11,656 matches
-
Niciodată.” In timp ce Surcică sporovăia cu portarul, hopa și doctorul. Când o dat cu ochii de Surcică, l-o și luat la întrebări: „Da’ bine, Surcică! Dumneata dormi acasă ca bușteanul și eu aici în spital mă lupt cu nevasta dumitale! O noapte întreagă, omule!” Când o auzit Surcică așa ceva o căzut de pe scaun. „N-am dormit, domn’ doftor. De când mi-o murit fimeia, n-am închis măcar ochii. Da’ ce s-o întâmplat și unde-i acuma?” „Acuma doarme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
amatori n-au prins, evident, nimic. Claude sparge tăcerea care trebuie menținută cu dinții pe durata unei partide de pescuit: — Tu îți amintești când am prins ultimul pește? — Da, când a fost Juppé premier. — Ce memorie ai! Cred că nici nevastă-sa nu-și mai amintește exact când a fost el premier. Claude se uită la ceas și vorbește mai mult pentru sine: — E ora unu. S-a terminat cu el. — Cu cine? Cu pescuitul nostru. Ne-am făcut norma, se
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu i se desprindă pleoapa. Lionel se întoarce fericit c-a scăpat și dă să plece. Secretara se preface că verifică programările pe calculator și strigă după el, aproape disperată: — O secundă, domnule, unde vă grăbiți așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
O secundă, domnule, unde vă grăbiți așa? Se pare că nevasta unui șeic și-a anulat rendez-vous-ul de la ora asta. Aveți un noroc... — La cât a scăzut prețul barilului de petrol, e de înțeles, încearcă Lionel s-o scuze pe nevasta șeicului. — Intrați, vă rog, îl îmbie secretara, zâmbindu-i din tot botoxul. În timp ce Lionel intră în cabinet, secretara apucă să-i spună profesorului, prin interfon: — Laurent, în sfârșit, un client! Să nu-l ratezi și pe-ăsta, că te părăsesc
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din spatele lui, care stinge televizorul cu telecomanda. — Da, spune Lionel, care încă nu și-a revenit din șoc. — Numai o clipă, mai spune retușata și apasă pe butonul de la interfon, după care îi spune profesorului Delacroix: Laurent, întoarce-te la nevastă! Impotentule! Îl ia de braț pe Lionel și ies. E ora 11.20. Lionel se află pe marginea Podului Verdun, cu picioarele atârnând deasupra râului Maine. S-a despărțit de secretară după numai câțiva pași făcuți împreună, dându-și seama
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
diurna asta, s-ar putea să-i fie imputată. — N-am atâția bani la mine, n-am fost pregătit. — Veniți altă dată, când o să fiți pregătit. Anghel se caută prin toate buzunarele, inclusiv prin cel în care ascunde banii de nevastă-sa. Reușește să încropească suma de o mie două sute de euro. Îi întinde banii lui Lionel, alături de o hârtie cu antet, pe care-o completează în grabă. — Vă rog să-mi semnați aici de primire. — Înainte de-a semna, pot
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
primei duminici din fiecare lună, când se împerechea. Pardon: când își găsea perechea. Ce-o să fie lumea asta fără Lionel? Nici nu vreau să mă gândesc. Părerea generalului din Nantes (numele e secret militar) Nu mă pot pronunța despre alte neveste din Nantes, dar nevasta mea e mai presus de orice bănuială. Mai ales că nici nu știe să danseze. Abia de curând - ca să învețe - s-a înscris la un salon de dans. De lângă gară. Părerea lui Robespierre Nu numele îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lună, când se împerechea. Pardon: când își găsea perechea. Ce-o să fie lumea asta fără Lionel? Nici nu vreau să mă gândesc. Părerea generalului din Nantes (numele e secret militar) Nu mă pot pronunța despre alte neveste din Nantes, dar nevasta mea e mai presus de orice bănuială. Mai ales că nici nu știe să danseze. Abia de curând - ca să învețe - s-a înscris la un salon de dans. De lângă gară. Părerea lui Robespierre Nu numele îl face pe un câine
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Îmi aparținea). În 2003, la Naționalul bucureștean, cuplul Scrisorii era un duo de telenovelă, urmărit la televizor de Cetățeanul turmentat. Peste trei ani, la Cluj, piesa era jucată de femei, singurul bărbat rămînÎnd, firește, Zoe. Iar În 2008, la Bulandra, nevasta prezidentului era...o fată din Moldova! În 2011, la Comedie, Cetățeanul turmentat era jucat de ...Dorina Chiriac. Aud? Credeați că-l cunoașteți pe Caragiale? Ha!... Pentru oamenii de teatru care mai au dubii - cum o fi bine, să fii modern
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Uneori spun « Da» și vorbesc despre prietenul meu... «Da? și cum de Îți dă voie să lucrezi aici? Că eu pe prietena mea nu aș lăsa-o să lucreze Într-un astfel de loc» și vorbesc despre prietenele, iubitele și nevestele lor ca și cum ele nu ar fi În stare să facă așa ceva. Ele sunt niște zeități iar eu aș fi ultima lepră a societății, și asta mă doare enorm de mult...”. Un alt aspect care trezește nemulțumirea Karinei este legat de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Uneori spun « Da» și vorbesc despre prietenul meu... «Da? și cum de Îți dă voie să lucrezi aici? Că eu pe prietena mea nu aș lăsa-o să lucreze Într-un astfel de loc» și vorbesc despre prietenele, iubitele și nevestele lor ca și cum ele nu ar fi În stare să facă așa ceva. Ele sunt niște zeități iar eu aș fi ultima lepră a societății, și asta mă doare enorm de mult. Din cauza faptului că lucrez noaptea am Început să nu mai
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
că fulgii aceștia albi încearcă să hipnotizeze licuricii tăi magici, plopul este probabil plătit să desfășoare această misiune, mai ales că împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi a găsit o fată virgină frumoasă, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei. nouă în al treilea loc: sub greutatea fulgilor albi și vii ai plopului uriaș, fulgi care s-au depus fără știrea ta pe acoperișul grădinii suspendate a dragostei tale, covertina cea mare se prăbușește, grădina cade sub
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cea mare se prăbușește, grădina cade sub încărcătura nemaivăzută a fulgilor albi mișcători, este o capcană întinsă de împăratul bătrân care conduce oștirile dușmanilor tăi, el a făcut cadou de nuntă frumoasei fete virgine, pe care a luat-o de nevastă împotriva voinței ei, prăbușirea grădinii tale calde, este timpul să acționezi rapid, ai noroc, ai pregătit lucrurile ca lumea. grădina ta suspendată coboară doar douăzeci și șapte de becuteci, cârtițele-oribil-dansatoare sar și mușcă, însă dau de fundația de nepătruns, împletită
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
partea cea mai frumoasă a vieții omenești! (Face un semn de rămas bun, iese, în timp ce se lasă, încet CORTINA NĂZDRĂVĂNIILE LUI PREPELEAC Basm dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dramatic în două părți, după povestea Dănilă Prepeleac de Ion Creangă Personaje Dănilă Prepeleac, gospodar păgubos Smaranda, nevasta lui supărată Vasilică, unul dintre copiii lor flămânzi Ispas, fratele mai mare al lui Dănilă, om avut, de treabă și chefliu Anisia, nevasta afurisită a lui Ispas Onofrei Bârliba, omul cu un car prea mare Costea Conovăț, omul cu multe capre Istrate Cârlig, omul bâlbâit și cu gânsac Jupân Marcu M. Marcu, negustoraș filosof Codârlic cel Isteț, slujbaș mic și prost, mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâna? Ba spun minciuni, c-avem prepeleacul ista de pus oale-n el, și-acela gol, precum se vede, de-am ajuns de povestea satului și-ți spun oamenii Dănilă Prepeleac. Iaca, nu mai departe decât frate-tău... DĂNILĂ: Ira, nevastă! Iară frate-meu?! SMARANDA: Apoi iară! Ia treci colo și caută de-adu niște lemne, să ațâț focul, că-i prinde, păcatele mele, rădăcini pe cea prispă. (Dănilă se ridică agale, caută pe lângă gard.) Bre Dănilă, stau și mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Vorba ta, aud? DĂNILĂ (lasă iar din mână surcelele): Așa-i, Smarandă, cum spui tu, ce mai la deal ori la vale. Numai că ai uitat un lucru: frate-meu cel procopsit stă și zace-n avutul lui, cu Anisia, nevasta-sa, alături. Vara-i bâzâie musca-n casă, iară iarna-i șuieră vântul prin hoarnă, și dacă strănută Anisia: bine de bine, dacă nu, le țiuie urechile a tăcere și-a pustiu. Iară la noi, slava Domnului, are cine ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
trebuință-i mai avea, că numai de dragul ochilor mei n-aș crede c-ai călcat calea până aici. DĂNILĂ: Toate le vezi, le știi și le-nțelegi, cumnată dragă! Iaca așa-mi crește inima că frate-meu, Ispas, are o nevastă și frumoasă, și harnică, și deșteaptă! Așa cum se și cuvine... ANISIA (prudentă): Asta se știe de mult. Ia zi, la ce-ai venit, Dănilă? DĂNILĂ: Fă bine și-azvârle cu o scurtătură după cei zăvozi, și-apoi, șezând pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
picior! Marș! Hai, bre Dănilă. DĂNILĂ: Hai. (Intră, merg toți trei spre prispă.) ISPAS: Iaca, să ne așezăm aici, la umbră. Șezi, Dănilă. ANISIA: Da' pe mine nu mă poftiți? DĂNILĂ: Cum nu, mă rog matale, cumnată... ISPAS: Șezi colea, nevastă. (răsuflă adânc) Bre, bre, bre, da' știu că-i cald bine! Mă uitam din bătătură, la Bercu Croitoru, unde cinsteam un rachiu, mă uitam, cum spun, pe coastă, în curătură, unde-am trimis niște oameni să-mi secere un petec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
încearcă așa, ca o sfârșeală, ici, la lingurică. ANISIA: N-am ce vedea, că-n loc să dau plăcintele la cuptor, am stat la taclale cu frate-tău ist boghet. Mare lipsă aveam de hazul lui! ISPAS: Ia lasă, măi nevastă, nu te mai oțărî atâta. Și spune-mi, măi Dănilă, ce-ți mai face gloata? Bre, bre, mă uitam mai ieri la fiică-ta, Florica, era la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la fântână cu donița; bre, a crescut ca din apă! Și-i frumușică foc. Măi Dănilă, da' cam câți ani să aibă? DĂNILĂ: Apoi, bădie, la toamnă să tot aibă 11. Dacă nu 12... ISPAS: Așa? Tare bine! Zicea alde nevastă-mea, poate că n-ar strica să-ți mai ușurăm casa de-o gură care cere de mâncare, și să vină Florica la noi s-o mai ajute la cele trebi. Dimineața să vină, să steie aici peste zi, (apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mă ierte Dumnezeu, da' nu l-am văzut măcar o dată venind la noi să n-aibă nevoie de ceva. Și dă-i azi, și dă-i mâine... Da' nici la noi nu-i izvor fără sfârșit! ISPAS: Apoi de, nevastă, nu știi că sângele apă nu se face? Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? Tu taci molcum acolo și-ți vezi de-ale tale. Și să nu-ți uiți vorba, Dănilă, ce treabă ziceai că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în priveliște, n-aș crede că te duci, luând pe deasupra și boii. DĂNILĂ: Ba mă duc s-aduc acasă carul nostru. SMARANDA: Ei, nu-ți spun eu că vorbești în dodii? Care car și de unde? DĂNILĂ: Greu mai pricepi, măi nevastă! Apoi iaca cum: întâi vând boii, pe urmă cumpăr alții mai mici și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă dulce pentru copii, apoi pe urmă vin acasă. SMARANDA: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ba nu, mă mai hodineam și eu oleacă. COSTEA: Așa? Tare bine! DĂNILĂ: Da-ncotro așa de dimineață? COSTEA: Ia, la târg cu râia asta de capră, să fac ceva parale pe dânsa; că mă tot mână de-o vreme nevasta și-mi zice: Costeo, avem opt capre-n ocol și nici un leu în pungă! Mărită vreuna, să ne mai ajungem și noi din capete. DĂNILĂ: Costea îți zice? COSTEA: D-apoi cum? Costea Conovăț, întocmai. DĂNILĂ: Și de ce ții pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cărare. Pentru că de ce? Eu am acasă păsăretul pământului, atâta doară că pe gânsacul cârdului meu de gâște l-a mâncat vulpea mai acu' o săptămână. Și mă tot chiteam de unde să fac rost de altul în loc; tot am vorbe cu nevasta, că de ce stăm fără gânsac. Ce mai tura-vura: hai să facem schimbul. Să-mi dai gânsacul dumnitale pe capra asta a mea. Că și asta-i o sămânță cum rar întâlnești... CÂRLIG: Păi da, însă numai dacă mi-i da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]