7,995 matches
-
dorință și realizarea dorinței, cu atât mai puțin cu cât numărul îi dă sentimentul unei puteri irezistibile. Pentru individul aflat în starea de mulțime noțiunea de imposibilitate dispare. În mulțimi, imbecilul, ignorantul și invidiosul sunt eliberați de sentimentul nulității și neputinței lor, pe care le înlocuiește ideea unei forțe brutale, pasagere, dar imense;” Mulțimea nefiind impresionată decât de sentimente excesive, oratorul care vrea să o seducă trebuie să abuzeze de afirmații tari. Exagerarea, afirmarea, repetarea, fără a încerca vreodată să demonstrezi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
descâlcească firele în atâtea cazuri, care au ajuns în instanță (excluzând pe cele care n-au avut nici această șansă) a dat câștig de cauză de multe ori celor vinovați într un fel sau altul. Faptul se explică prin aceeași neputință de a stăvili corupția la orice nivel, iar în unele cazuri datorită speculării cu abilitate a unor vicii de procedură. Când dovezile există, se încearcă pe orice cale micșorarea pedepsei sau suspendarea. A acuza direct pe cineva de asemenea lucruri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și accesul la dosarele întocmite de fosta securitate. Aceste probleme au fost tergiversate cu bună știință și nu din lipsă de timp sau din alte motive. Noi trebuie să ne eliberăm de povara temerilor și grijilor prea mari. Unii, din neputință sau teamă au preferat o existență liniștită și cenușie în lipsa multor libertăți. Încă se păstrează la noi acea mentalitate veche de sclav și rămășițe din cultul anonimatului și egalității din perioada comunistă. Înainte toți erau obligați să fie la fel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pula! Nimic. Și nici să se dea bătut nu putea, pentru că era mult prea sigur că Suki voia să fie futută. Așa și era. Dar ce era de făcut? De zis? Nu știa. Îi venea să plângă de furie, de neputință. Și, colac peste pupăză, Suki zise ceva. - Poftim? întrebă Shuoke, care era adâncit în gânduri. - Ce facem acum? repetă Suki. - Oh, ăăă, ce propui? răspunse Shuoke cu o întrebare. - Mergem la un film? Pentru Shuoke, „mergem la un film“ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Ca s-o spunem noi, cu cuvintele noastre. Deocamdată nu reușim nici să-i vedem. Că există, e sigur, și de altfel încă dinainte eram informați că erau pe punctul de a sosi... Dar mai suntem și noi; e cu neputință ca ei să nu știe asta, noi care reprezentăm singura continuitate posibilă cu ceea ce era înainte... Au nevoie de noi, nu se pot lipsi de noi, folosindu-ne, încredințându-ne conducerea practică a ceea ce a rămas... Lumea va reîncepe așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se ivească deodată chiar sub el, zburînd cu mare viteză ca și cum ar fi țîșnit chiar din interiorul pietrei, pentru a se urmări prin aer cîteva clipe și a se Întoarce din nou, trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice și să cadă pe prizonierul său, căruia Îi era practic cu neputință să țină pasul cu el, pentru că era legat. - Să nu faci nici un pas greșit! mîrÎi el printre dinți, observînd că celălat Întîrzia să se ridice după a cincea căzătură. Dacă Încerci să mă tragi pe sfoară, Îți frîng coastele... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și odată cu primele umbre ale nopții, cînd trebuia să se Întindă unde se nimerea, indiferent dacă era vreme bună sau dacă ploua cu găleata, dacă era cald sau frig, nu izbutea să evite ca lacrimile amare de teamă, singurătate și neputință să nu Îi scalde obrajii, simțindu-se mai În primejdie și mai singur decît cel mai speriat copil din lume. Astfel se scurseră două luni lungi, și de-acum albatroșii uriași părăsiseră insula, zburînd către miazăzi, cînd din aceeași direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai cumplită cu putință. Acea creatură respingătoare era din carne și oase, Îl asasinase cu brutalitate pe cel care era pe punctul de a-i deveni amant și o violase de mai multe ori de-a lungul unei nopți cu neputință de descris În cuvinte. Iar acum o ținea acolo, În lanțuri, legată fedeleș de un stîlp tocmai pe ea, care Întotdeauna iubise libertatea mai mult decît orice pe lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcea să te gîndești de multe ori la asta - era destul de matură pentru a recunoaște că, dacă se oprea să-și analizeze În profunzime sentimentele, ar fi trebuit să se disprețuiască atît de tare, Încît i-ar fi fost cu neputință să mai supraviețuiască propriei rușini. Distrusese multe vieți și multe familii, printre care propria-i viață și propria-i familie, și, prin urmare, conștiința nu-i Îngăduia să accepte că nu o făcuse dintr-o irepresibilă dorință de libertate, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar acum știu că n-ai face așa ceva. Pe insula asta n-ai unde să te duci. CÎnd s-a simțit liberă, Carmen de Ibarra n-a făcut nici un gest. A rămas așezată pe pat, contemplînd lanțul, și era cu neputință să-ți dai seama ce gîndea. El o observa nemișcat și În cele din urmă i-a arătat două cufere din fundul peșterii, la care ea nu avusese niciodată acces. - Acolo sînt hainele tale, Îi spuse. Lăsă să treacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atragi atenția prin aceea că În tine există ceva inuman... Oricît de mult aș fi vrut să văd dincolo de chipul tău, Încercînd să mă conving de faptul că În spatele lui se ascunde totuși o ființă omenească, mi-a fost cu neputință. Strînse cu mai multă putere arma cînd băgă de seamă că el voia să se miște. Nu Încerca! Îi atrase ea atenția. Rodrigo m-a Învățat să trag cu arma... Abia astăzi am descoperit pe fața ta o expresie omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trei luni, presupun... — Și eu am pierdut socoteala - chilianul păru să se adîncească În gînduri amare. Acasă probabil că m-au crezut mort cînd s-a Întors vaporul meu și nevasta mea poate s-a măritat cu altul... Dumnezeule! exclamă. Neputința face și mai Îngrozitor acest supliciu. Curînd se va sfîrși. O spuse cu convingere, ca și cum ar fi știut ceva ce metisul ignora sau ca și cum propriile ei planuri s-ar fi conturat cu claritate, dar celălalt nu spuse nimic și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o las nepedepsită... - Am făcut tot ce ne-a stat În putință, domnule, interveni secundul Garret. Nimeni nu ne poate Învinui de nepăsare. - Nu se pune problema nepăsării sau a vinovăției, răspunse sec căpitanul. E vorba despre mînie... MÎnie și neputință... Să vezi cum alerga acel ipochimen, să-ți dai seama că urmează să ucidă și să nu poți face nimic ca să eviți așa ceva, asta mi-a distrus nervii - strînse suportul de argint pentru șervețele În mîna lui uriașă, Îndoindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Știu. E o zonă foarte liniștită. Dar la ce mi-ar sluji vîntul, dacă tot nu am pînză? - Și atunci cum vrei să ajungi? - VÎslind. Pierită, Niña Carmen se prăbuși pe o piatră, așezîndu-se de parcă i-ar fi fost cu neputință să mai stea În picioare după ce ascultase ceea ce Îi spusese Iguana. Uimirea ei sporea, deși credea că-și epuizase cu multă vreme În urmă capacitatea de a se mira. În cele din urmă șopti, mai mult pentru sine decît pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
limpede că trage să moară. Cu cît se isprăvește mai repede, cu atît mai bine pentru el și pentru noi toți... Se duse la timonă, dezlegă capătul lanțului cu care erau legați prizonierii, Îl eliberă pe Pinto Souza și, În fața neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
umedă cu un vag miros de paie ude (?!) care se amesteca cu acela de tutun pus la uscat în pod sau în odăile neocupate. Casele de o parte și alta a fîșiei de praf erau pleoștite ele căldură și de neputință. Ferestre mici, întunecate, răzoare pîrlite, fără îngrădituri. Alene trecea cineva ridicînd pulberea, ferindu-se. De undeva se auzea un țipăt ascuțit, prelung, "sacagiul" i-a explicat Ali Mehmet intuindu~i nedumerirea. "Chiar și pe Cocoș poți să-l aduci?" Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se da jos din patul de campanie în care dormea, îi plăcea tot ceea ce era aspru, soldățesc, zdravăn, folositor, din preajma sa, așa își păstra viu "spiritul combativ" își zicea, măcar acolo, în văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care. te putea face să crezi că lumea întreagă este umbrită și întunecată. Se schimbă vremurile, domnule adjutant, Generalul renunță cu totul, și la București vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de scaieți de pe deal." Dumneavoastră puteți înțelege ceva?" "Dar dumneavoastră n-ați priceput chiar nimic? Doar ați fost atît de, cum să spun, atît de apropiată, chiar așa, atît de apropiată de sufletul ei!" K.F. a dat din mînă a neputință. Ori, poate, a enervare, a sîcîială. Sigur că am stat lîngă ea. Zi și noapte. Și n-am reușit să aflu nimic. Așa că am privit și eu. Am privit pînă cînd m-a luat amețeala. Dar de văzut, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumându‑l, Înjunghiindu‑l, trimițându‑i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrâneții. Când l‑a așezat În binecuvântata grădină a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s‑ar fi deosebit de câine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apa râului, la groaza peștilor În pântecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămânței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din gură, la miliardele de frunze uscate așternute În păduri, la sfiiciunea puiului abia ieșit din găoace, la năprasnicele chinuri ale viermelui perpelindu‑se la soare ca pe jăratec, la durerea despărțirilor, la grozăvia leprosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane care cerșeau și cereau Îndurare, de a nu le putea mărturisi neputința sa și de a le cere lor Îndurare, pentru a se căi În fața lor, pentru a fi crezut În neputința sa, căci poate prin jurăminte și implorări le‑ar fi putut intra În voie, căci el visa ochii aceia stinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]