi-am ridicat capul și i-am privit pe toți în ochi spunând: E mort. Orande e mort. Îi vedeam pe toți înmărmuriți. Mâna Anei împietri pe umărul meu și aproape mă durea acea strânsoare. O simțeam neliniștită și cu gândurile în altă parte. Concluzia mea, dedusă logic, îi lovi pe toți în creștetul capului și deveniră aproape la fel de năuciți cum fuseseră câteva minute mai devreme. În aceste momente erau cel mai vulnerabili. Acum puteam să îi manipulez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ghepard asupra neputincioasei prăzi. Întunericul nu se mai lăsă asupra ochilor mei ca altădată. În schimb, m-am simțit înlănțuit de o voință mai puternică decât a mea și aruncat într-un abis nesfârșit. Eram mereu în cădere. Eterna părea neliniștită, iar Sfetnicii erau îngroziți. Nici unul nu era de prea mult ajutor. Ce spusese Vladimir? Acum trebuia să înnebunesc? Am fost oprit. Eram legat cu voința lui. Departe, foarte departe, auzeam un râu. Susurul lui se auzea din ce în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine. Trebuie să mă uit într-o oglindă cândva! Din nou scârțâitul infernal! Ușa se deschise și în fața noastră așteptau Vladimir, cei care făceau de pază pe holuri și în sălile alăturate, cei de pe baricade, iritatul Magrun și un Dutrumof neliniștit care stătea sprijinit de un geam care dădea spre curtea interioară. Luați-l, duceți-l la subsol în S5! Aveți grijă să nu ducă lipsă de nimic! Toată lumea era contrariată. "Să nu ducă lipsă de nimic?" Acum, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de mândru! Am luat-o pe prima scară care ducea la subsol. În umbra de sub pământ mi-am furișat pistolul confiscat de la Helur sub mantie. Mă ajunsese din urmă. De ce ești tulburat? N-aș ști să-ți spun, zise el neliniștit. Probabil din cauza incidentului cu elicopterul... nu-s sigur. Unde mergem? Am găsit o locație pe aici, pe undeva, care ne va ajuta să plănuim mai bine. Rămase confuz, așa că am continuat: Vezi tu... tocmai incidentul ăsta cu elicopterul mă neliniștește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Lumina aici era plăcută. Erau becuri veșnice, care se încărcau cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și pantalonii? — Lasă-i puțin În jos... Pardon Îi luă tensiunea, Îl ascultă cu stetoscopul, Îi pipăi stomacul și abdomenul, apăsă cu degetele În unele locuri. — Te doare? — Nu... Poate puțină sensibilitate... Nu, mai jos... Ajunsese și el ca ceilalți, neliniștit, rușinat de temerile sale și neîndrăznind să-și privească prietenul În față. Se Îmbrăcă la loc cu stîngăcie. Vocea lui Pardon nu se schimbase. — De cînd n-ai mai avut vacanță? — Anul trecut am putut să fug o săptămînă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
au dat probabil de Înțeles că o mașină roșie decapotabilă era la fel de nepotrivită Într-un convoi funebru ca o mașină a poliției. Ei vor merge cu mașina neagră. — Ai vorbit cu ea? — Doar m-a salutat la sosire. Pare nervoasă, neliniștită. Înainte de a intra În casă, s-a uitat la toți gură-cască ca și cum ar fi căutat pe cineva cu privirea. — Nu-l zăresc pe tînărul Dicelle. — Pentru că a găsit o fereastră undeva, de unde să privească Împreună cu ucenicul cîrnățar. CÎțiva oameni ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și se străduia, aproape fără să-și dea seama, să aprofundeze această cunoaștere. Pentru el, Înainte de orice, era vorba de povestea a două surori, poveste pe care o Întorcea pe toate fețele plimbându-se, În timp ce Lecoeur, fără a fi defel neliniștit, plecase vesel la Întâlnirea cu judecătorul de instrucție. Ce-ar fi putut să știe acesta despre caz, izolat În biroul lui, unde tot ce fusese viață se rezuma În frazele afectate ale rapoartelor oficiale? Două surori, dintr-un sat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să spun că e necesar să-i cruț, pur și simplu, pe cei care se fac vinovați, mormăie împăciuitor Augustus. Doar că răzbunarea, departe de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este deloc mirat. Încuviințează în tăcere. Să fi avut Pollio darul de a prevedea viitorul? Uite că ideea lui a prins și merge. Încearcă să-și continue discuția începută: — Mai sunt și soldații auxiliari... — Ce-i cu ei? se foiește neliniștit principele. Secretarul arată pe rând, cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă stăpânirea noastră era atât de nepopulară încât guvernul nu îndrăznea să apeleze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe punga noastră. Ianuarius aprobă fără ca vreun mușchi să i se clintească pe față, și totuși lui Augustus i se pare că-l aude murmurând: — O manevră menită să întărească dominația economică... Restul se pierde în aer. Principele îl cercetează neliniștit. Silueta din fața lui, ușor co câr jată și slăbănoagă ca o trestie uscată, cu privirea inexpresivă și mișcări rigide, îl duce cu gândul la întruchiparea unei zeități samavolnice, întotdeauna gata să se pună de-a curmezișul dorințelor sale. Închide ochii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că marile discuții despre afacerile statului trebuie excluse din for, iar aristocraților, ca să nu se plictisească, să li se ofere șansa de a-și etala talentele literare și de a-și ocupa timpul. Da, stăpâne, un fel de cenacluri, reia neliniștit libertul. Nu-și dă seama încă dacă norul întunecat de pe fruntea îm pă ratului îl vizează sau nu. — Prostii dintr-astea, se grăbește să adauge, sperând că a di buit părerea lui Augustus. Nici o reacție din partea principelui. Tatonează cu grijă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în sală, îndrumați către locurile lor de cei trei nomenclatori. Unii dau cu ochii de ea și o salută. Alții trec mai departe fără s-o remarce. Nu-i nimic, au timp destul până diseară pentru conversație. Se încruntă, ușor neliniștită. Nu e cam mult să-i țină aici până la asfințit? O zi întreagă consacrată poemelor, operelor isto rice, discursurilor, tragediilor, comediilor și dialogurilor? Ridică din umeri. Poate, dar n are ce face. Așa e uzanța. Se produce o învălmășeală în dreptul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale? îl tachi nează Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai bine timiditatea, o liniș tește gazda. Între timp, pe scenă, Piso
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atâta. Putea s-o întrebe direct numele invitaților. — Să cred că cinstirea aceasta mi-e adresată mie, sau literaturii? o întreabă Piso ironic pe Agrippina. N-o agreează deloc. Puțini sunt cei care o plac pe Agrippina. Tânăra se foiește neliniștită, căci nu are darul de a răspunde prompt și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]