4,685 matches
-
piese de teatru fără moarte. Odată cu volumul Mihaelei Dordea, avem de-a face cu o călătorie în universul spiritului uman, ce-și depășește condiția materială pentru a se avânta spre zările nesfârșite ale visării, imaginației și dorinței de a întruchipa nemurirea. Astfel, actorul Eusebiu Ștefănescu mărturisea într-un interviu acordat autoarei: „Mă fascinează partea vie a lumii, acest miracol care este viața, cu părțile ei de lumini și umbre. Acea tensiune, lupta cu viața, care până la urmă este o formă de
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
-un pustiu! Mă doare umbra asta ce-mi stă mereu în spate! Desprinde-o de durere și-aruncă-mă departe! Printre tăcute chipuri ascunse-n come-adânci Să plângă macii roșii , rătăcitori prin lunci. Să strig că sunt copilul uitat de Dumnezeu În nemurirea morții, cum i-am cerut chiar eu... Centrul Atentiei Modifica Referință Bibliografică: Cameleonică / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAMELEONICĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364744_a_366073]
-
tindă rigoarea-mi curge-n trup bătrân soldat mănânc din mămăliga poeziei felie cu felie timp blocat mă-nfrupt în vis în patul amneziei și mă-nvelesc cu cerul deportat aș vrea să-mi fac seppuku de mă doare cu nemurirea să mă iau la sfadă de ce să fiu o umbră-ntr-o vâltoare un trup bezmetic să mă prindă-n nadă mai bine ies din mine-ntr-o oglindă în ochi să mi se tălmăcească cerul să legăn clipa-n
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român („Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin...”), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
și zvâcnirile lui Cristian ai cărui mușchi fesieri se încordaseră de puteai să înfigi un ac fără să simtă durerea, în tot trupul Andradei se instală liniștea. Era fericită cum nu a mai fost niciodată. A trăit extazul, a trăit nemurirea. Doamne, oare ce va mai urma? Când și-au revenit din euforia actului divin, Andradaîncepu să plângă încetișor. - Ce-am făcut Cris? Ce s-a întâmplat cu mine acum și ce se va întâmpla după această nebunie necugetată? Cum am
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
închinate zeilor. Auzise de altfel că prefectul gărzii pretoriene, care dorise doar pentru sine puterea Romei, dorea să se proclame zeu după ce ar fi preluat puterea deplină. Nu mai apucase să se bucure nici de jilțul imperial și nici de ,,nemurire” pentru că, printr-un simplu bilet trimis împăratului de una din victime, care după ce reușise acest lucru fusese ucisă, totul fu scos la iveală iar Tiberius nu ezită să-și impună autoritatea știrbită. Ținu deci totul în cel mai mare secret
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
cazuri extreme când semizeii sunt surprinși în intimitate, hidoși, înspăimântători de tainele ce le dețin,Dorina Neculce nu-și iese din fire și printr-un simplu gest aduce pacea / tu zeiță hăituită de semizei fardați și mâna mea vă-mprăștie nemurire pe câmpul de tăcere/ deși înlăuntrul ei / plâng frunze ucise/ și încurcă până la dispariție /două statui agorafobe cioplite-n piatra celor două porți ale piațetei și firul se destrăma într-o poveste/ . Însă nu trebuie uitat țelul, iubirea fără limite
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
natura, să cânte în răsărit de soare melodii de suflet. Doina, creație magnifică a poporului român (Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin.), izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la război; chemare către divinitate să-i aducă pe cei ce au plecat în lumea umbrelor; renunțare la cele pământești, care-s lucruri deșarte) dar, în același timp, doina este
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
îi răspund codrii seculari, îl ascultă pietrile bătrânilor munți, îl mângâie undele răcoroase și tămăduitoare ale dorului și iubirii de pământul patriei. Între timp doina își făcuse aparițaia pe scena diamantină, asemenea unei vestale pentru a întreține focul sacru al nemuririi neamului. Era îmbrăcată în strai regal, iar pe frunte avea diademă cu Luceafărul nostru drag, în timp ce privirile-i seducătoare ne aduceau din celelalte lumi un mesaj al adorației divine. Strigăte de durere, venite din negura anilor, iau parte la simfonia
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
ne hrănește cu-a lui roade, cu apă ne răcorește, Îi înălțăm în slavă imn de mulțumire, din răsărit de soare și până la apus. El ne susține viața prin roada lui bogată, ne odihnește noaptea când Luna este sus. Pământu-i nemurirea, suflarea-i trecătoare, contactul cu pământul e-a vieții desfătare. Ne naștem din țărână ființe muritoare și-ntreaga noastră viață trăim o transformare. Pământul ne primește, pe noi, pe fiecare, când dăm tribut viața din Lumea trecătoare. Referință Bibliografică: Infinitele
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
doar Tu când vrei mi-l dai. Întind mâinile si-l cer de la Tine mereu si mereu, Mâinile mele întinse devin peste zări curcubeu. Dacă am Harul Tău traiesc dar parc-aș fi într-un vis Scriu poezii, aspir spre nemurire și spre Paradis. ( de Dorina Stoica) Referință Bibliografică: Neasemănare / Dorina Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1167, Anul IV, 12 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Dorina Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NEASEMĂNARE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350310_a_351639]
-
prin zările albastre! Primește închinarea sfântă, Umila cântare, înălțată-n zare... Care-Ți Proslăvesc jertfa, încă... Prin marea iubire, a Învierii Tale! Primește mulțumirea noastră vie, Că te-ai jerfit pe-al nostru pământ! Ne-ai ridicat la viață prin nemurire, Și din înturneric, și din mormânt! Laudă Ție Isuse, că prin moarte... Tu, Doamne, pe noi ne-ai îngropat. Prin a Ta înviere și-a noastre soarte, Cu Tine-odată, din nou, am înviat! Christos a înviat! București, 04.04.2015
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
goale. Însă dacă sălile rămân goale, artistul va pieri. Va sfârși devorat de propriile-i pătimi și de nimicnicia lumii, ca un biet nebun. Pentru a se înalță cu adevarat, pentru a-și depăși condiția și a sorbi din elixirul nemuririi, are nevoie de spectatori autentici, entuziaști, însetați de lumină că și el. El poate fi, desigur, doar un fir conductor între divinitate și semeni, un magic intermediar. Dar daca la capătul celălalt nu se află nimeni, va muri că electrocutat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SIMPLITATE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului Nu ne încredem în minuni dar minunea suntem noi! * secunda de nemurire ne ajunge în căușul simțului. * vrăjiți, luna ne luminează pașii pe cărarea spre NOI * ritmul inimilor noastre doar în lumină se mai poate măsura ... Referință Bibliografică: Simplitate / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 866, Anul III, 15 mai
SIMPLITATE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350403_a_351732]
-
o mamă vie.” James Joyce, Ulysse, 1922 Să încercăm să ne îndreptăm acum atenția spre celalalt titan, spre Brâncuși. Cu șaptezeci de ani în urmă, V. G. Paleolog arăta publicului că „opera lui Brâncuși e o cosmogonie”, „măsura nesfârșitului și nemuririi” (op. cit., p. 9). O nouă școală, am zice, a gândirii și simțirii omenești, dar la care nu se poate ajunge decât printr-un fel de cunoaștere epurată de prejudecăți, ascensională, despărțită definitiv de lumea veche. Sunt aici, în viziunea mea
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
niciodată, munții sunt atrași de nori, în interiorul lor cresc piramide. în care sufletul morților își vede cu ochii moartea, salvatoare și neînsemnată. Cenușa păsării Phoenix o regenerează cu aripi de metal, cu ciocul de foc caută regele păsărilor în regatul nemuririi și nu-l găsește. Aici capătă forme nesfârșitul, nimic nu piere cuvântul se-nsuflețește-n materie. Referință Bibliografică: Nimic nu piere / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1308, Anul IV, 31 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
NIMIC NU PIERE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349118_a_350447]
-
iar trupeasca-i tulpină de jertfă, lămurită în surâsul răcoarei de tină se prinde-n hora zorilor. Inima lui nuntind curată ca floarea necovârșitei zămisliri, cu pâlpâirea fierbinte de har, dezleagă amurgul din ieslea de lumină a sufletului, dăruind Neamului, nemurire. Privirea lui îmbrățișată în sărutul de izbăvire, ce stă presimțire în ascunsul de taină serafic, cerne mierea de mir din strunele Cuvântului înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
să nu îngemănezi într-o singură respirație : veacurile de istorie cu speranța unei prezente clipe? Cum poți să fii, altfel, prinț și cerșetor, în același timp? Cum te poți îmbrăca, altfel, acoperindu-ți zdrențele sufletului, cu haina de hlamidă a nemuririi? Astăzi, din nefericire, oamenii au uitat, din ce în ce mai mult, să fie Oameni. Că pe lângă hrana aceea strict materială a trupului (pâinea și apa vieții, cum se spune), au nevoie și de pâinea și apa imaterială a Poeziei. Ce poate să îți
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
e durere și lichidare a datelor ultime ale conștiinței“ (Ernest Bernea, 1996, 87). Sociologul englez Zygmunt Bauman remarcă înclinația modernă spre viața instantanee, semnificațiile metafizice ale timpului fiind proiectate pe un plan corporal și al experienței: „indiferența față de durată transformă nemurirea dintr-o idee într-o experiență și o face obiectul consumului imediat; felul în care trăiești clipa face ca ea să devină o experiență nemuritoare“ (Zygmunt Bauman, 1999, 118). Așa cum scrie criticul și regizorul francez Guy Debord în lucrarea sa
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
purta, când necazurile se abăteau asupra lui. Suntem singurii locuitori ai ținuturilor dintre Balcani și Carpați, în zona aceasta a trăirilor istorice ale tracilor, care și-au croit din pielea animalului sacrificat brâul ce le-a încins mijlocul, alăturându-i nemuririi prin sacrificiu, pe lângă cel confecționat din lână. Prin crearea lui, brâul s-a dovedit atât material, cât și spiritual să fie definit un obiect de protecție. Lățimea acestuia se calcula și se ridica ca o dimensiune ce permitea încingerea, protejarea
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
mijlocul și făcea zvelt trupul, numit, în unele părți ale țării brâu, au umplut cu semnificații vocabularul limbii române, spunându-i-se când șerpar, praștie, tisău, chingă (în zonele Banatului și ale Olteniei), când chimir. Ultima denumire datând deodată cu nemurirea, adică din sanscrită kemer, cu același sens pe care îl are și astăzi în portul nostru bărbătesc. Bărbatul din Apuseni e mândru când își petrece mijlocul cu brâul din piele, ”mă ține aprig la muncă”, spune el, îi dă vigoare
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
drag, Poet iubit!.. Cu Dumnezeu poți să stai În poarta sfântă de la Rai; Că ai muncit și ai tot trudit Ca versului să-i dai mărire, Când chipul mamei-ai făurit... În aur fin, cuvântu-ai dăltuit În inimi pentru nemurire... Prin armonii seducătoare, Și-n ritmul muzicii cerești, I-ai pus arome pământești Și murmur dulce de izvoare. În simfonii nemuritoare - Cadență timpului ai dat; Spre înălțimi le-ai ridicat Spre glorie nepieritoare... Luceafărul și Luna plină. Tu ne-ai
LUI EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348580_a_349909]