4,922 matches
-
crezut că o să fiți arogant, zice ea, ieșind pe ușă. Ce motiv am să fiu arogant? Eu sunt Mao Zedong, nu Chiang Kai-shek. Ea dă din cap, râzând, și spune că trebuie să o ia din loc. Cărarea nu e netedă și e o noapte fără lună. Micuțule Dragon! Condu-o pe tovarășa Lan Ping, te rog! * Este a treia oară când se întâlnesc în particular. Stelele par ochii unor voyeuri, închizându-se și deschizându-se. Mao Zedong și Lan Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din cadă, se uscă frecându-și pielea cu un cearșaf aspru, apoi se examină în oglindă. Se privi din față și dintr-o parte. Trupul lui arăta la fel de bine ca în tinerețe. Mușchii fără pic de grăsime, pântecul supt, pielea netedă. Maturitatea îi adusese doar un plus de vigoare. Se îndreptă spre o mică instalație de porțelan din colțul odăii și începu minuțioasa operație de spălare a dinților. Scoase periuța de dinți dintr-un etui de argint, presără pe ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se topea imediat pe pielea lor încinsă, lăsând în urmă salbe de diamante. Marioritza constată că soția prințului nu avea trupul unei femei care născuse șase copii, ultimul dintre ei cu nici doi ani în urmă. Sânii mici, rotunzi. Pielea netedă, cu reflexe sidefate. Era impresionată nu numai de tinerețea ei, dar și de îndemânarea, siguranța și eleganța pe care i le descoperise în timpul partidei de vânătoare. Acum înțelegea de ce Nicolae o numea când Vânătorița, când Diana. ― Draga mea, cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe alee sub ochii slugilor, terfelit și terfelind tot ceea ce atingea. Vizitiul tocmai strângea blănurile din sanie când apăru și Iancu. Nu se clătina, nu bolborosea, nu se prăvălea pe alee. Stătea sub bolta porții drept, cu fruntea descoperită și netedă, cu obrazul înseninat. Îi simți transfigurarea ca pe o mângâiere. O percepu cu sufletul și toată negura amintirilor se risipi. Iancu zâmbi, apoi făcu, pentru ea, o reverență cu multe înflorituri. Și clucereasa se trezi murmurând ca într-un extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii stupide. Se dezbrăcă, lăsă hainele să cadă pe rând la picioarele lui și rămase gol până la brâu. Avea umerii rotunzi, un piept puternic, neted, fără urmă de păr, iar pielea incredibil de albă. Dante Negro îl privea mut și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mă credea - și s-a supărat pe mine: de ce Încercam să-l mint? Pe el, prieten al meu? De ce voiam să-mi iau jucăriile Înapoi? Stau În calidorul casei din Mana. Privesc spre locul dintre poarta mare și portiță, acum neted ca În palmă, șlefuit, lustruit, dichisit - ca o curte de școală ce este. Știu (acum) că acolo a fost ruina pe care tata nici bojdeucă nu voia să o numească; știu, acum, că acea ruină, reparată cum dăduse Dumnezeu (presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spun că aș vrea și eu să-mi pot spune: «Uite: aici m-am născut» - și să arăt ceva aflat Încă În picioare: un ciot de zid, un ciob de horn, dezafumat de timp și micșorat - și nu doar pământul: neted, șters bine-bine. Nu doar pământul, cu un gest rotunjit de nehotărâre și care ar voi să zică: «Pe-aici, pe undeva...» Dacă acum, după jumătate de veac, nu va mai fi existând nici casa-școală cea făcută de tata cu mânurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul ce reprezenta un cămin atât de bun. Crengile sale netede și spațioase, de un argintiu întunecat, care se întindeau până departe în noduri și curbe răsucite și mănunchiuri delicate de frunze. Cât de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și se așeză pe o stâncă netedă să admire amurgul, cufundat în gândurile sale negre, căci înțelegea că aceea avea să fie ultima noapte când putea dormi în pace în această viață. La venirea dimineții trebuia să deschidă în cele din urmă sipetul războaielor, răzbunărilor și urii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
neîntrerupt șir de dune foarte înalte, ce se prelungeau ca o mare cu valuri uriașe care părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
foarte înalte, ce se prelungeau ca o mare cu valuri uriașe care părea că protejează, ca o capcană de nisipuri mișcătoare, unde oameni și cămile se scufundau uneori până la piept, o imensă întindere fără orizont, mai netedă decât cea mai netedă dintre mese, deasupra căreia soarele reverbera permanent, împiedicând vederea, tăindu-ți răsuflarea și făcând să fiarbă sângele oamenilor și animalelor. Nici o șopârlă nu poate supraviețui acolo, murmură în cele din urmă. Dacă te însoțește cineva, înseamnă că e năpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
rateuri și se opri de tot la vreo cinci kilometri de locul unde se ridica, parcă tăiată cu târnăcopul, înalta stâncă în care se sfârșea marele erg Tidiken. Până aici ne-a fost! zise Razman, în timp ce studia cu atenție peretele neted, negru și lucitor, ce se asemăna cu zidul unui castel de ciclopi. Chiar ai de gând să te cațeri pe-aici? Gacel încuviință în tăcere, sări jos și începu să îndese în ranițele soldaților mâncare și muniții. Descărcă puștile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de coșmar, dar i se întipărise atât de tare pe retină, încât avea senzația că aceea va fi ultima imagine de care va avea parte în agonia lui. Nici munți, nici stânci, nici teren accidentat; nimic altceva decât o depresiune netedă, o foaie de hârtie pe care s-ar fi putut scrie toate cărțile din lume. Insh’ Allah! De ce o fi vrut Dumnezeu, capabil să imagineze orice, să plăsmuiască acolo, în mod atât de evident, realitatea celui mai absolut dintre neanturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe câmpia netedă ca în palmă. Soarele începu să ardă și înțelese că era timpul să se oprească și să-și ridice cortul înainte ca dromaderul, care șchiopăta încă de la miezul nopții, să se prăvălească, dar curiozitatea fu mai tare decât el, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și ar fi sacrificat bucuros promițătoarea sa carieră politică în schimbul unuia dintre acele desene, oricât de rudimentar ar fi fost. în acel apăsător miez de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și, poate, revelatoare descoperire, o ciudată stare de agitație, ca o presimțire, puse stăpânire pe tot corpul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din Nishapur, savantul, astrologul, n-a existat nici o confuzie În privința identității tale. De altminteri, În aceea ce-l privește pe Nizam al-Mulk, nu există niciodată o altă confuzie decât aceea pe care consideră el util să o creeze. Drumul este neted, acoperit cu pietriș. La dreapta, foarte departe, un șir de munți Înalți, contraforturile Pamirului. Khayyam și Abu Taher călăresc unul lângă altul, animalele lor se ating fără Încetare. Și ce-ar putea voi de la mine? — Ca să afli, va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului ei, ceea ce, În limbajul fructelor, Înseamnă „un sărut, numaidecât”. Omar se apleacă spre ea, buzele li se ating, se Îndepărtează, se ating din nou, se desfac și se contopesc. Degetele li se Împletesc, sosește o slujnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și urletele lor, și sângele. Un bărbat iese din umbră, un voluntar al durerii. Cu picioarele goale, cu torsul dezgolit, În juru-i sunt Înfășurate două lanțuri; le azvârle În aer, le lasă să cadă peste umeri, pe spate; fiarele sunt netede, pielea se Învinețește, se brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca patul lui signor Giovanni, pe care puteai sări. Anna avea paisprezece ani, eu am coborât privirea. Când am ridicat iarăși ochii, după un timp, privirea mi s-a oprit pe ceafa Annei. Era în fața mea, foarte aproape, cu pielea netedă ca hârtia. Brațele mele treceau pe la subsuorile ei, pe sub sâni, iar fundul mă durea de la șeaua motocicletei. Goneam pe străzi pustii și eu purtam în mine un mare dor. Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
doctorul Horia Radu. Mama avea încredere în el când era vorba de boli rare, ca a mea. Pe drum într-acolo, trenul a făcut vreme de multe ceasuri tadam-tadam. Înăuntru era înăbușitor de cald. Afară, șesul se întindea larg și neted, apoi s-au ivit iarăși spinările de dealuri. Mama mi-a descheiat cămașa, pe urmă a pus la îndemână sticla cu apă minerală și paharul de plastic. Mi-a scos pantofii și mi-a așezat picioarele pe genunchii ei. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
următor, în iulie, a venit și Lea la râu. Ea locuia într-un cartier vechi al orașului, în spatele pieței și, cu toate că avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-a părut s-o deranjeze. I-am privit sânii. N-am putut altfel, oricât de tare m-am străduit. Erau plini și frumoși și din când în când mi se părea că bănuiesc forma sfârcurilor. Dedesubt, pântecele-i era neted, iar buricul, ca o mică monedă din colecția mea. Purta părul despărțit pe mijloc cu o cărare și pe obraji îi cădeau șuvițe care aveau ceva rebel și ceva de femeie. Și toate la un loc erau pentru mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întâmplător de undeva treaba asta. Am rămas tăcuți, unul lângă altul. Ea respira și cireșele i se mișcau în sus și în jos. Se aflau sub bluză, la cincizeci de centimetru de mine, și toată pielea ei era albă și netedă. Piele de femeie. Piele de femeie duminica, lângă canal, în iarbă, flori mici și albe. Mi-am amintit de plecarea de a doua zi și mi s-a părut un fel de cutremur. „E plăcut aici, cu tine”, a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
da, trebuie să te revanșezi față de mine într-o singură noapte pentru toți anii aceștia de indiferență, eu mă întorc pe burtă, hai să dormim puțin înainte și să mâncăm ceva, dar el nu mă ascultă, un obiect rece și neted se rostogolește pe spinarea mea ca un făcăleț, obligându-mă să mă întind, crezi că te poți mulțumi între timp cu sticla aceasta, îmi respiră el în ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
verde? — De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]