1,441 matches
-
flutura mîna. Văzu o femeie suplă, elegantă, care se Îndrepta spre ele și rîdea. — Doamne sfinte! zise femeia, cînd se apropie mai mult. Nu-mi Închipuiam să te văd tocmai pe tine, Julia! Julia se ridicase În picioare și-și netezea rochia de in. RÎdea și ea. — Încotro? o Întrebă Julia. — Am luat masa c-o prietenă, spuse femeia, la St John’s Wood. Acum mă duc spre Radiodifuziune. Noi, cei de la BBC, n-avem timp de picnicuri și alte asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un cardigan de culoarea prunei; avea ochelari cu rame deschise din plastic, iar În loc de pălărie Își pusese un batic alb pe care și-l Înnodase sub bărbie. Baticul și ochelarii contrastau puternic cu părul ei negru și rujul roșu. Își netezi fusta, așezîndu-se confortabil, apoi coborî geamul din partea ei, și-și propti cotul pe marginea lui. Cu fața În calea curentului arăta ca o fată dintr-un film american, cum Îi spusese Reggie deja. Încetinind viteza la semafor, Îi puse mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bilet, cînd i-ar fi fost atît de ușor să procedeze altfel, să o facă În secret, sau deloc... Nu face asta, Helen, Îi spunea Julia exasperată de fiecare dată. Dar dacă nu dorea scandal și nervi inutili, de ce Îi netezea drumul lui Helen? Probabil că le ducea dorul, pentru că știa că, dincolo de ele, nu exista nimic: aer mort, vid și inima ei uscată. CÎnd a Încetat Julia să mă iubească? se Întreba acum. GÎndul era prea Înspăimîntător pentru a continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nebunește. Pentru că, dacă ar fi, atunci nu se Întîmplase ultima oară cînd Îl văzuse pe Reggie, ci cu o dată Înainte, și asta fusese acum o lună... Nu, Își zise. Nu-i venea să creadă. O să fie bine, Își spuse. Își netezi hainele. Îi tremurau mîinile. Toate fetele au spaime dintr-astea, numai tu, nu. Reggie e foarte atent. Ești OK. Totul e bine. N-ai cum să fii Însărcinată! Iat-o, În sfîrșit, zise Binkie cînd Kay păși În vaporașul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împinse o fereastră ca să mai audă ceva muzică amestecată cu bîzÎiala și bolboroseala unor vapoare care treceau sau a celor care se ciocneau unele de altele. Muzica era lentă. Kay Încă Își ținea brațul În jurul taliei lui Helen, mîngîind-o și netezind-o ușor, În timp ce Binkie și Mickey pălăvrăgeau În continuare. Căldura sobei și ginul din cocktail o moleșiseră. Apoi Helen se aplecă să-și ia paharul și să mai bea, iar cînd reveni, se Întoarse și surprinse privirea lui Kay cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă și se uită prin gaura din tavan la cerul apropiat, de culoarea tunului. Apoi se duse Împreună cu Julia la fereastră și se uită În curtea din spatele casei. Curtea era la fel de ruinată: pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu mai faceți pe nebunii! Domnul Mundy stinse cu mîna țigara și o vîrÎ la loc În pachet; apoi, sub privirile lui Duncan, luă două, ridică ușor colțul pernei și le strecură acolo. Îi făcu lui Duncan cu ochiul și netezi perna după aceea; tocmai Își Îndrepta spatele, cînd primii deținuți mărșăluiră pe lîngă ușa lui Duncan. Crawley, Waterman, Giggs, Quigley... Apoi apăru Fraser. Era cu mîinile În buzunare și lovea cu bocancii În dreapta și-n stînga. Totuși, cînd Îl văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i se risipi. Amărăciunea pe care o afișa, valul acela de autocompătimire o obosiseră. Începu să plîngă din nou. El lăsă focul baltă, se ridică, veni și se așeză cu stîngăcie lîngă ea. Îi luă pălăria din cap și-i netezi părul și-o sărută. — Nu mai plînge, Viv. — Mă simt atît de Îngrozitor! — Știu. Nu, nu știi. Aș prefera să fiu moartă. — Să nu mai spui asta. GÎndește-te cum m-aș simți eu, dac-ai fi. Te doare? — Da. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
O să rezolvi chestia asta și-o să arăți iar ca o regină. Vai, ce păr frumos ai, nu crezi? Continuă să pălăvrăgească Împleticindu-și limba, debitînd tot soiul de absurdități. O aduse pe Viv lîngă ea, lăsînd-o să-și sprijine capul, netezindu-i și mîngîind-o pe păr cu degetele ei aspre și boante. Dar și Viv Își dădea seama că era Înspăimîntată. — Încă mai vine, nu-i așa? spunea ea din cînd În cînd, uitîndu-se la prosopul dintre picioarele lui Viv. Tinerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să pun o virgulă. Ți-a mai spus asta cineva? Arăți ca propriul tău portret... Vino Încoace. O să răcești. Camera era prea bine capitonată pentru a fi cu adevărat rece. Julia Își duse mîna la frunte să-și Îndepărteze și netezească părul Încîlcit, apoi se Întoarse Încet la canapea și se vîrÎ sub pături. Se Întinsese, goală pînă la brîu, cu mîinile sub cap, și Împărțea țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se Îmbrace. Hainele-i zăceau amestecate pe podea; se aplecă și culese un sutien și chiloții, Își trase pe ea pantalonii și o bluză, coborîndu-și bărbia și Încruntîndu-se În timp ce-și Încheia nasturii. Se așeză În fața oglinzii și-și netezi fața. Helen stătea În continuare Întinsă și o urmărea, așa cum făcuse Înainte. I se părea extraordinar că putea s-o facă, era de necrezut că Julia Își oferea frumusețea privirii ei. Era minunat, aproape Înspăimîntător că, acum o oră, Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niște dinți derutanți: foarte regulați și albi, părînd și mai albi În comparație cu bărbia nerasă. Figura lui devenea brusc frumoasă. Îi observă ochii căprui și genele dese și negre. Avea părul brunet, chiar mai brunet decît al ei; Încerca să-l netezească folosind Brylcreem dar cîteva bucle răsăreau peste stratul de ulei și stăteau ondulate. Uniforma, Însă, arăta de parcă ar fi dormit În ea. Haina Îi era pătată și Îi cădea prost. Pantaloni aveau cute orizontale ca o concertină desfăcută. Dar Întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ce trebuie să ia cu el, plus un ordin de plată de patru șilingi ca avans pentru serviciu militar. Paginile erau toate ștampilate, datate și numerotate dar erau groaznic de mototolite, de parcă Alec le făcuse cocoloș, și apoi le netezise. Duncan se uită Îngrozit de dungi. — Ce le-ai făcut? — N-are importanță, nu-i așa? Nu știu. S-ar putea... s-ar putea să le folosească Împotriva ta. — Să le folosească Împotriva mea? Vorbești ca maică-mea! Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ei Îi transformă pe toți În nebuni, și nimeni nu-i oprește; toată lumea se poartă de parcă ar fi un lucru obișnuit. De parcă ar fi firesc să te facă soldat și să-ți pună o pușcă-n mînă. Se ridică, Își netezi părul deja uns. Nu mai suport. Plec de-aici, Duncan. Duncan se holbă la el. — N-o să te Înscrii ca animator? — N-am luat-o În serios, rîse el cu poftă. E la fel de rău ca orice alt lucru. Să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scoase stiloul. Alec Îl pisa mereu să-i dea și lui stiloul, și acum Îl luă de la Duncan cu o plăcere vădită, preocupîndu-se să deșurubeze capacul, examinînd vîrful peniței și cîntărindu-l În mînă. Luă și trusa de scris, și, apoi netezi hîrtia, Încercînd să-i preseze cutele. După ce o Întreptă cît putu de bine, Începu să scrie. — Pentru cei interesați... Se uită la Duncan. Să scriu asta? Sau să scriu, Domnului Winston Churchill? Duncan se gîndi o vreme. Pentru cei interesați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
idee ciudată? Nu ți se pare amuzant că puștii or să fie puși să și-o amintească peste o sută de ani? — Da, zise Duncan, pe un ton incert. Se gîndea la altceva, și Îl asculta pe jumătate. În timp ce Alec netezea Încă o dată hîrtia, Îl Întrebă cu sfială: N-am putea adăuga ceva și pentru familiile noastre, Alec? — Familiile noastre! Își Încreți Alec buza. Bineînțeles că nu, nu fi prost. — Mă gîndesc la Viv. O să fie foarte supărată din pricina asta. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
l-am hrănit cu smirnă și-au răsărit chiparoși; ai alergat să ajungi lângă mine, sunt mai bogat cu o zi lumină împrăștiată-n văzduhul cerat. Când curge marea vine furtuna, fug peștii în larg dar cântecul, plânsetul, râsul violei netezește vuietul și nu-l poți evita. Acum sunt peste tot și nicăieri știu că exiști, e suficient... și nu e.
De?ertul negru by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83908_a_85233]
-
scoate mici pufăituri exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
exasperate plimbându-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-se pe toată lungimea unei bluze sau băgându-și botul Într-o butonieră șmecheră. Mama e campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de dealurile ale căror coaste de culoarea cenușei se puteau vedea de la capătul străzii. — Mi-a spus Julie că au venit niște bărbați pe aici ca să-ți ceară o sumă de bani pe care le-o datora tata. Mama Își netezește coiful de cârlionți cărunți cu o mână: — Nu e nimic. Nu trebuia să-ți spună. Totul s-a rezolvat. Nu-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a trecut prin cap așa ceva. Nu, nu cred, cred că eu sunt alta. Cea cu care s-a măritat nu mai există. Mi-a spus că nu mai poate să vorbească cu mine, că nu Îl mai ascult. Julie Îmi netezește părul. —Ei, păi lucrezi prea mult ca să mai ai grijă și de el. E un arhitect foarte bun. Dar tot tu ții totul pe roate, plătești facturile și ce-o mai fi. — Cred că-i e greu așa, Jules. —Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
disperării, am râs toată seara. În curând totul va fi bine cu Zach, eram sigură de asta. Am încercat să leg o conversație în timp ce ne întorceam cu mașina pe Sunset Boulevard spre Chateau. Nu era decât unsprezece și voiam să netezesc drumul spre niscai activități latino-americane când ajungeam la hotel. —Iubitule, chiar dacă sunt extrem de fericită, sunt... très, très deprimată, i-am spus încetișor. Dumnezeule, ce mi-a ieșit pe gură. Nu asta doream să spun. —Ai de gând să mă bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
dincolo de granița plictiselii, fără trecut, fără viitor și cu un prezent care se tot Împuțina. Oare așa ar arăta un viitor axat pe odihnă? Nimic nu s-ar putea Întîmpla vreodată pe acest tărîm lipsit de afecte, unde mișcarea entropică netezește suprafețele a o mie de bazine de Înot. M-am Întors la mașină, calmat de zgomotele Îndepărtate ale șoselei de coastă. Urmînd instrucțiunile franțuzoaicei, am găsit drumul Înapoi spre indicatorul către Malaga și am reintrat pe autostrada de mare viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană.##) la forja lui, cu părul strîns În coadă de cal, se mișca printre ei, Îndreptînd cîte un buric de lut cu arătătorul lui noduros sau netezind vreo sprînceană Încrețită. În Estrella de Mar, am descoperit la scurt timp după aceea, exista o comunitate artistică Înfloritoare. Pe străzile Înguste ce coborau spre port, un alai de galerii comerciale prezenta cele mai recente lucrări ale pictorilor și designerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]