3,831 matches
-
ori nu se rezumă doar la obiectul cu care pleci, ci este vorba de experiența în sine. Reacția oamenilor atunci când asistă la fixarea imaginii pe bucata de sticlă este extraordinară, spune el. „Cele 10-15 secunde în care trebuie să stea nemișcați pe un scaun sunt un soi de meditație forțată pentru mulți tineri” Mulți dintre cei ce trec pragul atelierului sunt tineri. Vin și pentru ambrotipie, și la developări, printări analog. Sunt persoane care nu au fost contemporane nici cu fotografia
Ambrotipia, „regina portretelor”. Doi tineri au reînviat o tehnică veche de fotografie. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338880_a_340209]
-
mulți tineri” Mulți dintre cei ce trec pragul atelierului sunt tineri. Vin și pentru ambrotipie, și la developări, printări analog. Sunt persoane care nu au fost contemporane nici cu fotografia pe film. „Cele 10-15 secunde în care trebuie să stea nemișcați pe un scaun, chiar și asta e o experiență inedită pentru un tânăr din ziua de azi. E ca un soi de meditație forțată, o scoatere din maxalorul care înseamnă viața modernă și fixarea timpului pentru 10 secunde. Unii găsesc
Ambrotipia, „regina portretelor”. Doi tineri au reînviat o tehnică veche de fotografie. GENERAȚIA B () [Corola-blog/BlogPost/338880_a_340209]
-
cam ciudat, fiindcă la un moment dat te lasă vocea și începi să tremuri, te pufnește râsul și de fiecare dată când se-ntâmplă asta, instructorul / instructoarea îți zice să te oprești și s-o iei de la capăt, să rămâi nemișcat și să continui. Și asta până când nu mai ești în stare să faci nici cele mai elementare chestii, începe să te mănânce tot corpul, vocea îți oscilează, plângi, râzi, e fix opusul meditației. E ca și când te-ai pune în situația
Jumătate de oră din viața lui Tom Hardy (și a mea) () [Corola-blog/BlogPost/338896_a_340225]
-
repetate transmise de la catedră. De asemenea, le propunem și părinților să se așeze la rândul lor în bănci și să asculte. Este o lecție deschisă neconvențională. Ne cerem scuze dacă băncile nu sunt confortabile sau dacă e greu să stea nemișcați atâta timp, între 4 și 7 ore, cu pauze de 5-10 minute. Ne pare rău dacă e greu să nu vorbească neîntrebați și să-și reprime emoțiile, stările, trăirile. Acestea sunt regulile jocului. Foto: Octav Ganea/Inquam Photos Lecția lui
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
învârtea de colo-colo, mârâind ceva printre dinți. ---Atenție! strigă el. V-am chemat să vă anunț că am gasit oameni stând la taifas în timpul lucrului! În consecință: întreaga echipă e pedepsită! ---Plutonier, ordona el unui mustăcios care stă lângă dânsul nemișcat, adu ' scaunul '! În câteva clipe plutonierul aduse un scaun simplu, de brad, cum se află mai cu seamă în bucătăriile caselor de mahala. ---Așa! Deocamdată alegi din echipa pedepsită zece înși! Plutonierul împlini porunca, desemnând cu mâna zece oameni. Ei
O SCENĂ LA ZĂPADĂ ( FRAGMENT DE ROMAN) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340126_a_341455]
-
sultan Safyie privea răsăritul din apartamentele ei, cu vedere spre apele Cornului de Aur. Deși era împreuna cu cele patru slujnice personale, în cameră nu se auzea nici un sunet, așa cum era obiceiul. Tinerele femei stăteau cu spatele lipit de perete, nemișcate ca niște stânci, și așteptau, dacă era nevoie toată ziua și toată noaptea, până ce ea le dădea vreun ordin sau le cerea să iasă. Cu o înfățișare calma, Safiye continua să se uite pe fereastră, cu privirea fixată, în aparență
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
necesar, iar unii dintre elevi, conștienți de libertatea de care se bucură, îl sfidează. Acest lucru se întâmplă deoarece ei nu conștientizează că nu le este permis chiar orice, chiar dacă astăzi nu i se mai poate impune elevului să rămână nemișcat și docil pe parcursul lecției, de vreme ce vorbim de metode și mijloace moderne, interactive, de instruire: brainstorming, cooperare în lucrul pe grupe, consultarea diverselor materiale, rezolvarea practică a sarcinilor utilizând postere, videoproiectoare, calculatoare etc. [1] I. Albulescu, M. Albulescu, Predarea și învățarea
MIRCEA FLORIAN RUICU: COMUNICAREA ÎN ŞCOALĂ – FACTOR AL SUCCESULUI SAU AL INSUCCESULUI ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ () [Corola-blog/BlogPost/339378_a_340707]
-
punem netăiate la loc. Nu suntem Zeus. O ceașcă cu apă. O invitație pentru ghicit cu Nostradamus viitorul care ne convine. O scrumiera curată. Și în scrumiera, o cutie de chibrituri. Dar noi nu dăm foc lumii. Amintirilor. O punem nemișcata în sicriul ei de sticlă. O revistă. Un filozof. Horia Radu Patapievici. Un articol. O poezie. Vină. 8 iunie 2000. Cât de cuminte este Marină. Si cat de mult vrea să trăiască piesă. Încă odată. Și încă odată. Până la capătul
“AȘA ESTE, DACĂ VI SE PARE” – DE CARLO GOLDONI. Cronică de teatru, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339468_a_340797]
-
reală. Setea apropie capra-neagră de soldații din vecinătatea pârâului: „Scăpat de sub frânghii, animalul zvâcnește, câtă speranță în nările lui și-n dâra de aer pe care-o urmează! Cât de adânc ochii cei umezi în zare se-afundă, cum rămân nemișcați o secundă“. Animalul are senzația că este liber, deși nu scăpase încă de frânghii, simțul olfactiv puternic îl face să adulmece mirosul de libertate, aerul din pădurea de alături. Este o comunicare profundă cu fostu-i habitat: „o, câtă speranță
Mircea Nedelciu: Nora sau Balada zânei de la Bâlea-Lac. Antiteza dintre libertate și captivitate, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339525_a_340854]
-
două trenuri, în restaurantul nou din centrul orașului. În marea majoritate a timpului sunt aici puțini consumatori și e liniște. Iar de când nu se mai fumează, e de-a dreptul plăcut. Vacarmul de azi, însă, e obositor și indigest. Stau nemișcată pe un scaun, captivă spectacolului care-mi pune răbdarea la încercare. Nu cred că voi putea mânca ceva, cer chelnerului o limonadă și îl întreb din gesturi, ridicând sprâncenele și rotindu-mi ochii de jur împrejur: Ce se întâmplă? -E
TABLOURI: FEMEIA CU BATIC de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/341035_a_342364]
-
din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cald Calzi și cuibăriti De suflete Stăm înrudiți Prin cărți Umblăm înnebuniți Privind pe geam înmărmuriți Întinși în pat Goi și uluiți Aruncați cortina peste noi E o seara magică Surdă de lumină Nemișcată de muzică Plină de pacea trăirilor intense Micșorată de suflete imense Aruncați cortina peste noi Ne-am îmbrățișat Și suntem goi! Referință Bibliografică: Cald / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi
CALD de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341104_a_342433]
-
mâinile lui îi strângeau umerii și maxilarele încleștate nu prevesteau pace. Privirile lui o înfiorau și o speriau. Îi pătrundeau prin toți porii, avea impresia că îi citește toate gândurile. O eliberă și intră în camera unde fiul său stătea nemișcat. Se așeză lângă el, conversația dintre ei decurgea firesc. Ușor, Leon începea să comunice cu tatăl său. Minutele treceau dar Alma nu se îndura să plece. Nu auzea ce vorbeau. Într-un sfârșit, M.Joseph îl ridică în brațe pe
MY LORD (3) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/341184_a_342513]
-
urcat treptele șovăitor, ținându-se de balustradă. În cameră, o singură lumânare ardea sfârșit. Alma nu credea în poveștile cu fantome. Cu siguranță cineva dintre servitori se trezise dimineață pentru a face curățenie. Încăperea era mare. Mobilele păreau și mai nemișcate, se pierdeau în întuneric înghițite ca într-un ocean tenebros. Căminul era stins, ticăitul pendulei se auzea regulat. Atmosfera stranie nu o speria, îi dădea un sentiment de ireal. Era vag uimită de calmul lucrurilor. Părea o sfidare a nopții
MY LORD ( 5 ) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341199_a_342528]
-
pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână, nemișcat ca un sfinx. După câteva clipe, ce părură o eternitate, pe chipul bătrânului se așternu un surâs de admirație: - Vezi? Iar te aștept! - Mă uimești, sfințite părinte! Ești mai degrabă o vedenie și nu un om în carne și oase
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor așezată pe un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol Măiastra templuind infinitul coloanei legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața mă zidea Referință Bibliografică: brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
lui telefon, stație emisie-recepție, armamentul din dotare și alte dotări specifice executării serviciului. Nimic nu mai conta. Puștiul și salvarea lui erau obiectivul principal. Inspirat, a deschis ochii în timp ce se afla în apă. A observat băiețelul cum curgea, lin și nemișcat, către fundul apei. L-a lovit puternic în piept, de jos în sus, pentru a-l arunca înspre suprafață, repetând lovitura. Deasupra luciului apei, extenuat, l-a întors cu spatele spre el, continuând prin lovituri să-l împingă spre mal
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
mai tare. O ascultă, ea vorbi, doi oameni pe stradă, ea către el, el către lume, vazut de sus era cearta a doi îndrăgostiți. Termină de spus cele ce se acumulasera în ea și acel individ tot cu spatele la ea era, nemișcat precum o statuie. Vântul începu să prindă putere, oamenii își vedeau de a le lor trasee, clădirile ședeau sub povara viselor materializate iar copacii din jur începură să danseze. După căteva secunde ce părură a nu se mai termina, necunoscutul
MÂNTUIREA II de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341994_a_343323]
-
Acasa > Impact > Scrieri > RUTINA Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1076 din 11 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Omul mort e previzibil, știi tu? Pe el îl găsești unde l-ai lăsat. Nemișcat. Cu mâinile pe piept. Așa mă vrei?! - Nu, am îngăimat cu capul plecat, evitându-i privirea. Îmi era rușine de mine, de gândul meu simplu că ar trebui să îl pot găsi oricând am nevoie de el... Îi auzeam respirația
RUTINA de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342014_a_343343]
-
posibile și la fel de valide cel puțin atâta timp cât nu există o teorie științifică absolută, însă cu urmări diametral opuse. Pe de o parte ideea creației spontane, întărind ipoteza accidentului, iar pe de alta a intervenției lui Dumnezeu (în sensul de ”mișcător nemișcat” aristotelian) în procesul de apariție a universului și vieții. Îmbrățișez a doua variantă pentru posibilitatea pe care o oferă de a găsi un sens al vieții. Pe de altă parte în fața morții, în cea mai cruntă disperare omul din cauza temerii
EXISTENŢIALISMUL TRANSCENDENT de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341980_a_343309]
-
păscut vaca”. - Că bou avem, oricum. Țac-pac! M-a prins flama. Din această cauză nu vedeam unde este animalul ce aparținea comunității semnelor de punctuație. Mă uitam în toate direcțiile posibile dar, nu vedeam niciun bou. Doar eu și cărțile nemișcate, plus o bibliotecară dusă în vis la păscut. Unde-o fi boul?... Sau?... Simt o transpirație mocănească pe spinare ca un condens necontrolat. Aștept un fel de reacție din partea de unde s-a auzit sugestia. Fâș-fâș! Vâșt-vâșt! Pâs-pâs! și-atât ... .Tăcere
CUVÂNTUL CARE RÂDE de LICĂ BARBU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342138_a_343467]
-
ca un spectator umil și cuminte stai și privești fără să poți interveni, fără să poți sări peste momentele pe care le-ai trăit și simțit singur, în felul tău, unic! După ce se va fi încheiat filmul , rămâi multă vreme nemișcat, dureros de nemișcat, apoi cu mișcări încete te apleci să aduni bucățelele de suflet ce sau împrăștiat în toate direcțiile. Încerci să le reașezi în aceea formă pe care știi tu c-o avea sufletul tău în încercarea disperată de
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
umil și cuminte stai și privești fără să poți interveni, fără să poți sări peste momentele pe care le-ai trăit și simțit singur, în felul tău, unic! După ce se va fi încheiat filmul , rămâi multă vreme nemișcat, dureros de nemișcat, apoi cu mișcări încete te apleci să aduni bucățelele de suflet ce sau împrăștiat în toate direcțiile. Încerci să le reașezi în aceea formă pe care știi tu c-o avea sufletul tău în încercarea disperată de a-l reîntregi
FÂŞII DE VIAŢĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341804_a_343133]
-
vreo oră de mers, se ivi în fața lui un luminiș desprins din cel mai frumos vis. Cât vedea cu ochii, era doar un covor imens de brândușe. Aici era locul știut. S-a așezat la marginea poienii și a rămas nemișcat acolo, cu pușca lângă el, cercetând cu privirea desișurile din depărtare. Nimic din frumusețea acestei priveliști ireale nu-l mai încânta, nici un gând luminos nu-l mai făcea să tresară. Stătea acolo ghemuit, ca o fiară flămândă, cu mintea întunecată
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
căzu cu un zgomot metalic, ca de săbii multe într-o încleștare teribilă. Procuratorul privi înapoi și văzu în lumina fulgerelor întretăiate, silueta unui legionar în cadrul ușii care dădea dinspre camera sa de lucru spre terasa suspendată unde ieșise. Rămase nemișcat, iar legionarul, al cărui chip nu-l putea vedea bine avea coiful galeea pe cap, cu apărătorile obrajilor trase și cu sabia gladius în mână, așteptând amenințător în cadrul ușii slab luminate de sfeșnicele din interior. Procuratorul se gândi într-o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
zise acesta sec. Exact în momentul când s-a cutremurat pământul și-a sfârșit zilele. Toți au fugit îngroziți care încotro, iar iudeii spuneau cum că vrăjitorul răstignit făcuse aceasta din răzbunare, spre disperarea lor. Ponțiu Pilat rămase câteva clipe nemișcat apoi se așeză încet în jilțul său cu ștergarul în mână. Câteva hărți și documente căzură pe jos, dar el nu le dădu atenție și continuă să se șteargă pe față, apoi spuse: -Așa repede? murmură el. -Așa repede ce
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]