2,172 matches
-
treacă dincolo, în câmp deschis cât vezi cu ochii. S-au ascuns în pădure. Se puteau îngropa și la sol dacă pofteau... S-ar putea să ai dreptate, Toaibă. Atunci, binoclul la ochi și să nu ți scape nici musca neobservată! Până una-alta, eu merg să stabilesc misiunile pentru grupele de sub comanda sergentului Cicoare. După ce am stabilit sarcinile fiecărei grupe pe timpul zilei și modul de comunicare, m-am retras mai în spate, pentru a putea observa comportamentul fiecărui soldat. Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dreptul porții tale; nu-i sigur, dar parcă s-a oprit puțin, atât cât să te vadă - aveai același gesturi, doar privirea mai caldă. A plecat poate și mai încet, cu privirea-n pământ - cred că dorea să-i treacă neobservat un gând; Părea mai obosit și parcă mai absent - privirea grea nu se lăsa pătrunsă; deodată chipul i se lumină cu-o lacrimă ținută prea mult timp ascunsă. Intrusul Un străin a intrat dis-de-dimineată în sat; mai întâi la străbătut
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
că de-acum n-ai să mai fii niciodată al meu. Ce s-a întîmplat cu mine, ce pânză mi s-a pus dinaintea ochilor încît n-am reușit să te văd așa cum erai în realitate? Cum de au trecut neobservate marile tale valențe sufletești? Am închis într-adins pleoapele că să nu văd decât ceea ce voiam eu? Sau tu îmi arătai mai puțin decât trebuia? Nu știu, nu știu ce să mai cred. Te-am socotit flușturatic, rău și josnic, pentru că m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
opticii noastre despre clasicism. Cele mai frumoase "rugăciuni pe Acropole" le-au murmurat romanticii. Și, sincer să fiu, chiar mă mir că această revanșă a romantismului, care a reușit să facă din Elada clasică aproape o colonie romantică, a trecut neobservată. Mai ales că romanticii și-au schimbat, vizibil, strategia între ruinele clasice. Au renunțat la elegie și au trecut la rugăciune. Locul suspinelor l-a luat pietatea. Același romantism care ne face sensibili la farmecul muribund al Veneției hrănește și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mea a fost deplasată. (Mai târziu, pe vas) Theo (acum cunosc, în sfârșit, numele său întreg: Theo in der Smitten) e singurul personaj de aici ieșit din comun. Noi, ceilalți, suntem persoane banale, care se îmbracă obișnuit și pot trece neobservate. Aseară, Theo a apărut îmbrăcat în șalvari roșii și cu frac negru. Ne privea prin ochelarii săi cu ramă fină, fără să aibă aerul că ne vede, cu un dispreț politicos. Facem și noi parte din Europa pe care el
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trecut sub tăcere plângerea Lui. "Pentru ce m-ai părăsit?" e un strigăt de răzvrătire, nu credeți? De aceea a și fost suprimat. Să nu uităm că, dacă Luca nu le-ar fi înlăturat, cuvintele acelea ar fi trecut aproape neobservate sau, în orice caz, n-ar fi căpătat importanța ce li s-a acordat mai târziu. Astfel, cenzorul strigă în gura mare ceea ce vrea să tăinuiască. Căci și orânduirea lumii e ambiguă. Nu se poate însă tăgădui că acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de puțin ,,teribil" era Lică. Ea îl cunoștea numai ca pe un fluturaș ușor, care iubește drăguț. Lică, zvînturatui. se zbîriea totuși la nevoie la doică, ce se temea de dânsul. Lică avea și un alt fel de a fi, neobservat de duduia Mari. Totuși moșica avea dreptate. Ar fi fost greu să găsești în toată armata un plutonier mai fin ca Lică. Nu bătea soldații; o singură dată pălmuise o femeie, ce nu-și luase palma degeaba, și tot numai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apoi nu mai vroi. . . apoi vroi iar ... și cum domnișoara Norica se grăbea s-o servească, Nory se uită lung la ea, comandă un ceai tare, apoi făcu 219 în spatele fetei o strâmbătură, așa ca s-o vadă Elena, dar neobservată de ceilalți. Elena râse indulgentă. Tachina pe Nory, pentru antipatia ei fără grațiere față de lăcustă. Cum Nory nu avea motive proaspete și cum cele vechi erau epuizate, declară că nu poate suferi pe Mika-Le îmbrăcată cu rochiile Elenei, ce stau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Rămas în mijlocul odăiei, cu urechi care pocneau, Drăgănescu avea un aer rătăcit, ncștiind dacă Elena, în adevăr, îi întinsese lui mâinile și dacă ar fi trebuit să le ia. Nory se apropie de el și îi spuse noutatea. Rim plecase neobservat. Probabil cunoștea evenimentul dinainte și venise numai pentru a face față. în ultimul timp reîncepuse a purta enorm de grijă opiniei publice și demni-tăței lui. Nory pleca și ea pentru a seconda pe Lina acum, cind problema Siei era rezolvată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ales cele două buchete de flori - adevărate flori ale recunoștinței. Mărturie a participării mele se concretizează în cele ce urmează: Începutul noului an școlar 2009-2010 E ziua deschiderii noului an de învățământ în România. O zi care ar fi trecut neobservată de un dascăl care a părăsit școala pensionându-se pe caz de boală reală acum 35 de ani, cu doar un an și câteva luni înainte de a împlini vârsta de pensionare. Trecea neobservată dacă d-na directoare a Școlii generale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
România. O zi care ar fi trecut neobservată de un dascăl care a părăsit școala pensionându-se pe caz de boală reală acum 35 de ani, cu doar un an și câteva luni înainte de a împlini vârsta de pensionare. Trecea neobservată dacă d-na directoare a Școlii generale nr. 2 „Vasile Pârvan” din Bârlad, Rodica Tamaș, nu mi-ar fi adresat invitația de a participa la acest memorabil eveniment, repetat anual în viața școlilor noastre. Am primit cu dragă inimă invitația
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
n-a fost mai bine și mai clar înțeleasă ca acum. Deci revăd piesa - a câta oară?, de dragul interpreților, dar mai ales al regretatului Gh. Dinică. Lasă un gol în teatrul românesc, un imens gol!! Următoarele două zile trec aproape neobservate, deci zile obișnuite. Miercuri, 18 noiembrie. E ziua de naștere a fiicei mele și-i telefonez pe la 1430, așa cum i-am promis. Așteaptă musafirii, dar Aviator Georgescu, mort în misiune în august 1941. nu mai e dispoziția din anii trecuți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de teren, din spatele frumoasei case,îi ocupau sera. Casaconcepută și făcută, de la primul la ultimul milimetru, de mintea și de mâinile proprii. în seră - felurite flori. O rază de lumină, de soare, de parfumuri și de culori, de altfel, aproape neobservată,în întreg acel ultraaglomerat oraș. Cât era pe drum, către locurile de desfacere a florilor, acolo și înapoi, către casă, vestitul SINGUR nu era singur de loc. Ba, dacă mi-aș îngădui să exagerez nițel, aș spune, chiar, că, era
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ce înainta, încăperile căpătau o atmosferă de basm. De basm halucinant, nemaiîntâlnit, pe altundeva. Și, în timp ce noul model de aîngurgita, tot ce barul putea oferi,în difuzia întunericului, și la flăcăruia albăstruie a alcoolului ce se consuma, ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a abservat focul, de jos
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
taxă, nici un ban. Orășenii, ca să facă economii, nu mai foloseau closetele. Ci, și-a procurat, fiecare, olițe și lighenușe. Le foloseau ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri, alții pe lângă ziduri,care pe marginea aleilor, care, direct, prin curte, azvârlite, pur și simplu,ca niște zoi. Lucrul a mers,în felul acesta, cât a fost,încă, o bucată de iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai nimic, dintr-o tarabă, un cântar și o punguță de bani, au ieșit, prin trudă și chin, câteva magazine, nu prea mari, cu frumos venit, pe locurile natale. Comerțul său era mai mult un fel de speculă, care trecea neobservată, totul constândîn a cumpăra, diferite mărfuri, de ici, și în a le vinde, clienților,în localurile sale, de dincolo. Așa a putut, Covrigel, și cu Stejara lui, să-și modernizeze casa bătrânească,în care nu mai rămăsese decât el, aici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și-ncolo, spre a prinde toate fazele, pentru a-și duce până la capăt, gândul, de ștrengar iscusit, care-l îndemnase să facă ce a făcut. S-a apucat și a transferat, filmul, de pe telefon, pe internet. Câteva zile au trecut, neobservate,în liniște deplină. Dar, cineva, un jurnalist mai ascuțit la minte, de la o publicație de scandal, a sesizat faptul. Fapt, pe care, l-a așezat în paginile gazetei la care lucra. Și bomba a explodat. A explodat, cu o putere
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
care, În urmă cu cîteva zile Îi ceruse Roșcovei o bomboană de ciocolată pe datorie și Întreaga clasă a izbucnit În hohote. Cano nu era de loc chibzuit, Își etala sărăcia și călca mereu În străchini: ar fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fețele nespălaților care aburesc rînd pe rînd geamul automobilului cu răsuflarea lor și mînjesc caroseria neagră a Cadillacului interminabil cu mîinile lor asudate și murdare; oamenii ăștia nu vor intra să vadă corrida, doar cîțiva vor reuși să se strecoare neobservați, sînt oameni care uneori Își vînd biletul cu suprapreț și stau la intrare așteptînd să vadă dacă nu-i cade cuiva ceva din buzunar pînă cînd apare din nou Președintele, puțin Înainte de sfîrșitul corridei și atunci se reped să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot felul de "tâmpenii", promițând să nu mai aibă romantisme demodate. I-am răspuns prin scrisori lungi, pline de scuze și explicații, până într-o bună zi când mi- a spus simplu: Iertarea înseamnă uitare. Locul emoției părea luat pe neobservate de către informații. Îmi povestea tot timpul despre colege, despre filme, despre cărți. Eu îi scriam despre Londra, așa cum își dorise. I-am trimis chiar și o fotografie, pentru a o mai consola. Scrisorile au început apoi să se rărească. Despărțirea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
altă perspectivă narativă, Fred rememorează toate întâmplările legate de Ladima, în care se implicase în mod direct și își amintește faptul că îl cunoscuse în august 1926, într-o împrejurare foarte personală, deoarece el venise la Techirghiol ca să se afle - neobservat și nebănuit de nimeni - în apropierea doamnei T., pe care o iubea în taină. În după-amiaza călduroasă de august, în patul Emiliei, tânărul simte "durerea ca un cheag străin în inimă" și că " Am intrat acum în propria mea viață
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
lacrimi sunt așezate zilnic la racla sfântului, iar minunile ce se săvârșesc, atât tainic cât și vizibil sunt vrednice de consemnat. Acest izvor de binecuvântări ce se revarsă nu numai peste credincioși, ci și peste mănăstirea noastră, nu a trecut neobservat ... Astfel că evlavia și credința credincioșilor din orașul Fălticeni, județul Suceava au simțit nevoia să se întâlnească în mijlocul localității lor cu sfinții, cei ce mijlocesc pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Astfel au cerut ca binecuvântare pentru câteva zile racla cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sfinte ?! Cuvintele alese sunt rodul unei sensibilități ce se revelează în fiecare dintre noi, mai ales în preajma sărbătorilor, când ne gătim sufletul și inima cu gânduri deosebite îndreptate spre familie, spre cei dragi și spre cunoscuți. Parfumul sărbătorilor nu trece neobservat în nici un an. El se ospătează nu numai din condeiul poeților ce scriu iscusit, ci culege cuvinte dulci și din rândurile tainice ce stau pitite în odăile sufletului nostru. Cu toții ne dorim să avem cuvinte dulci în zilele de sărbătoare
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe fața de masă. După ce luă prosopul și începu să se șteargă cu el, privi acolo unde-i arătase degetul. Ceea ce văzu, era o bucățică albă de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]