2,065 matches
-
tensionată: — Cît de mult mă urăști probabil... — Te iubesc! — ...și rînjești la gîndul că o să mă doară cumplit și o să crăp și, poate, o să mor... N-o să mori! — ...la marginea unei autostrăzi nenorocite, fără un doctor nenorocit, la lumina asta nenorocită. — O să ajungem la Unthank înainte de asta. — De unde știi? — Și dacă nu, o să am eu grijă de tine. De obicei, nașterile sînt chestii naturale. Ea îngenunche pe iarbă, își acoperi fața și plînse isteric, în vreme ce Lanark o privea neajutorat și rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
altul. Chestiunea este, știi, că m-am însurat, știi, și eu și nevastă-mea avem o moto-casă. Mai am și doi plozi, de șase și șapte ani, băiat și fată. Uite, nu vreau să critic mono-casele - eu fabric chestiile astea nenorocite - dar nu prea e loc în ele, da? Cînd am luat-o pe-asta, biroul locativ mi-a spus clar că dacă-mi voi plăti chiria la termen și nu voi face mizerii, o să obținem o casă ca lumea cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
față mîhnită, dar tablourile și șevaletele reveniseră la locurile lor și, uitîndu-se în jur, Lanark văzu că biblioteca se întorsese liniștită în colț, iar cărțile, dosarele, sticlele și vopseaua erau pe rafturi. — Un iluzionist! zise Lanark cu ură. Un iluzionist nenorocit! — Da, spuse iluzionistul cu umilință. îmi pare rău. Te rog, ia loc și dă-mi voie să-ți explic de ce povestea trebuie să ia o asemenea turnură. Poți mînca în timp ce vorbesc îsînt sigur că îți e foame) și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crezut. Dacă ar fi fost așa, ne-am fi plîns. Zvonul acela a făcut mult bine adunării, zise Odin vesel. O șleahtă întreagă de lași cu gura mare s-au temut să scoată o vorbă în timpul dezbaterii pe energie. Cretini nenorociți! Știi, zise Powys, nu mă tem să recunosc că și eu eram îngrijorat. Aceste inși din gardă sînt clienți urîți, și se pare că nimeni nu știe care le sînt instrucțiunile. Da, afacerile din ultimele zile au fost aranjate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crezut ei că-i bine. îi invit pe toți delegații să se ridice în picioare alături de mine și să păstrăm două minute de reculegere pentru prietenii, rudele și conaționalii noștri care au suferit să ne ducă unde sîntem. Ce farsă nenorocită, șopti Odin, prinzînd brațul lui Lanark pentru a-l ajuta să se ridice. — Se termină curînd, murmură Powys ajutîndu-l de partea cealaltă. întreg cercul mare se ridică rînd pe rînd în picioare cu excepția blocului negru care rămase cu obstinație jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
-mi fie frig, ronțăiam întruna la ierburi, umărul mi s-a dezlipit de umărul Zenobiei; eram neliniștit, nu mai aveam pic de încredere în mine, în tot ce văzusem, îmi venea să plâng, să-i spun Zenobiei : „Nu vezi ce nenorocit sunt, în bezna asta și în noroiul ăsta ? Unde e dragostea lumii, unde e dragostea ta ? Nu vezi că plasticul ăla împuțit cu care ești îmbrăcată e rece și nici nu mă iubești măcar, dacă m-ai iubi, ai face
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fotografia, discutăm altă dată, acum am treabă...“. Seara, pe la opt, Constantin a venit cu fotografia, nu eram acasă, mi-a lăsat-o, era o tăietură îngălbenită din ziarul Dimi neața, am rupt-o, înfățișa un copil îmbrăcat cu o flaneluță nenorocită, copilul purta o cunună de flori pe brațul drept și privea cam chiorâș lumea, eram chiar eu. 5. Tot cam pe vremea aceea m-am mutat și am locuit un timp, singur, pe un coridor destul de lung pe care îl
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asta pe seama intenției mele de a încețoșa ceea ce se petrecea dincolo, la celălalt capăt al coridorului, de exemplu, unde suprafața înceta să mai existe ca atare, mă rog, și unde mă socoteam, de exemplu, buricul pământului, un buric esențial și nenorocit, n-am să insist. Așa, s-ar putea obține un personaj care nu eram eu și un coridor pe care n-am rătăcit niciodată; oricum, ignorând delicatețea mea innée și duhorile împrejmuitoare ale existenței, s-ar putea să apară în locul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
polologhia, pe care căutam apoi s-o uit cât mai repede, ca să rămân curat. Ei nu voiau decât să se convingă dacă m-au vârât sau nu în mașinăria lor; îmi venea să urlu, aveam și eu un creier acolo, nenorocit, mă rog, făcea și el ce putea, printre altele mai era și autorul erorilor mele, iar ei mă obligau să-l astup cu ciorapul lor mâncat de molii pe când el mârâia ca un câine pe care îl purtam în țeastă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fiindcă sunt un alb nenorocit ultimul alb din mileniul acesta care e ultimul pe când; voi sunteți roz verzi și albastre ultimul; alb al mileniului umblu ca un câine dresat vă dă mâna fiindcă etc. etc.“ strigam tare improvizam despre albul nenorocit care conține de toate plus disperarea sfârșitului care coincide cu ultimele lor calcule despre; soarta ultimului alb reținut pe plantațiile lor umblam cu ochii holbați pe sub pălăria mea neagră fetele mă simpatizau am ajuns la o alee cu arbori înalți
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna și aș fi mângâiat-o un pic pe păr, era drăguță, n am mai văzut-o de atunci. Mă purtasem ca un puști nenorocit, și așa mai departe, amintiri și regrete. Mi se întuneca inima... După un timp, m-am răsucit încet și am privit scara din spatele meu. Pe treapta cea mai de sus stătea neclintită, în picioare, o altă uriașă. Am recunoscut-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lor. Totuși, în una din zilele acelea, pe care aș numi-o vineri, m-am pomenit din nou umblând pe străzi. Voiam să-l întâlnesc pe Cornelius Agrippa, în legătură cu o ulcică de lut. Pentru Agrippa, a cărui corespondență de artificier nenorocit (mă refer în special la scrisorile lui către abatele Tritheim) mi-a căzut în mâini mult mai târziu, făcând să-i pălească nimbul și așa destul de ofilit, nutream pe atunci o oarecare simpatie : latina mea rudimentară adăuga latinei sale nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și apoi, mergând aplecat, trecu pe lângă fiecare gardian, trăgând cu amândouă mâinile. Tocmai se pregătea să se ocupe de Thorson când se opri. O expresie de nedumerire i se întipări pe chip. Stupefiat, Gosseyn îi smulse armele din mâini. ― Cretin nenorocit! ― urlă el. Îți dai seama ce-ai făcut? O oră mai târziu își abondonară mașina furată în orașul înecat în ceață. În jurul lor noaptea își întindea voalul de fum negru-cenușiu. Atunci auziră și primele știri zbierate de o instalație publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-și teoria, înainte de a descinde aici. Astronomul cu numele de Lester răspunse numaidecât: - Trebuie să mai verific faptele, dar veți recunoaște că unul dintre ele este de la sine grăitor. Planeta asta pustie e singura care se rotește în jurul acelui Soare nenorocit. Alta nu există. Nici măcar o Lună sau un asteroid. Iar galaxia cea mai apropiată se afla la o distanță de nouă sute de ani-lumină. Iată de ce seminția care stăpânea această planetă ar fi trebuit să rezolve, simultan, atât problema zborului interplanetar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe dinafară: „Fără ordine în lucruri, în gânduri, în sentimente și-n planul vieții nu poate trăi nimeni cum se cuvine. Așa cum nu poți trăi fără oxigen, nu poți trăi nici fără ordine. Ești moartă, nu-ți stăpânești viața. Ești nenorocită, nefericită, nu te simți bine în casa ta, între lucrurile tale, în bucătăria ta, în patul tău. Țineți-vă ordine în odaie și-n inimă, fetelor, și veți fi fericite!“ Domnul director Luigi Cazzavillan nu era prezent, vine când îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
moartă. Acu-i miază-noaptea... un somn amorțit îi cuprinde trupul... dar sufletul ei cine știe pe la câte răspinteni stă, cine știe pe câte căi a vrăjilor umblă. Până ce cântă cucoșul, ea suge inimele celor ce mor, ori pustiește sufletele celor nenorociți. - Da bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii, pe care ți le gătește baba. Ea scoase din fundul unei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
slăvi. 7 Taci privighetoare Cu glasul cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și văzând ce îți va zice Ia-ți drumul ce-a arăta. 14 Viață bună vreodată De - am gândit ca să trăiesc, N-au fost chip nici cu putință Că-n tot ceasul pătimesc. (bis) Ah! amoriul, ticălosul, M-au făcut nenorocit Ca să plâng în tot minutul Cu amar necontenit. Stau în gânduri toată noaptea, Ziua mi-i spre suspinat. Amar mie! oare cine Făr-a ști m-au blestemat. În mormânt chiar de va merge Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
suspinuri îți vestesc. Nici acum la acest ceas N-am putut a te vede Ce nădejde mi-a rămas Dacă mă voi depărta? Cine știe sub ce piatră, Sub ce lemn neputrezit, Va repezi a mea soartă Al meu trup nenorocit. Mâni străine m-or împinge La mormânt ce n-am gândit, Ochi străini iar mă vor plânge, Dar nu tu că te-am iubit. Nu vreu altă răsplătire Sau vr-o jertfă să-mi aduci Decât numai o iubire - Ah, aceasta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mijlocire a mă bucura, Nu-ți cer bogăție să-ți vie cu greu Ci să-mi dai aceea care doresc eu. Arată-ți dar mila nu mă pedepsi Și de-a mea dorință, nu mă mai lipsi. No. 11 Inimă nenorocită, Cu. rău plan ai fost ursită. De-ale tale ursitori Soarta ți-au fost rânduită Să petreci tot necăjită Și pătimind să nu mori. Petreci fără încetare Atîtea-ntîmplări amare Și nu te mai prăpădești. De când tot arzi ca o vatră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
MAI TRĂIA ÎNCĂ, UN ȘOBOLAN BĂTRÎN DE TOT. SE RĂSUCI CU O MIȘCARE MOALE ÎN TIMP CE-L RIDICĂ ȘI-L DUSE ÎN CUȘCA ȘOBOLANILOR AFLATĂ ÎN LABORATORUL DE DINCOLO. SENTIMENTUL CARE-L COPLEȘI AVEA PREA PUȚIN DE-A FACE CU JIVINA NENOROCITĂ PE CARE O INTRODUCEA ÎN MAȘINA LUI DE COLECTARE A DATELOR. ERA VORBA DE MILĂ, DAR PE SCARĂ MARE, NU PENTRU VREUN INDIVID. AVEA COMPASIUNE PENTRU TOATE VIETĂȚILE. DEODATĂ SE SIMȚI SINGUR ÎNTR-O LUME ÎN CARE OAMENII ȘI LUCRURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Privindu-i, nu mă puteam abține, recunosc, să nu fiu mulțumit că eram tânăr. Așa e omul; caută mereu să se consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar fi vrut să-l ia cu ei și să ia cu ei în mormânt întreaga omenire. Și era, vai, foarte adevărat că oamenii nu se puteau lipsi unii de alții, că era la fel de lipsit de mijloace ca și acești nenorociți și că avea dreptul la aceeași cutremurare de milă pe care o simțea crescând în el când îi părăsea. Cel puțin, acestea erau gândurile care îl frământau pe doctorul Rieux o dată cu cele care priveau starea lui de exilat în timpul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
politicieni, fac parte din armata dracului.. Cât privește condamnarea comunismului după raportul Comisiei Tismăneanu, evidențiază faptul că nu reiese în totul ce am trăit în anii comunismului, dar “e o mare bucurie pentru România că am asistat la înmormântarea acestui nenorocit regim comunist, care n-a avut rival în întreaga istorie a umanității prin bestialitate și cruzime.” Sunt semnificative ultimele două întâlniri dintre căpitan și nepotul autor, care scot în evidență deteriorarea stării de sănătate fizică a eroului, în opoziție cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]