2,101 matches
-
punct și să te răzbuni nu sunt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sunt. Mă fixează lung. Emma, ești prietena mea, și n-am să te las să te lași călcată În picioare de nu știu ce nenorocit. Merită să plătească. Merită să fie pedepsit ! Mă uit la ea, cu un ușor fior. — Jemima, sper că n-ai de gând să faci ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tocmai am primit-o. Dacă vrei să treci pe la mine mai târziu, să discutăm despre ea... — Sigur ! spune Nick cu un zâmbet de Încântare pe față. Pe la ce oră ? Nu ! Cum poate să fie chiar În halul ăsta ? Doamne, ce nenorocit. — Stați ! Nici nu știu când, sar În picioare mânioasă. Stați o clipă ! A mea a fost ideea ! — Poftim ? Paul mă privește Încruntat. — Ideea cu reclama din Bowling Monthly. A fost ideea mea. Nu-i așa, Nick ? Îl privesc drept În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și mi-ai promis că mă asculți ! — Emma, nu mai fi așa de fraieră ! Îi aruncă lui Mick o privire exasperată. Vezi de ce am fost obligată să iau eu situația În propriile mâini ? Ți-am spus cum s-a purtat nenorocitul ăla de Jack Harper cu ea. Trebuie să primească o lecție. — Perfect de acord, spune Mick și Își apleacă ușor capul, de parcă ar vrea să mă cântărească din priviri. Foarte drăguță, Îi spune Jemimei. Știi ce mă gândesc, poate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat ! — Tâmpita asta a adus un ziarist aici ! zic În agonie, arătând spre Jemima. Un nenorocit de ziarist de scandal. Și Jack ne-a găsit ascunși aici, iar acum crede... Dumnezeu știe ce crede... — Vacă proastă ce ești ! Lissy Îi trage o palmă zdravănă Jemimei. Ce-a fost În capul tău ? — Au ! O ajutam pe Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
venit la Soso, de asta ai venit. - Ce-i aia Soso? - Eu sunt Soso și localul meu se cheamă după mine. - Scuză-mă, da’ chiar n-aveam de unde să știu, dacă n-ai nici o firmă... - Am, da’ mi-au spart nenorociții becurile. Ia zi, știi ce-i aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
niciodată... Ba stai așa... parcă‑parcă‑mi amintesc ceva. Of, Doamne. Cum era? 73 și încă ceva? 37 și încă ceva? — Vă rugăm să tastați numărul de identificare personală, repetă vocea pe un ton foarte plăcut. — Dar nu‑mi știu nenorocitul ăla de număr de identificare personală! zic. Repede, Suze, zi, dacă erai în locul meu, ce număr de identificare personală îți alegeai? — Ooo! zice Suze. Îhm... aș alege... îhm... 1234? — Vă rugăm să tastați numărul de identificare personală, spune vocea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
văd de treaba mea. Dar el își trece mâinile prin păr, expiră adânc și ridică privirea spre mine. — Ai dreptate. Adevărul e că unul dintre susținătorii noștri financiari e cam iritat. — A, zic, mirată. De ce? — Pentru că s‑a răspândit un nenorocit de zvon cum că am fi pe punctul de a pierde Banca Londrei de client. — Serios? Mă uit la el și simt cum mă ia cu fiori pe șira spinării. Până și eu știu cât e de importantă Banca Londrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
puțin efort decât mi‑ar trebui ca să mă duc să bat magazinul eu însămi. Aud cu jumătate de ureche o conversație murmurată care are loc în cabina de alături și, brusc, o femeie ridică vocea supărată, spunând „Îi arăt eu nenorocitului. Îi arăt eu! — Și îi vom arăta, Marcia, îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi‑au putut pune. Știu că americanii sunt foarte temeinici, dar totuși... Clatină din cap nedumerit. Trebuie să știe absolut tot. Despre fiecare client, despre fiecare client potențial, despre fiecare om care a lucrat vreodată pentru compania asta, despre fiecare nenorocit de raport pe care l‑am trimis vreodată... Există cea mai mică posibilitate de a fi dați în judecată pentru asta? Cine a fost secretara firmei în 1993? Ce mașină conduci? Ce... blestemată de pastă de dinți folosești? Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
acest sens argumentul metaforic de mai sus, n-aș face decât sè-mi înrèutèțesc situația, de astă sunt și eu conștient, În plus, n-aș vrea pentru nimic în lume ca tatèl meu sè creadè despre mine cè sunt un pervers nenorocit și cè nu sunt în stare sè scriu că lumea o declarație! Iatè-mè în fața plutonierului major, mai precis, a tatèl meu, neputincios și vinovat! Tatè, ajutè-mè! Adresându-mè în declarație direct tatèlui meu, Tatè! Sunt vinovat cè nu am venit acasè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
nu te enerva, ține minte! * Nu se enervează, dar se dă mai În spate cu scaunul, i se pare sau chiar l-a ajuns damful de palincă stătută amestecat cu chewing-gum sau loțiune Tarr de bărbierit? Duhoarea de bețiv a nenorocitului ăstuia de Gherghinacare altceva decât să stea drepți n-a deprins din toată milităria... — Da, să trăiți, tovarășul colonel! Planul de măsuri pentru urmărirea informativă a fugarului Manu, da, se lucrează la el! Am adus și dosarul, da... (Citește de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise să ignore un reprezentant diplomatic al Franței. Pe drum, furia viră în speranță. „Ah, de l-aș mai vedea măcar puțin!” La atelier, însă, nici urmă de fecior. Nu-l găsi decât pe Luciano. Migălea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
târcoale și amenință că va ataca flota sub pavilion turcesc dacă nu termină războiul cu Rusia. Hm! Nu mi se pare deloc interesant. Eu aș fi renunțat să mai pomenesc ceva despre asta și aș fi semnat cât mai repede nenorocitul ăla de raport. Dar stăpânul meu face parte din categoria aceea nesuferită de oameni care vor, cu tot dinadinsul, să exaspereze un biet cățeluș de rasă purăuuăuuăuu... mic, drăgălaș și cu blana mătăsoasăuuăuuăuu. Și Bichon continuă să urle prelung și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spre drum, Într-o bojdeucă de lut, acoperită cu paie, cumpărată o dată cu terenul pentru școală. Așadar; casa-părintească nu era a părinților, nici natală a mea. Și totuși, din pricina casei noastre a tărăgănat tata plecarea În refugiu, dincolo de Prut, după acel nenorocit 28 iunie 1940, când au fost cedate rușilor Basarabia, Bucovina de Nord, Herța; a tot amânat, a tot lungit-o, până când a devenit prea târziu. Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) Închiseseră noua graniță. Vorba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele cu tablă?, face mama? Dar „mănunțelul” lui Huțanu, cel acoperit cu ardezie? - știi ce-a făcut nenorocitul care avea nouă copii și-i purta În pielea goală? Și-a vândut vaca, boul! Și ce crezi că a cumpărat cu banii de pe vacă? Tăblițe! Nu ca să aibă copiii pe ce scrie, nu! Ca să aibă el și prepeleacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Constantinopolului, ăsta-i visul tău, rusesc: Țarigradul, nu creștinătatea nerușilor de sub Turci! De mai bine de un veac voi doi vă tot bateți, vă chișcați, vă Îmbrânciți, vă dați pumni și picioare pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întoarcerea mea acasă de la un... informator de-al maică-ti, unul din cei care-i spuseseră că mă văzuse cu ochii lui, la vreo douăzeci de pași, cum mă rupsese În două o bombă - fiindcă au dat și cu aviația... Nenorocitul! Degeaba scăpase cu viață! Tata se bate peste gură: - Ba nu, asta nu trebuie s-o spun - a scăpat, Dumnezeu cu el... Laurma urmelor, de la el și de la cei ca el s-a aflat ce anume s-a-ntâmplatân lagărul de triere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi fost altul cu numele ăsta...» «Nu există nici În Mana nici În județul Orhei nici În toată Basarabia un Învățător cu numele ăsta», zic. - Sper că nu l-ai bătut. - Nu. Și-mi pare rău. Și ce-mi răspunde nenorocitul?! Eu Îl Întreb: «De ce-ai spus că m-ai văzut mort, când nu mă știai nici de viu?» Și el: «Venise, săraca, tocmai de la Mana, pe jos, cu plocoane - cum s-o las să plece cu mâinile goale? Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe Pinky: — Despre ce e vorba? Mereu te plângi că te urmăresc oamenii și acum adevărul iese la iveală - tu îi urmărești pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
parc? Alison era nedumerită. — Da. Tati a zis că ne duce în parc. Azi. Paolo a privit-o implorator cu ochii lui căprui și mari. Nu acum, dragul meu, a murmurat Alison. Altă dată, da? Auzi, să meargă într-un nenorocit de parc! Ce naiba fusese în capul lui Luca de le promisese așa ceva? Sunetul produs de un deget care pocnea în microfon i-a întrerupt gândurile lui Alison. Era David Bartholomew, care se pregătea să vorbească. David fusese cavalerul de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
punctul în care ea și David au decis să se culce fiecare în alt dormitor. —Dumnezeule, a murmurat Julia când și-a dat seama că povestea Fionei se încheiase. Și eu care credeam că eu am probleme. Slavă Domnului că nenorocitul de James nu are copii. —Ai mai vorbit cu Jake de atunci? Susan și-a extras o bucățică zdravănă de friptură dintre cei doi dinți din față. Fiona a clătinat din cap. Nu, încă nu mi-am călcat pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e cu ei. Întâi copii și acum a nevastă. Tipic! Ca în cazul multor altor bărbați de vis, cineva reușise să pună mâna pe ei înainte. Dintr-odată, lui Alison nu i-a mai păsat cât de repede se repară nenorocitul ăla de lift. Ceea ce înseamnă, desigur, a adăugat bărbatul, că atunci când o să vadă că nu apar, nevastă-mea o să creadă că am uitat sau că nu-mi pasă de ea și-atunci când, finalmente, o să ne întâlnim, o să izbucnească încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să petrecem o zi minunată împreună cu Jessica, dar tot planul ni s-a dus pe apa sâmbetei datorită nenorocitului de Jake. Așa că da, aș vrea să-l omor... dar cu drăgălășenie? Eu mă gândisem la ceva un pic mai dureros. Susan a început să-și fluture furculița, indicând astfel că voia să vorbească, numai că, momentan, gura îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a șoptit Julia în urechea lui James după ce îndurase monologul unei femei care-i povestise ce copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că era ca orice alt bebeluș, da’ ea vorbea de parcă progenitura l-ar cita pe nenorocitul ăla de Chaucer cuvânt cu cuvânt. Ajungând la masa cu numărul treizeci și cinci, Julia s-a aplecat fericită asupra frapierei și și-a turnat un pahar de șampanie, trecându-i lui James sticla cu vinul lui roșu preferat. —Aaaaaa, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care mă anunța c-a născut un băiețel și că totul pare să fie în regulă. La dracu, s-a gândit Julia, tipa zace întinsă pe spate, în timp ce doctorul îi coase vintrele, dar tot reușește să-i scrie un sms nenorocitului meu de bărbat. Oare tenacitatea ei chiar n-are limite? Amândoi au continuat să-și mănânce aperitivul - James devorând aproape tot platoul, iar Julia ciugulind delicat de pe margine. După câteva minute, femeia a luat resturile și le-a înlocuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]