2,704 matches
-
vitalitate, încît vrea să joace pe o scenă mai vastă, pe scena vieții. Un actor de talent, dacă e îndrăzneț, O, libertate! Tirania-i moartă! Fugiți și dați de veste la răspîntii! (engl.). G. Călinescu găsește în viață destule piese nescrise care să-i ofere un rol adevărat. În scurt, el e în căutarea spectacolului real. (Meditația lui Ioanide: "Dobitoc incult și cu instincte patologice, care nu știe că esența artei este ficțiunea!") În curând, probabil, vom avea prilejul să jucăm
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
autoare (idem, p. 49). Pentru cei interesați, "transparența regulilor de decernare a distincțiilor reprezintă o cale sigură de formare a unei echipe de învingători", ne asigură E. Popova (2006, p. 50). În funcție de existența normelor și a regulilor formale/ informale, scrise/nescrise, precum și a modului său de desfășurare, concurența/competiția poate fi: directă sau indirectă, personală sau impersonală, conștientă sau inconștientă. Cât trăiesc, cei mai mulți doresc să fie învingători. Faptul că li se dă o (mai) înaltă apreciere, că sunt lăudați sau avansați
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ci de ce nu mi-am respectat obligațiile la care am consimțit și care sânt condițiile ("limitele") sociale de exersare ale libertății mele. În spațiul social, alții mă întreabă în privința unei porțiuni a vieții, pe care, în virtutea unui contract scris sau nescris, am angajat-o în această întrebare și în obligația unui răspuns. În toate aceste ipostaze ale răspunderii sânt confruntat cu trei instanțe care întreabă și față de care sânt răspunzător: alții (societatea); eu, ca primitor al libertății și ca modelator al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de întîmplări irepetabile prin care în viața noastră, o dată sau de mai multe ori, am căzut în iubire. Prin ele, fiecare partener păstrează în sufletul lui, "gravată pentru eternitate", figura celuilalt și, tot așa, memoria cuplului rămâne intactă în istoria nescrisă a lumii. Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată schema universală a iubirii într-o particularitate extremă și conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută. Prima ninsoare căzută în anul acela. Zăpada, după ce fusese viscolită până târziu, către
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a suprematiza pre germanii din Boemia, îndată ce vor voi să, facă pace cu noi, li întindem cu francheță și onestitate mâna noastră compatriotă, care voiește ca ei să aibă, aceleași drepturi pre cari noi le cerem și pentru noi. Foaia nescrisă" pre care le-a lăsat-o deja, declarațiunea noastră, deplina garantare a dezvoltării lor naționale pre lângă o cât se poate mai mare libertate politică și pre lângă selfgovermennt municipal, toate acestea li stau încă spre dispozițiune. Din toată inima
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și termenul dijmă, zeciuială, plus anumite munci ocazionale, multă vreme neprecizate cantitativ. Că astfel au stat cândva treburile, ne conving și repetatele mențiuni documentare ca dijma din produse și chiar anumite munci „să fie după obicei”, adică după legea veche, nescrisă, obiceiul pământului. Căci este știut că sintagma nu reprezintă „creația unui moment oarecare din trecut, ci produsul unui îndelung proces istoric, care coincide cu însuși drumul urmat de poporul care l-a aplicat. Într-o formă inițială, acest sistem normativ
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al autohtoniei” românești, lui închinându-i Liviu Rebreanu imnul său de laudă întru nemurirea neamului, imn care s-a vrut și se vrea un îndemn la o neobosită și neîncetată muncă pentru realizarea istoriei adevărate și autentice a satului românesc, nescrisă încă cum trebuie. 2. Suprafața satelor umbrăreștene în lumina documentelor Mărimea suprafețelor stăpânite de satele umbrăreștene nu este suficient de bine cunoscută. Considerăm a fi de un interes deosebit să afirmăm și să știm cum se reflectă în documente existența
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
drept fiind cedat noului stăpân al satului, Vasile Costachi, și urmașilor săi. Dar ei și-au păstrat dreptul de folosință din toate structurile teritoriului lor. Stăpânul avea datoria, ca, în schimbul dijmei și al efectuării unor munci reglementate prin obicei (legea nescrisă), să asigure locuitorilor pământul necesar pentru arătură, imaș, fâneață, lemne din pădure etc., plus protecția sa față de eventuale oprimări. Și aceasta a fost situația majorității satelor din partea de sud a Moldovei intrate în stăpânire boierească ori mănăstirească. Că o astfel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
lui fundamentale de bine și de rău. Ele sunt strict obligatorii și nerespectarea lor atrage sancțiuni juridice și de altă natură. Legile sunt norme sociale însoțite de prevederi obligatorii și sancționabile. Ele există în orice cultură sub formă scrisă sau nescrisă. Semnificativ este faptul că cele mai timpurii înregistrări scrise sunt codurile de legi. Pentru o cultură complexă, legile scrise sunt de cea mai mare importanță. Odată scrise și introduse în circuitul raporturilor dintre oameni, legile sociale susțin și extind aria
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
doar pe jumătate, iar această tehnică de a nu dezvălui până la capăt o idee preluată de altundeva, de a nu lua în considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel, dar târgoveața citază de fiecare dată doar jumătate din versetul paulin și ignoră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vorbirea, nu cu scrierea. Iar intervenția lui orală asupra textelor, prin interpretări tendențioase, stârnea suspiciunea și neliniștea, așa cum se întâmplă și în cazul târgoveței, care îi uimește pe cei din compania ei, unii dintre pelerini ridicând chiar obiecții.317 Legea nescrisă are autoritate asupra celei scrise, retorica poate fi mai convingătoare decât documentele oficiale, târgoveața și-ar dori totuși o nouă lex scripta, care să nu le mai nedreptățească pe femei, care să fie mai permisivă la adresa lor. Interpretarea orală are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
târgoveața reușește să se impună pe sine drept o autoritate, una a experienței trăite direct, a autenticității. Își asumă puterea interpretării orale a textelor scrise, ca un avocat autentic, este cert „o mediatoare între ceea ce este scris și ceea ce e nescris.” 318 Târgoveța poate deveni ceea ce notarul nu izbutise, folosește tehnicile hermeneutice ale clericilor, pe care aceștia aveau impresia că doar ei le dețin. Este cu siguranță un 314 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 259. 315 „o doamnă a retoricii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și Giovanni Boccaccio prin oferirea unor modele de personaje mai libere în mișcări și în decizii, mai conștiente de dorințele și aspirațiile proprii, mai doritoare de a dispune de propriile vieți după bunul plac și nu conform preceptelor scrise sau nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
softul activității unei organizații” prin aceea că exprimă o anumită „programare” relativ constantă și previzibilă de comportamente, atitudini, acțiuni, proiecte de viitor. Edgar Schein (despre care am mai vorbit) a elaborat conceptul de „contract psihologic” pentru a exprima convenția tacită, nescrisă, care leagă pe membrii unei organizații.<footnote Kennedy C., op.cit. p. 183. footnote> Corelând conceptul de „contract psihologic” de cel al „culturii Întreprinderii” (termen de asemănare, inventat de el), Schein se referă la primul ca fiind un sistem de așteptări
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
și putea executa. Ușor de bănuit deci, ce abuzuri prilejuia această situație. În lipsă de legi scrise în țară, normele de judecată se adaptau după cele bizantine, zise basilicale sau ale juriștilor bizantini. În mai multe pricini, judecata urma legi nescrise, legea sau obiceiul pământului, care se respecta mai temeinic, în special în ceea ce privește procesele de proprietate de moșie și hotare, stabilirea hotarelor unui sat nou care se întemeia sau a unei prisăci. Tot obiceiul stabilea și ce obligații în
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de ordin administrativ, ci obstacole impuse de gradul de dezvoltare a uneltelor, de lipsa de eficiență a acestora. Libertatea sătenilor de a defrișa și desțeleni unde vor și cât pot în funcție de nevoile și posibilitățile lor a fost menținută după legile nescrise ale țării, până la apariția Regulamentului organic. Influența obștii sătești este evidentă în zonificarea moșiei fiecărui sat, proprietatea colectivă și individuală” (- Obștea țărănească în Țara Românească și Moldova feudală, București, 1964). Proprietatea individuală viza tot ce fusese obținut de om prin
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
proprietății private a cuprins mai întâi vatra satului, apoi câmpul de cultură, unde s-au delimitat loturile fiecărui sătean cu casa de vatră, denumită „delnița casei”, iar apoi sa extins și asupra delniței cu fânețele, fiind delimitate prin îngrădituri. Legea nescrisă a țării spunea că săteanul, care prin munca lui și a familiei sale va desțeleni un loc, va deveni prin aceasta stăpânul acelui loc. Potrivit documentelor istorice, în sec. XIV-XVII delnițele îngrădite cu „nuiele și garduri” erau numeroase. Ecouri ale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Acrișor, Băbuță, Bâzgoi, Bursuc, Cap de Cal, Cartofoi, Ceas rău, Chioru, Ciorsoi, Covrig, Fleașcă, Pârțoi, Piciu, Butelie, Tuluc, Țâganu, Turculea, Vrăghioi, Zdrea, Sugurel, Ciot, Mocanu, Lungu, Pruna, Boureanu și Belciug. După cum arată academicianul Iorgu Iordan, „toponimia poate fi socotită istoria nescrisă a unui popor, o adevărată arhivă unde se păstrează amintirea atâtor evenimente, întâmplări și fapte mai mult sau mai puțin vechi sau mai importante care s-au petrecut de-a lungul timpurilor și au impresionat într-un chip oarecare sufletul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
i-a biruit pe turci într-un loc situat la confluența râurilor Racova, Bârlad și Vaslui. Multe legende circulă și astăzi prin popor, evocând chipul luminos și faptele de arme strălucite ale marelui Ștefan. Regăsim în unele dintre aceste izvoare nescrise și date despre victorii repurtate în acele timpuri de către oștenii moldoveni împotriva unor pâlcuri de tătari pătrunse pe Valea Berheciului. Vrășmașii porniți pe jafuri și stricăciuni au fost urmăriți și zdrobiți în luptele de la Măldărăști, Tomozia, Dealu Perjului și Gloduri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
doar pe jumătate, iar această tehnică de a nu dezvălui până la capăt o idee preluată de altundeva, de a nu lua în considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel, dar târgoveața citază de fiecare dată doar jumătate din versetul paulin și ignoră
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vorbirea, nu cu scrierea. Iar intervenția lui orală asupra textelor, prin interpretări tendențioase, stârnea suspiciunea și neliniștea, așa cum se întâmplă și în cazul târgoveței, care îi uimește pe cei din compania ei, unii dintre pelerini ridicând chiar obiecții.317 Legea nescrisă are autoritate asupra celei scrise, retorica poate fi mai convingătoare decât documentele oficiale, târgoveața și-ar dori totuși o nouă lex scripta, care să nu le mai nedreptățească pe femei, care să fie mai permisivă la adresa lor. Interpretarea orală are
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
târgoveața reușește să se impună pe sine drept o autoritate, una a experienței trăite direct, a autenticității. Își asumă puterea interpretării orale a textelor scrise, ca un avocat autentic, este cert „o mediatoare între ceea ce este scris și ceea ce e nescris.” 318 Târgoveța poate deveni ceea ce notarul nu izbutise, folosește tehnicile hermeneutice ale clericilor, pe care aceștia aveau impresia că doar ei le dețin. Este cu siguranță un 314 Susanne Sara Thomas, art. cit., p. 259. 315 „o doamnă a retoricii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și Giovanni Boccaccio prin oferirea unor modele de personaje mai libere în mișcări și în decizii, mai conștiente de dorințele și aspirațiile proprii, mai doritoare de a dispune de propriile vieți după bunul plac și nu conform preceptelor scrise sau nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
proprii, eul revine și nuanțează ceea ce ritmul confesiunii retezase și ocultase: expansiunea ființei. Dar și a expresivității acestei ființe. Intimitatea și subiectivitatea conotează, În proporții diferite, desuetul. Moliciunea romantică nu acoperă, Însă, decât un aspect al jurnalului. Părțile nevăzute, albul nescris al paginii se revendică unei alte tradiții: a interiorității și a tainicului, a secretului de primă instanță devenit, mai apoi, bun public. Interioritatea nu e decât forma disimulată a sinelui, a privirii care egalizează contrariile. Eul autorului asigură unitatea confesiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în care merg lucrurile la noi"58. Nici acest concept, de cultură școlară, nu este o noutate absolută. Primele sale întrebuințări pot fi identificate în anii '30 ai secolului XX sau chiar mai devreme, subliniind nevoia de cunoaștere a "regulilor nescrise despre interacțiuni, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor", dincolo de regulamentele unei instituții 59. În final, orice prezență din viața școlii este considerată relevantă pentru definirea sa. Există similitudini clare între acest termen și cel de cultură organizațională 60, întreținute de recenta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]