5,657 matches
-
de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă. Nu a trecut nici anul și a făcut al treilea accident vascular cerebral. De fiecare dată În loc să spun „ce nenorocire“, am spus „ce noroc“, gîndindu-mă că putea fi mai rău, cînd normal ar fi fost să fie bine, cum sînt majoritatea oamenilor de vîrsta lui. Dar ce mai Înseamnă pentru mine „normal“? Iată un simptom care Începe să mă Îngrijoreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
normal ar fi fost să fie bine, cum sînt majoritatea oamenilor de vîrsta lui. Dar ce mai Înseamnă pentru mine „normal“? Iată un simptom care Începe să mă Îngrijoreze. CÎnd nu mai ai nici un acces la bucurie o jumătate de nenorocire ți se pare o victorie! SÎnt un campion al remizelor! Mă uit la el cum stă cu fața destinsă, senină, cum se duce la calorifer și-mi spune cu glasul ușor nesigur „lumină“ și apoi cînd Îi dau o pastilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîncărimea nu lași baltă toată liota cu nevastă și amantă cu tot și muști din undiță pînă te arde la lingurică și alergi ca turbat fără să te mai uiți În urmă două lucruri ne găsesc oriunde ne-am ascunde nenorocirea și norocul uite că vecinul a deschis ochii oi fi gîndit eu prea tare și l-am trezit oare băieții or fi folosind și parapsihologia un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pentru ca populația să crească puternic. Aceleași femei trebuiau să-și crească copiii și să lucreze din greu în fabrici. Oamenii fiind considerați animale menite să se acupleze și să tragă din greu la roata muncii. Bărbații vorbeau despre o altă nenorocire - despre „analfabetul“, președintele nostru, și despre planurile lui de a distruge treptat intelectualitatea rebelă, trimițând-o în lagărele de muncă. Era camera de așteptare, infernul, și nimeni nu aștepta zile mai bune. Cu toate astea mă simțeam liberă. Citisem deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu vinul destinat să-l înalțe în ochii Ritei. Apoi s-a târât spre pat, dar mai întâi s-a uitat în oglindă. Atunci a auzit din nou acel râs ironic. Era el însuși care-și bătea joc de propria nenorocire? Cum ar fi putut să știe că Rita obișnuia să pună bani și hârtii importante în trenciul jegos? La miezul nopții au venit în vizită alte gânduri și mai triste: „Sunt un mare păcătos, de aceea mi-e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sper că ai învățat ceva din toată treaba asta. - Ba bine că nu, spuse Abdulah, cu o teamă groaznică, de animal hăituit, citindu-i-se în priviri. Nu numai că am învățat ceva, dar am să le povestesc tuturor ce nenorocire e acolo... - Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care, pentru a câta oară?, Abdulah dispăru din nou... ...apărând din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Domnul să aibă milă de sufletul meu, căci am păcătuit fără asemănare intrând pe tărâmurile acestea, iar acum deja am pătruns în lumea unde pentru a vedea, fiind viu, a trebuit să mor pentru totdeauna. Dar am să scap de nenorocirea asta, sunt mai mult ca sigur, știu asta, probabil pentru că steaua care m-a călăuzit până aici și pe care continui să o văd strălucind pur și simplu nu poate fi atât de crudă încât să-mi întoarcă spatele tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă oribilă e nenorocirea asta care vrea acum să mă sfâșie ca pe un vierme? De ce nu pot s-o ucid și ce-i cu lipsa asta de vlagă, unde-mi sunt puterile și răutatea colosală pe care le aveam cândva, cu care puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mei? Știu că bunătatea și mila Ta sunt nemărginite și chiar dacă ele stârnesc la rândul lor mila sau repulsia unora dintre oameni, mie nu-mi e rușine să-Ți cer ajutorul. Îți promit c-am să le spun tuturor ce nenorocire este aici, jos! Fă o minune, Fiu al Omului, și adu-mă pe mine, un biet nemernic, printre cei care mă iubesc! Numai că negura cumplită a templului în care am intrat, încă viu fiind, mă cuprinde definitiv, stâlcindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
tuturor. Iar spre nefericirea mea, o bănuială cumplită se și insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am răzgândit: a fost un acces de nebunie. Voiam tare mult să-l văd, și această atracție către Burkeviț conținea trei simțăminte: primul era curiozitatea plină de cruzime de a privi un om căruia i s-a întâmplat o mare nenorocire; al doilea era un sentiment de curaj, insuflat de singularitatea gestului meu, dat fiind că nimeni din clasă nu se gândea să se apropie de un coleg considerat deja ciumat; în sfârșit, al treilea sentiment, care conferea consistență primelor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deci, de motivații sufletești înalte sau de motivații murdare, bănești. Da. Da, o nebunie săvârșită cu rațiune este o ticăloșie. Știi că a doua zi trebuia să vină soțul meu. Mai știi, doar ți-am vorbit despre asta, că orice nenorocire m-ar aștepta, am să-i povestesc cinstit și cu de-amănuntul tot ce s-a întâmplat în acest timp. Dar n-am făcut-o. După noaptea aceea, nu m-am mai simțit în drept să-i spun. Ba mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Alături, îmbrăcat de călătorie într-o șubă lungă, îmblănită, se agita Iag cu „spaniola“ lui. Când mă zări, veni în fugă spre mine și mă îmbrățișă. În două cuvinte, i-am spus că acasă la mine s-a întâmplat o nenorocire, că am rămas fără acoperiș, iar Iag, agitat ca orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în față. Spune odată despre ce este vorba! Trebuie să ne întoarcem acolo. Tata era la telefon. Moș Calistrat s-a prăpădit și se pare că totul a început din nou. Iarăși au apărut indivizi care scotocesc prin munți și nenorocirile au luat-o de la capăt. Toma rămase tăcut, îi dădu drumul femeii lăsându-și brațele să cadă pe lângă trup. Se răsuci pe călcâie și se așeză tăcut pe pat, alături de copilul care continua să plângă. Își sprijini capul în palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
somn. Băiete, îi spusese într-o dimineață șeful de coloană, să nu crezi că lucrurile pot merge așa la nesfârșit! Ești obosit și asta nu-i în regulă. Meseria asta-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe un picior pe altul. Șeful avea dreptate, umbla chior de somn și de câteva ori fusese la un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ci cineva mai bătrân de aici din secție. Nu înțeleg, se făcu Toma că nu pricepe despre ce este vorba, de ce această interdicție? E mai bine așa, fă-mi te rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi explică Pop evitându-i privirea. Nu-i bine să umbli de unul singur pe coclauri. Ai venit la mine în casă și mă simt răspunzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și îi era un dor sfâșietor de Rândunel, fecioru-său care se pierduse. Nu se putea împăca cu gândul că tocmai lui i se întâmplase o nenorocire atât de mare. Băiatul era primul și singurul lui copil și ținea la el ca la lumina ochilor. Îl căutase disperat prin pădure în noaptea când dispăruse și nu-și găsise odihna nici după aceea. Se abținuse cu greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-a hotărât să stea aici și să-i împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i explic! Chiar așa, te rog să-mi explici! ceru inspectorul. Începe cu Muntele Rău! Ajungem și acolo dar vreau să începem cu începutul. Stăm aici la povești, în timp ce poate în noaptea ce a trecut, s-a mai petrecut o nenorocire, o întrerupse Cristian. Îl agasa cumplit faptul că cei doi purtau o conversație pe care numai ei o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duc ai noștri, pentru că știu că nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
uit de comoară și să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ne-ar putea pune în pericol dar ne-a ferit Dumnezeu, norocul iar a fost de partea mea, am scăpat. Ajunsesem să cred că nu va mai ieși niciodată afară. Mă obișnuisem cu gândul acesta. Până acum, când iată că nenorocirea s-a întâmplat... Nu știu cine i-a dat drumul și cred că nici nu mai contează în clipa aceasta. Eu stăteam cu ochii pe străinii ce veneau aici, de ei mi-era teamă. Se pare însă că nu un venetic e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locului unde aștepta Cristian, pentru a se îndrepta apoi în partea cealaltă. Abia după ce se convingea că nici de acolo nu pândește pericolul, relua cercetarea mai amănunțită în direcția iniți ală. Așa se gândise el să limiteze șansele producerii unei nenorociri. Jos, Cristian aștepta înfrigurat. După fiecare repriză de căutări Calistrat se apropia de el spunându-i că poate să pornească mai departe. Cât timp dura deplasarea, bătrânul rămânea deasupra lui, veghind atent. Apoi, totul se relua de la capăt, Calistrat pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Riscau ca a doua zi să se găsească în aceeași situație ori poate chiar mai rău. Nu se puteau baza că bătrânul va fi în stare să verifice dacă nu cumva dinamita se degradase în timp. Se putea întâmpla o nenorocire, dacă acesta se apuca să desfacă batoanele de exploziv fără să își ia măsurile de precauție necesare. Și așa era un noroc extraordinar că nu-i explo dase în mână cutia pe care o adusese cu el. Neștiind ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a petrecut cu mai bine de douăzeci de ani înainte de începutul secolului trecut. A fost ultima oară când vâlva a ieșit în lume. De atunci și până în urmă cu trei ani nu s-a mai întâmplat. Iată însă că, acum, nenorocirea ne-a lovit din nou și încă foarte repede. Vrei să spui că timp de mai bine de o sută de ani, nu ați mai avut probleme cu ea? Asta înseamnă că Moș Calistrat și-a făcut bine treaba, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]